Am văzut, nu demult, un film în care, spre sfârșit, unul din personaje spunea că orice poveste  scrisă de un scriitor este dictată de un înger! Nu știu cât este de adevărat, la urma urmei, orice film are un scenariu, nu? Asta a fost viziunea celui care l-a scris și poate că un înger i-a șoptit toate cuvintele! Mi-am spus și eu: „De ce să nu profit de faptul că îmi cresc aripi de înger ( Să știți ca ele nu cresc peste noapte! Deloc! Trebuie să muncești ca să le meriți și... dacă greșești, îți pot fi tăiate!) și să plimb niște degete pe tastatura ? ”  Le-am împrumutat de la o prietenă doar pentru a vă spune povestea mea! De fapt, cine sunt eu?  Eu sunt o poveste! Una care nu a început cu „ A fost odată ca niciodată...” ci a devenit așa!  Născută din alte două povești, una cu numele de Mihai, tatăl meu și cealaltă cu numele de Sorina, mama mea. S-au unit într-una singură în ziua când privirile lor s-au întâlnit pentru prima dată. Din povestea lor plină de iubire m-am născut eu și pentru că trebuia să am un nume, mi-au spus Leila Maria ! Ca să fie mai ușor, LeiMar! Știu ! E un nume neobișnuit la noi. Leila era în semn de respect pentru femeia care îl crescuse pe tata ( mama Lei) și Maria era cel mai frumos nume pe care îl poți da unei micuțe creștine! Am fost un copil dorit și am simțit asta în fiecare zi pe care am petrecut-o lângă părinții mei. Știți serialele acelea lungi și interminabile care încep cu un episod pilot în care sunt prezentate toate personajele care fac parte din scenariu? Asta fac eu acum! Nu știu cât de bine îmi și iese dar încerc! În povestea mea își vor face apariția și frățiorii mei: David și Alex! Apoi Alin! Cel mai important personaj! Mi-a fost un prieten extraordinar! Pentru foarte mult timp! De aproape un an, mi-a devenit soț. Cel mai iubitor și mai atent soț din lume! Am plecat și l-am lăsat cu inima frântă! N-am vrut să fac asta! Mi-am dorit să îmbătrânesc lângă el, să ne creștem copiii și nepoții împreună! Dar marea piesă a vieții, în care suntem cu toții actori și personaje, nu o scriu eu! O scrie Marele Regizor și doar el hotărăște cine va ieși de pe scenă! Hotărârea lui a fost ca eu să ies. L-am ajutat un pic. Am obosit să mai lupt și să înot împotriva valului vieții. Boala care m-a măcinat încet și sigur m-a dezarmat. Am părăsit scena în primăvara anului când ar fi trebuit să împlinesc 27 ani. Mulți ar spune: „Doamne, cât de tânără și s-a dus atât de repede!”  Dar eu am trăit atât de intens!

Episodul acesta pilot s-a prelungit cam mult, nu credeți? Îi pun capăt aici și voi începe povestea mea. Vor mai apărea și alte personaje: bunicul, bunica ( părinții mamei), părintele Victor! Aveți răbdare cu mine! Vă promit că veți afla o poveste de viață și dragoste frumoasă chiar dacă nu are  „happy-end”!  Haideți, așezați-vă confortabil în fotoliu și începeți să citiți! Eu mă voi juca cu degetele prietenei mele pe tastatură! Va fi distractiv chiar dacă, uneori, va curge o lacrimă din ochii voștri!

 

Știți povestea aceea cu „un ochi râde iar celălalt plânge”? Un ochi îmi plânge când mă gândesc la Alin, soțul meu, pe care l-am lăsat cu ochii scăldați în lacrimi și cu inima frântă de durere și la frățiorii mei David și Alex. I-am crescut de mici ca pe copiii mei. Un ochi râde când îmi privesc părinții, rămași tineri și frumoși, cu aripile lor îngerești întinse deasupra mea, ca o mângâiere delicată plină de căldură și iubire. Mi-au lipsit atât de mult în ultimii nouă ani, nici nu vă puteți închipui! Au plecat într-o zi de primăvară timpurie, în anul în care eu împlineam vârsta majoratului. Tata îmi promisese o petrecere pe care mi-o descria în mii de culori. Eu îl ascultam fascinată și abia așteptam ziua aceea care se anunța atât de frumoasă. Mi-a promis că vom dansa împreună dansul de început. Știți cât era de important pentru mine ca eu să mă las purtată în ritm de vals de brațele lui puternice? Toți invitații să se uite la noi uimiți și eu să urmăresc ochii lui verzi poposind cu privirea asupra mea și căpătând o strălucire aparte în care se amestecau, deopotrivă, dragostea și mândria lui părintească? Mi-am dorit petrecerea aceasta și mi-am imaginat-o în fiecare zi! Dar e o vorbă care nu se dezminte aproape niciodată: cu cât îți dorești mai mult ca ceva să ți se întâmple, cu atât mai mult există probabilitatea să nu-l poți materializa niciodată!  Petrecerea mea a rămas doar un vis frumos!

Am uitat să vă spun că eu sunt foarte încăpățânată și, când îmi doresc ceva, nu am liniște până când nu-mi văd dorința împlinită. Luați-o ca pe o toană de copil alintat sau ca pe o trăsătură de caracter! Nu aș fi renunțat niciodată la valsul promis! Vă vine să credeți ce am făcut? E adevărat, trebuie să ai și o doză de nebunie în tine ca să faci asta! Și, recunosc, dispun de ea! După ce am aflat că sunt bolnavă, am încercat totul, chiar și un transplant medular. Într-o zi, am înțeles că nu se mai poate face nimic pentru a amâna momentul când mâinile mele se vor transforma în aripi de înger. Atunci i-am spus lui Alint că voi părăsi lumea în pași de vals. Voi începe dansul în brațele lui și îl voi sfârși ocrotită de aripile tatei! Știam ziua .Chiar și ora! Planificasem tot! O să spuneți că nu se poate, nu aveam de unde să știu, e de domeniul fantasticului sau al paranormalului. Ei bine! Nu-mi pasă! Puteți crede ce vreți, eu vă spun doar cum a fost! Mi-am îmbrăcat rochița mea albă cu broderie foarte delicată pe umeri, rochiță pe care mi-a dăruit-o Alint în ziua în care ne-am căsătorit. Mi-am luat rămas bun de la buni, draga de ea, lacrimile îi curgeau din ochi fără încetare! Am rugat-o să aibă grijă de băieți (așa le spun eu frățiorilor mei) și să nu plângă! De parcă aș fi putut eu să-i opresc lacrimile izvorâte dintr-o durere fără margini! S-a dovedit că aveam putere de convingere! Buni și-a șters lacrimile și mi-a zâmbit. Un zâmbet atât de sfios și trist încât chiar și acum, când îmi amintesc de el, o lacrimă fierbinte se scurge din ochii mei. Mi-am îmbrățișat, pe rând, cei doi frățiori. I-am ținut strâns la piept pentru ultima dată, luând cu mine căldura și dragostea lor. În anii aceștia, cât am avut grijă de ei, am ajuns să-i simt de parcă le-aș fi fost mamă, nu soră!

Cel mai greu a fost să-mi iau rămas bun de la Alint! Nu știu dacă s-au inventat pe lume destule cuvinte care să exprime ceea ce ne-a legat pe noi doi! O iubire ca a noastră se naște o dată la...nu știu!...o mulțime de ani! În ziua aceea i-am spus:

-Alint, ascultă-mă, te rog, fără să mă întrerupi, da? Să nu mă cauți în nici o femeie, dragul meu, pentru că nu vei fi fericit niciodată și eu nu vreau asta! Tu trebuie să fii fericit! Mi-o datorezi, înțelegi? Închide-mă într-o cămăruță de suflet și pune un lăcățel gros la ușă! Păstrează-mă acolo până în ziua când ne vom reîntâlni, peste o clipă de eternitate! Eu te voi aștepta, te voi privi cât de bine arăți cu părul nins și voi asculta toate poveștile pe care mi le vei spune despre copiii și nepoții tăi! Îmi vei spune tot, nu?  Năzbâtiile... cum s-a născut fiecare zâmbet... cum au dispărut lacrimile din ochii lor...Te aștept iubire cu multe povești! Se aud acordurile cerești, Alint! A sosit vremea!  Ia-mă în brațe, te rog! Să dansăm împreună ultimul vals! Mai ții minte cum a apărut dragostea noastră? Dansam pentru tata și, când privirile noastre s-au întâlnit, dansul meu a fost doar pentru tine, Alint-ul meu! Acum îl voi începe cu tine și îl voi termina cu tata!

L-am sărutat pentru ultima dată. Un sărut dureros de lung, de pasional! Mi-am pus în el toate trăirile, sentimentele, visele, toată iubirea! Și da! Pentru prima și ultima dată în viața mea, am fost egoistă! Am vrut să iau tot cu mine! Privirea lui plină de dragoste și dor, ochii lui înlăcrimați, gura lui strivită de sărutul meu, brațele lui vânjoase, trupul lui! N-am luat decât amintirile mele! I-am zâmbit și am plecat! Brațele tatei, care deveniseră de mult timp aripi, mă ocroteau părintește! Și eu dansam fericită dar cu ochii înecați în lacrimi.

Vizualizări: 51

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Interesant... să înțeleg că mai urmează. Deocamdată  nu pot să-mi dau seama, întru totul, schematic, despre povestire, deoarece mi se pare că ai început cu sfârșitul... și vei povesti ca o posesoare de aripi, în cele ce vor urma.

Până atunci remarc o narațiune ordonată, o exprimare cursivă, literară. Însă ai probleme cu punctuația. De ce atâtea semne de exclamare? Nu se pun decât la propozițiile imperative. Tu pui și la cele enunțiative. Apoi pe soț, în primul paragraf îl numești Alin, iar în al doilea Alint. (să fie nume de alint?)

Ar mai fi,  și pentru că trebuia să port un nume, - de pus în ghilimele. Este un vers din poezia lui M.Sorescu:

Şi pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus Eminescu.

Am citit cu plăcere și aștept continuarea.

Sofy

Frumos scris, mi-a plăcut și povestea sau începutul de poveste - are continuarea? :) 

Cu prietenie,


Mulțumesc de citire doamna Sofy! Încerc să limitez folosirea semnului exclamării. :)
Sofia Sincă a spus :

Interesant... să înțeleg că mai urmează. Deocamdată  nu pot să-mi dau seama, întru totul, schematic, despre povestire, deoarece mi se pare că ai început cu sfârșitul... și vei povesti ca o posesoare de aripi, în cele ce vor urma.

Până atunci remarc o narațiune ordonată, o exprimare cursivă, literară. Însă ai probleme cu punctuația. De ce atâtea semne de exclamare? Nu se pun decât la propozițiile imperative. Tu pui și la cele enunțiative. Apoi pe soț, în primul paragraf îl numești Alin, iar în al doilea Alint. (să fie nume de alint?)

Ar mai fi,  și pentru că trebuia să port un nume, - de pus în ghilimele. Este un vers din poezia lui M.Sorescu:

Şi pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus Eminescu.

Am citit cu plăcere și aștept continuarea.

Sofy

Mulțumesc frumos! Are și continuare. :)

Corina Militaru a spus :

Frumos scris, mi-a plăcut și povestea sau începutul de poveste - are continuarea? :) 

Cu prietenie,

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Rădița Răpeanu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Colții săi de malachit a utilizatorului Rădița Răpeanu
cu 57 minute în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Miros de cozonaci a utilizatorului Dolha Paul-Alexandru
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Miros de cozonaci a lui Dolha Paul-Alexandru
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului LUMINITA SCOTNOTIS îi place postarea pe blog Dragi compatrioți cu mască a lui Costel Zăgan
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului LUMINITA SCOTNOTIS îi place postarea pe blog Corecție a lui Crinu Sorin Leşe
cu 3 ore în urmă
LUMINITA SCOTNOTIS a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog din bulgări copţi de soare, zidiri a utilizatorului LUMINITA SCOTNOTIS
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Suciu îi place postarea pe blog Dragi compatrioți cu mască a lui Costel Zăgan
cu 4 ore în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog GuVid 10 la -19 sau infiniții mici a utilizatorului Iancu Tudor
cu 4 ore în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Corecție a utilizatorului Crinu Sorin Leşe
cu 4 ore în urmă
Sofia Sincă a contribuit cu răspunsuri la discuţia Amintirile viitorului ( proză scrisă în 2012) a utilizatorului Sofia Sincă
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Suciu îi place postarea pe blog Corecție a lui Crinu Sorin Leşe
cu 5 ore în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Arta asta vie a utilizatorului Dariana
cu 5 ore în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Junglă (de Ion Lazăr da Coza) a utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Suciu îi place postarea pe blog Junglă (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Suciu îi place postarea pe blog (aerul rece... ) a lui Ovidiu G
cu 5 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Dragi compatrioți cu mască a utilizatorului Costel Zăgan
cu 5 ore în urmă
Mihaela Suciu a lăsat un comentariu pentru Caleopi Efrem
cu 5 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Regăsire a utilizatorului Iancu Tudor
cu 5 ore în urmă
Mihaela Suciu a contribuit cu răspunsuri la discuţia Amintirile viitorului ( proză scrisă în 2012) a utilizatorului Sofia Sincă
cu 5 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog GuVid 10 la -19 sau infiniții mici a utilizatorului Iancu Tudor
cu 5 ore în urmă

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor