Deși munca la care eram supuși întrecea cu mult forțele noastre, faptul că eram tratați la fel ca militarii cu care împărțeam sala de mese și clădirea în care eram cazați, era pentru noi o victorie indiscutabilă. Eram cuminți și disciplinați și munceam fără să ne plângem de asprimea vremurilor în care trăiam, dar eram tineri și fiecare avea idealuri și demnitate.

   Zilele treceau una după alta, mereu le fel. Doar serile lungi și răcoroase de toamnă pe care le petreceam afară în curte, unde ne adunam elevi și militari laolaltă, transformau rutina exasperantă de zi cu zi, în adevărate evenimente culturale și sportive, prilej de distracție și veselie pentru toți. Noi liceenii ocupam parterul clădirii, iar militarii etajul întâi. S-au legat în scurt timp prietenii și s-au format cupluri între fete și cei mai chipeși soldați. Cei rămași single băteau mingea cu mare obidă, seară de seară, până când se dădea stingerea și trebuia să intrăm în camere la odihnă. 

   Dar neobositul Eros nu înțelegea de reguli. Când greierii începeau să spargă liniștea nopții cu strunele lor stridente și tenace, de la ferestrele etajului superior alunecau umbre misterioase, aterizând eroic în urzicile semănate parcă intenționat sub ferestrele fetelor, care își strecurau câte un braț alb și diafan prin grilajul de fier, ce devenea imediat obiect de cult și adorație pentru alesul inimii, victimă martirizată de hoardele de țânțari iritați de barbaria intrușilor și ,, dezmierdați” de biciul arzător al buruienilor, făcute harcea-parcea de picioarele desculțe ale apărătorilor patriei. Declarații de amor, promisiuni incredibile, povești năstrușnice generate de cenzurile situației și ale vremurilor, râsete sufocate în căușul palmei, mângâieri dulci ce răsplăteau sacrificiile și riscurile fugarilor, vibrau în noaptea limpede, aprinzând mai mulți aștri pe cerul înalt. Lira dragostei își acorda strunele pe inimile incendiate, aprinzând focuri ici și colo, cu parfum de sărutări închipuite. 

   În apropiere viile revărsau generoase chemarea dulce și parfumată a roadelor, dăruindu-și ofranda câte unui temerar care voia să-și răsfețe iubita, ce visase o clipă nectarul păzit de străjerii nevăzuți ai nopții, în schimbul unui sărut furat printre zăbrelele reci și neînduplecate. 

   Somnul își chema candidații într-un târziu la apel, iar după semnalele cunoscute, coborau funiile improvizate pentru a recupera evadații îndrăgostiți, îndestulați cu iluzii, atingeri nevinovate și promisiunea efemeră a dragostei. Era negrăit de frumos, totuși! Visele își făceau de cap până dimineața prin paradisul minților contaminate și soarele mătura ștrengărește lâncezeala nopții, hohotind înveselit de figurile obosite.

   Vraja nopții se dizolva în lungi șiroaie de sudoare, sau se ascundea sub praful sufocant al baloților de paie, ce păreau la un moment dat, pietrele uriașe cărate de năpăstuitul Sisif. Lacrimi de neputință străluceau adesea luminate de hohote de râs, hazul și durerea deveniseră buni prieteni și generau energie unde era nevoie. Poticneli, chicoteli, mâini ce se întindeau în ajutor, chipuri hazlii și frumoase mânjite grotesc cu cenușa câmpului, făceau supliciul și deliciul zilelor noastre. Apoi răcoarea binecuvântată a dușului rece, masa de prânz pe care ne-o cuceriserăm cu demnitate prin răzmerița din prima zi, ocheadele semnificative și electrizante de la masă, micile surprize dulci procurate de prietenii noștri de la chioșcul precar aprovizionat din cadrul fermei, pentru iubitele lor, dădeau savoare zilelor și dulceață nopților. Nimeni nu voia să-și amintească de ziua când toate se vor termina. Dar ea veni și o filă unică din viața noastră se întoarse iremediabil, cu geamăt de suflet fracturat.

   Despărțiri asemănătoare cunoscusem numai în romanele pe care cu greu mi le procuram în anii aceia, când pentru a obține o carte bună, trebuia să cumperi un pachet substanțial de rebuturi literare. Disperarea autentică ne devasta inimile, lacrimi șiroaie se amestecau pe obrajii noștri, îmbrățișări pătimașe, suspine, promisiuni în care fiecare credea orbit de speranță. Holurile acelei clădiri murmurau povestea scurtă dar interminabilă a unor iubiri inocente, cenzurate de mentalitățile epocii în care trăiam. 

   Dimineața ne contempla tristă și goală, când privirile noastre umezi se târau pe ferestrele mute și întunecate, unde chipuri dragi și vesele nu ne mai surâdeau. Militarii plecaseră în zori, într-o liniște nefirească, luând cu ei amintirile noastre, prezentul și...atât. Autobuzul ne smulse din vraja dulce a viselor, purtându-ne cu sine înapoi într-o lume aspră, plină de interdicții, îndatoriri absurde și frământări amare. Fiecare strângeam la piept o dovadă palpabilă, scumpă și însemnată a unei iubiri ce ne marcase existența și în suflet amintiri nespus de prețioase.

   Eu am plătit un preț destul de mare pentru nesupunerea mea și pentru că mi-am ,,instigat”colegii la rebeliune. S-a organizat o adunare generală pe liceu, au venit vreo doi ,,justițiari” fioroși de la județ cărora li s-au prezentat cu multe adaosuri și înflorituri,, crimele”mele, de către directoarea UTC a liceului. Am fost pur și simplu desființată ca tânăr comunist, nedemn de un asemenea titlu, acuzată de niște fapte inimaginabile, pentru care am fost eliminată din UTC și sancționată cu vot de blam. Lacrimile mele își aveau originea în refuzul acelor acuzații neadevărate ce îmi erau aduse și impulsurile de protest inconștiente, ce nu de puține ori mă propulsau în picioare pentru a-mi urla nevinovăția în fața tuturor, îmi erau cancelate de două brațe grijulii și miloase ce mă țintuiau înapoi în banca acuzaților, al căror posesor îmi comanda disperat în  șoaptă, să tac și să rabd. Era bunul nostru profesor de mate, mentorul celor drepți și îndrăzneți, consilierul de preț disponibil în orice zi și la orice oră și apărătorul nostru, ce nu de puține ori și-a luat-o în freză, pentru că nu era de acord cu sistemul și regulile sale. Onoarea mea a fost ,, spălată” în zilele următoare prin solidaritatea ce mi-o demonstrau toți, vorbele încurajatoare și stima cu care mă premiau constant. Asta îmi era de ajuns ca să mă pot bucura în sfârșit, de libertate, de viața de liceană și de tinerețea mea.

Sfârșit.

  

Vizualizări: 118

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Mai trebuie periat puțintel, iar sfârșitul a venit cam brusc. Zic și eu! :) Una peste alta, am citit cu plăcere!

Foarte frumos textul Silvia! Frumusețea vieții și verva tinereții găsește căi să se exprime în orice condiții și tu știi să descoperi cu măiestrie în  aspectele chiar și mizere ale existenței,   veritabile perle de spirit  să s dai valoarea cuvenită lucrurilor. FELICITĂRI ȘI ADMIRAȚIE!

 

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

Zile de naştere

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Se-aude-n depărtări oftat de barcă a lui gabriel cristea
cu 2 ore în urmă
Postare de log efectuată de Rădița Răpeanu
cu 2 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog vecernie a utilizatorului nicolae vaduva
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog asfințind a lui gabriel cristea
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Tatuaj a lui Dolha Paul-Alexandru
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Sufletul ploilor a lui gina zaharia
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Vă mulțumesc! a lui Costel Zăgan
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Eminescu a lui eunescu
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Poem închipuit a lui eunescu
cu 4 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Schaltiniena aprigei ninsori a utilizatorului Valeria Merca
cu 4 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De negăsit a utilizatorului Costel Zăgan
cu 4 ore în urmă
Rădița Răpeanu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Potopire a utilizatorului Rădița Răpeanu
cu 5 ore în urmă
Postare de log efectuată de Popescu Albert-Sebastien
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vecernie a lui nicolae vaduva
cu 5 ore în urmă
Ana Cîmpeanu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Poem închipuit a utilizatorului eunescu
cu 8 ore în urmă
Ana Cîmpeanu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Dans a utilizatorului Camelia Ardelean
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Ana Cîmpeanu îi place postarea pe blog Dans a lui Camelia Ardelean
cu 8 ore în urmă
Ana Cîmpeanu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Funereus și Morimusa❃ a utilizatorului Ana C. Ronescu
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Ana Cîmpeanu îi place postarea pe blog Funereus și Morimusa❃ a lui Ana C. Ronescu
cu 8 ore în urmă
Ana Cîmpeanu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Poemul vinului de mai a utilizatorului gina zaharia
cu 8 ore în urmă

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor