MĂRUL DE LÂNGĂ DRUM


O dată, nu departe de satul meu natal, pe marginea drumului care ducea spre pădure, apăruse de nu se ştie unde, un măr al nimănui. Cooperativizarea agriculturii  nu se terminase în zona aceea izolată de munte aşa că  localnicii cărora nu li spunea încă pe atunci fermieri, ci pur şi simplu ţărani,  îl lăsaseră să crească la întâmplare. Copacul devenise mare şi rotat iar în fiecare an , către sfârşitul verii se umplea de poame roşii, la îndemâna oricărui trecător. Când îl vedeam îmi aminteam întotdeauna de mărul lui Beniuc despre care îi învăţam în scoala generală pe copii şi se recita la toate serbările :
"Sunt măr de lângă drum şi fără gard
La mine-n ramuri poame roşii ard
Drumeţule să iei fără sfială
Că n-ai să dai la nimeni socoteală"

Aşa au gândit şi cele două învăţătoare blonde şi cucuiete, care tocmai primiseră repartiţie,după absolvirea Şcolii Pedagogice, în satul nostru. Îşi găsiseră o gază bună şi acum porniseră să exploreze împrejurimile.
   Era o zi caldă de sfârşit de august, când se îndreptau pe drumul prăfos de ţară către pădure. La jumătatea drumului au văzut mărul.
-Tii ce pom frumos, a zis Ana, cea mai năltuţă şi mai puţin blondă dintre ele. Ce-ar fi să culegem câteva fructe şi să le mâncăm.
-Ei fato, a răspuns Dana, cea cu părul mai bălai ca spicul grâulului, de cules le culegem, dar în ce le ducem, că suntem cu mâinile goale ? Acum suntem tovarăşele‚’ţătoare şi comandante de pionieri. Poate ne vede unul dintre copii cu ele in braţe şi râde de noi:
-Uite-o pe tovarăşa ca în abecedar, „Ana are mere „ Atât ne mai trebuie.
Hai să ne întoarcem acasă , să luăm un coş că de adunat, slava domnului...
-Şi să ne căţărăm până acolo sus , să ne zgâriem braţele şi picioarele? s-a strâmbat din nas Ana. Eu sunt fată de oraş, tata este funcţionar la Sfatul Popular şi îmi cumpără mere numai de la piaţă sau de la Aprozar.
- Ce esti proastă tu, a replicat cealălaltă. Luăm de la gazdă un fierăstrău din ăla mic de grădină. şi ne întoarcem mai pe seară când nu trece nimeni. Tăiem o creangă, uite aia că e mai jos, cu mere cu tot şi le avem gata adunate.
Zis şi făcut, către apus, când îşi aducea caprele de la păscut, baba Safta le-a găsit pe amândouă cocoţate pe o creangă, pe care o tăiau cu nădejde . Nici măcar nu s-au oprit din treabă când baba le –a spus:
-Fetelor nu este bine ce faceţi, o să aveţi necazuri!
N-a apucat să termine bine vorba şi creanga... trooosc s-a rupt cu ele cu tot.
Safta şi-a dus mâna la gură, în semn că râde, aracan de mine, să nu i-se vadă dinţii ştirbi.
Iar fetele ca...fetele, s-au ridicat din ţărână, s-au uitat urât la ea, i-au întors spatele şi duse au fost. Le mai durea pe ele câte cele, dar s-au culcat repejor şi niciuna nu a zis nici pâs.
A doua zi dis de dimineaţă, când până şi soarele nu îşi deslipise bine genele, Dana simti cum cineva o zgâlţie uşor de umăr A rămas cu ochii închişi, încercând să-şi menţină cearceaful tras peste cap, dar vocea Anei nu i-a dat pace :
-Fată - a auzit- o ţiuind subţire, ca un blestemat de ţânţar,trezeşte-te! Este şase, lumea a plecat toată la câmp, aşa că sunt puţini care să ne vadă. Luăm coşarca şi fierăstrăul din magazie şi direct spre măr mergem, că mai sunt atâtea crengi de tăiat. Dana a încercat să se opună, dar câteva ghionturi bine plasate în coaste, au făcut-o rapid să se răzgândească.
Când baba s-a apropiat, cu „încornoratele " cum le spunea ea la capre, s-a oprit frecându-se la ochi, crezând că nu vede bine. Cele două fetişcane erau deja sus în pom şi-şi tăiau, de mama focului, creanga plină de sub picioare.
-Iraa, Doamne, daţi-vă jos repede că iar o păţiţi, a mai apucat să spună baba cu glas tare, iar în gând „ da astea-s zăpăuce rău”, şi s-a şi trezit cu ele  la picioare speriind animalele. De data aceasta amândouă s-au ales cu vânătăi şi câteva julituri, de care, aşa cum le-a spus gazda râzând când le-a văzut în poartă, aveau să scape sigur până se mărită.
   Asta a fost tot, până în ziua de ieri şi poate nu s-ar mai fi aflat nici până azi nimica despre întâmplare, dacă nu s-ar fi dovedit că cele două erau mai încăpăţânate decât s-ar fi crezut. Într-o sâmbătă de ziua cuvioşilor Anichit şi Palamon, când era dezlegare la ulei şi vin, Ana şi Dana au hotărât să –şi mai încerce odată norocul. De data aceasta abia se crăpase de ziuă şi eu mă sculasem deja să dau apă la viţel. Pe baba Safta o duruse burta toată noaptea de la nişte fasole făcăită şi acum se trezise cu noaptea în cap să-şi ia rând la dispensar. Eram în dreptul puţului de lângă primărie să mai scot o găleată şi le-am văzut pe cele două când au întâlnit-o . Amândouă s-au oprit brusc în mijlocul uliţei, în pulberea stârnită de vacile lui Gheorghe a lu’Belitul, vecinul meu din deal, în drumul lor spre păşune. Se holbau la ea, cu gura căscată, ca la un moroi.
  Safta trecea, gemând, sprijinită într-un băţ cu care bătea iarba gonind guşterii de prin bălării. De la povestea cu mărul trecuseră mai bine de două săptâmâni şi bătrâna aproape că uitase întâmplarea.
-Fato, a strigat speriată Ana şi a aruncat coşul cât mai departe de ea peste gard, pregătindu-se să o rupă la fugă. Eu una nu mai merg cu tine la cules mere , cât oi mai trăi!Iar o să avem ghinion!

Ne-a tăiat calea piază reaua aia de babă care ghiceşte viitorul şi să vezi că iar o păţim! Fugi!
Şi duse au fost...
Cât despre Safta, a mai apucat doar să vadă speriată,cu ochii ei miopi, cum se ridică de pe uliţă un norişor de praf, care a ocolit-o şi s-a rostogolit la vale chirăind.
Neînţelegând nimic din ce se întâmplă şi-a scuipat în sân de deochi, a făcut o cruce mare şi şi-a continuat drumul oftând spre circă.

Vizualizări: 376

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Poveste cu tâlc, din vremuri apuse... deja.

Se aseamănă, pe ici, pe colo, cu o compunere...

Dar am citit cu plăcere,

Sofy

povestire - lecţie de viaţă, bătrâna Safta este un fel de conştiinţă, mi-a plăcut personajul

sunt câteva scăpări pe care autorul le va descoperi la o lectură ulterioară aş pune virgulă înainte de „a zis” şi „ a răspuns” pt că astfel se înţelege unde se termină ce spune personajul şi unde intră naratorul, dar sunt sigură că şi acestea sunt tot scăpări,

Tii ce pom frumos a zis Ana

Ei fato a răspuns Dana - aş pune virgulă înainte de „a zis” şi „ a răspuns” pt că astfel se înţelege unde se termină ce spune personajul şi unde intră naratorul, dar sunt sigură că şi acestea sunt tot scăpări,

citit cu plăcere,

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 4 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 4 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 12 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 15 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 16 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 16 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog tablou mirabil, multiform a lui Floare Arbore
cu 16 ore în urmă
Postare de log efectuată de Elisabeta Drăghici
cu 16 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA iar echinocţiu a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 17 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose a lăsat un comentariu pentru Vasilisia Lazăr
cu 17 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut profilul lui Elena Lucia Spătariu Tudose
cu 17 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut discuţia Pietre (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 17 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA culori în iarbă a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 17 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor