Ivan Ivanovici respira adânc aerul umed al primăverii, care pătrundea greu în plămânii istoviți și simțea cum acolo, în adâncul lor, gaura lăsată de un glonț îi fură toată puterea firii. Acel glonț, de care uitase dinadins, îi dădea de știre deja câteva primăveri de-a rândul. Se așeză lângă tufarul de liliac și trase un mănunchi de ramuri să vadă dacă are în el sevă și muguri de flori. Pământul mustea de ploaia cea de ieri și el se ridică să isprăvească de legat cele câteva rânduri de viță-de-vie. Soarele se furișa ochios printre nori și arunca câte un braț de raze fierbinți, pe care le aștepta pământul și via.

 

Își rezemă fruntea înaltă în palme și privi spre cer- frumoase timpuri au ajuns, să trăiești și să tot trăiești!... Liniștea ședea cuminte în firul amiezii, iar câte o albină harnică, cufundată în nectar îndulcea această pace și tihnă. 

- Doamne-ajută, cuscru!

 

Dintre culmile de haragi, se iți o căciulă sprijinită în cele două sprâncene albe ale lui moș Toader, care pășea gospodărește peste arătură, cu ciubotele înalte, ce îi acopereau genunchii. 

- Mulțumim, răspunse Ivan Ivanovici. Da de unde, de la vie, de la vie? 

- Apoi așa, cam greu, dar ce sa facem...

 

Se așezară amândoi, tăcuți, de parcă s-ar fi înțeles din priviri, pe movila de rădăcini uscate de viță-de-vie. Moș Toader scoase mănunchiul de lozie tânără de la centură și o lăsă într-o parte. 

- A plouat bine, pământul are nevoie de apă...


Amândoi au aprobat din cap, iar Ivan Ivanovici scotoci cu ochii în gluga de haragi. Sticluța cea de jumătate de litru de vin de poamă-căpșună se uita la el cu sufletul la gură.

 

- Ei, să fie sănătoși copiii și nepoții și noi cu ei, închină moș Toader din vinul roșu.

- Să fim sănătoși!

 

Mușcară din miezul de pâine cu slănină și ascultară cum picură din vie apa, încet, fără grabă, cu lacrimi mari. 

- He-he, zise moș Toader, când eram tineri și proști, strângeam câte un căuș de lacrimi de viță-de-vie, ziceam că nu mai plângem tot anul, dacă bem din ele...

- Apoi, am băut și eu, în 42, am băut de sete, am băut și de foame... Dacă nu ar fi fost aceasta decât o legendă, poate nu s-ar fi întâmplat nici războiul...

 

Tăcere. Amândoi coboară în liniște în adâncul amintirilor, fiecare cufundat în sinea sa: unul pe malul drept al Prutului, celălalt pe malul stâng. 
Unul are tinerețea în obraji, nouăsprezece ani, curaj și îndrăzneală și pășește sub drapelul roșu gata de luptă, celălalt, gospodar în toată firea cu o casă mică și o soție în bătătură, doi copii mici și desculți, înrolat în armata română, cu crucea la piept, pornește și el în luptă, într-o altă luptă, decât cea a consăteanului său.

- Dacă pământul ar fi avut glas să povestească cât sânge a înghițit el, care nu mai încăpea nici în obrajii macilor, nici în lacrimile viței-de- vie, oftează bătrânul învățător, Ivan Ivanovici, iar schija uitată de război îl străpunge până în măduvă. Își zice că nu-i decât un junghi trecător.

 

Moș Toader își freacă urechea mușcată de un cal de parcă ar vrea să o întrebe ce vreme va fi mâine, de parcă ar vrea să mai știe, dacă nu cumva pacea asta din vie e o închipuire a lui. Mângâie cioturile de rădăcini cu mâinile noduroase de lemnar iscusit și blând. 

 

- Auzi, cuscrule, ia mai toarnă unul roșu!

 

Cuscrul toarnă cu mâna abia tremurândă și îi întinde paharul, iar câteva picături de vin cad peste pământul moale și umed. Scoate cuțitul și taie câte o felie de măr, s-a terminat și pâinea, și slănina.

- Când am auzit, că eu îs următorul, în seara ceea, după ce vreo 7 tovarăși căzură secerați de mitralieră, am privit, iată, ca acum cerul și mă gândeam, n-ai să mă crezi, mă gândeam la Florna, la Crimova, la dealurile astea, cât aș fi dat să fiu atunci aici. Dar ofițerul mi-a alungat moartea cu o fluturare de mână- Stoi, podojdiom noci, budem polzati! 

- Eheeei, apoi, câte am trecut noi, Ivan Ivanci, dar dacă asta a fost voia Domnului să legăm via, s-o culegem și să-i bem mustul.. apoi și neamțul, și rusul, și românul ar pofti acum un strop!..

 

Soarele își scoate fruntea dintre nori și aruncă raze jucăușe peste frunzele șovăielnice ale viței-de-vie. Lacrimile par niște ochi înțelepți cu gândul la soare și cer.

 

- Ei, hai că te prinde seara, Ivan Ivanci, hai câte rânduri ți-au mai rămas, să te ajut, că oricum, nu mă grăbesc nicăieri.

 

Se scoală amândoi greu, cu oasele trosnind bătrânește.  Dar în avântul lor de a lucra se întrezărește un miez dintr-o tinerețe verde, netrăită, pierdută în războiul lung, nedrept, cu o dorință sfâșietoare de evadare din bătrâneți ca dintr-un lagăr de concentrare. Ce tinerețe? O aripă găurită care nu a ajuns să se avânte pe cerul primăverilor demult uitate... 

 

Când ajung în vie își țin palmele uscate și prind câțiva stropi ce cad din ochii viței de vie, câțiva doar, de parcă s-ar sfii să nu bea prea multe, de parcă le-ar fi jenă de bătrânele lor cuminți și dornice de viață.

 

Vizualizări: 91

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

razboiul/razboaiele vor fi o permanenta sursa de inspiratie. au curs rauri de cerneala  pe subiect si nu este nici pe departe de a fi epuizat.

un text scurt, bine scris, impresionant, lucru care m-a facut sa ma intreb de ce autoarea nu a participat la concurs, dar am inteles si ca fiecare vede lucrurile in mod diferit.

citit cu placere,

Un text de începător cu tema unirii de după război, cu tema inutilității războaielor. Cei ce au luptat unul împotriva celuilalt, de o parte și de alta a Prutului acum sunt prieteni, chiar rude și se înțeleg foarte bine. Împart ce e bun și ce e rău. Însă modul de narare mă duce cu gândul la sămănătorismul care s-a practicat acum 100 de ani.
vița-de-vie și în titlul se cere. Și grafica se poate aranja pe site, fără acele spații libere între fragmente.
Am citit cu interes,
Sofi

Stimată Doamnă Sofia, Vă mulțumesc pentru remarcă și voi corecta vița-de-vie, care fiind un cuvânt compus, ar fi trebuit să nu îmi scape, mă rog, se mai întâmplă.  Sunt un boboc  pe acest site dar nu și în literatură. Am contribuit și eu cu ceva cărți publicate- de poezie și proză, dar da, mereu avem nevoie de validări în plus și de însemnele unor cititori valoroși. Ce ține de demersul literar - nu mi se pare deloc perimat să scrii și să abordezi o problemă prin prisma realității , sechelelor unei Basarabii care și acum e în aceași ipostază.



Sofia Sincă a spus :

Un text de începător cu tema unirii de după război, cu tema inutilității războaielor. Cei ce au luptat unul împotriva celuilalt, de o parte și de alta a Prutului acum sunt prieteni, chiar rude și se înțeleg foarte bine. Împart ce e bun și ce e rău. Însă modul de narare mă duce cu gândul la sămănătorismul care s-a practicat acum 100 de ani.
vița-de-vie și în titlul se cere. Și grafica se poate aranja pe site, fără acele spații libere între fragmente.
Am citit cu interes,
Sofi

Dragă Chris, bucuroasă nespus pentru trecere! Mulțumesc mult pentru însemnele lăsate! Am participat la concurs cu o poezie, iar regulamentul nu permitea participarea concomitentă la ambele compartimente. 

Chris a spus :

razboiul/razboaiele vor fi o permanenta sursa de inspiratie. au curs rauri de cerneala  pe subiect si nu este nici pe departe de a fi epuizat.

un text scurt, bine scris, impresionant, lucru care m-a facut sa ma intreb de ce autoarea nu a participat la concurs, dar am inteles si ca fiecare vede lucrurile in mod diferit.

citit cu placere,

Adelina Labic, eu nu m-am referit la mesaj. Da, el este bine adus în discuție, ca inutilitatea războaielor în general. Am spus. Însă putem nara mai modernist, dacă nu postmodernist același mesaj, aceleași fapte. Nu trebuie nepărat povestit în termenii războaielor sau chiar mai înainte de ele. Literatura se modifică, se schimbă, avansează, car orice pe lumea asta. Noi de ce nu? Eu nu contest valoarea ta ca și scriitor, eu am comentat ceea ce am citit, am trecut prin mintea mea de autor de proză și comentator de mai bine de 10 ani.

Cu prietenie,

Sofi

Adelina Labic a spus :

Stimată Doamnă Sofia, Vă mulțumesc pentru remarcă și voi corecta vița-de-vie, care fiind un cuvânt compus, ar fi trebuit să nu îmi scape, mă rog, se mai întâmplă.  Sunt un boboc  pe acest site dar nu și în literatură. Am contribuit și eu cu ceva cărți publicate- de poezie și proză, dar da, mereu avem nevoie de validări în plus și de însemnele unor cititori valoroși. Ce ține de demersul literar - nu mi se pare deloc perimat să scrii și să abordezi o problemă prin prisma realității , sechelelor unei Basarabii care și acum e în aceași ipostază.



Sofia Sincă a spus :

Un text de începător cu tema unirii de după război, cu tema inutilității războaielor. Cei ce au luptat unul împotriva celuilalt, de o parte și de alta a Prutului acum sunt prieteni, chiar rude și se înțeleg foarte bine. Împart ce e bun și ce e rău. Însă modul de narare mă duce cu gândul la sămănătorismul care s-a practicat acum 100 de ani.
vița-de-vie și în titlul se cere. Și grafica se poate aranja pe site, fără acele spații libere între fragmente.
Am citit cu interes,
Sofi

Mulțumesc mult și desigur că accept orice critică sau părere, chiar sunteți binevenită. Aș conduce acest mesaj din text și pe un tarseu mai nou, pe un high way, mi-ar plăcea să-l abordez post modernist, cu siguranță. Dar e chiar despre buneii mei și parcă tot mai mult le plăcea cărarea de lut, poate deaceea că nu prea au avut altele... e cred că pentru ei mai mult...

cu considerație, 

Adelina

Sofia Sincă a spus :

Adelina Labic, eu nu m-am referit la mesaj. Da, el este bine adus în discuție, ca inutilitatea războaielor în general. Am spus. Însă putem nara mai modernist, dacă nu postmodernist același mesaj, aceleași fapt. Nu trebuie nepărat povestit în termenii războaielor sau chiar mai înainte de ele. Literatura se modifică, se schimbă, avansează, car orice pe lumea asta. Noi de ce nu? Eu nu contest valoarea ta ca și scriitor, eu am comentat ceea ce am citit, am trecut prin mintea mea de autor de proză și comentator de mai bine de 10 ani.

Cu prietenie,

Sofi

Adelina Labic a spus :

Stimată Doamnă Sofia, Vă mulțumesc pentru remarcă și voi corecta vița-de-vie, care fiind un cuvânt compus, ar fi trebuit să nu îmi scape, mă rog, se mai întâmplă.  Sunt un boboc  pe acest site dar nu și în literatură. Am contribuit și eu cu ceva cărți publicate- de poezie și proză, dar da, mereu avem nevoie de validări în plus și de însemnele unor cititori valoroși. Ce ține de demersul literar - nu mi se pare deloc perimat să scrii și să abordezi o problemă prin prisma realității , sechelelor unei Basarabii care și acum e în aceași ipostază.



Sofia Sincă a spus :

Un text de începător cu tema unirii de după război, cu tema inutilității războaielor. Cei ce au luptat unul împotriva celuilalt, de o parte și de alta a Prutului acum sunt prieteni, chiar rude și se înțeleg foarte bine. Împart ce e bun și ce e rău. Însă modul de narare mă duce cu gândul la sămănătorismul care s-a practicat acum 100 de ani.
vița-de-vie și în titlul se cere. Și grafica se poate aranja pe site, fără acele spații libere între fragmente.
Am citit cu interes,
Sofi

La noi omul care are vie e gospodar. Așa cum ai redat în text simte țăranul. Abia aștept să picure via. Mulțumesc!

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Zile de naştere

Astăzi nu este ziua de naştere a nimănui

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: Lazăr Vasilisia 

(CEC Bank)

*

DONATORI,

începând cu septembrie 2021:

  1. Mihaela Popa
  2. Sofia Sincă
  3. Valeria Merca
  4. Ana C. Ronescu
  5. Tudor Cicu

Activitatea Recentă

Utilizatorului Vasilisia Lazăr îi place postarea pe blog Să m-aștepți cu zorile buzelor sângerându-mă a lui gabriel cristea
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Gheorghe îi place postarea pe blog Resuscitare condiţionată a lui Nikol MerBreM
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea Popa îi place postarea pe blog Resuscitare condiţionată a lui Nikol MerBreM
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea Popa îi place postarea pe blog Perenitate a lui Mariana Suciu
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea Popa îi place postarea pe blog Inimi ruginii a lui Mariana Suciu
cu 6 ore în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Să m-aștepți cu zorile buzelor sângerându-mă a utilizatorului gabriel cristea
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Gheorghe îi place postarea pe blog Ex nihilo (revizuită) a lui Reus
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului Gheorghe îi place postarea pe blog Vreau să-nmugurească cerul a lui Denisa Curea Popa
cu 9 ore în urmă
Ioniţă Gabriela a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Vreau să-nmugurească cerul a utilizatorului Denisa Curea Popa
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Ioniţă Gabriela îi place postarea pe blog Vreau să-nmugurească cerul a lui Denisa Curea Popa
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Ioniţă Gabriela îi place postarea pe blog Rana pocăinţei a lui Gheorghe
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Ioniţă Gabriela îi place postarea pe blog Pe o frunză de cactus a lui MARIA VASILESCU
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Grig Salvan îi place postarea pe blog Ex nihilo (revizuită) a lui Reus
cu 16 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ex nihilo (revizuită) a utilizatorului Reus
cu 18 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Inter-dicție lirică a utilizatorului Costel Zăgan
cu 18 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Inter-dicție lirică a lui Costel Zăgan
cu 18 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Să m-aștepți cu zorile buzelor sângerându-mă a utilizatorului gabriel cristea
cu 19 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Să m-aștepți cu zorile buzelor sângerându-mă a lui gabriel cristea
cu 19 ore în urmă
Utilizatorului Gheorghe îi place postarea pe blog respirări a lui Dinca Valerian
ieri
Utilizatorului Marginean Liliana îi place postarea pe blog Peste sate a lui gabriel cristea
ieri

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

Labirinturi  2018 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2021   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor