– Surprize, surprize!, spuseră cei doi la unison. Am venit noi, că tu, slabe speranțe, adăugă Mira, țuguindu-și buzele în semn de pupic.
       Această vizita nefastă avu loc în primul weekend, când soneria insistentă, efectiv îl smulse pe Adam din fața televizorului. Bombănind și înjurând de toți sfinții pe care îi cunoștea, mai ales pe cei noi, - tocmai viziona raliul de Formula 1 de la Monaco și piloții, după ce efectuaseră turul de încălzire al anvelopelor, acum își ocupau locurile pe grila de start - alergă la ușă foarte nervos și fără să privească prin vizor o deschise brusc. Încremeni pur și simplu. În fața lui, cele două ființe, Mira și tată lui, Avram, ce se țineau ca doi școlari de mânuțe, își etalară fețele radiind de bucurie.
       Poate că Mira era fericită că își revedea iubitul, iar tatăl, fiul. Poate. Sau doar era o mască ce ascundea destul de bine, trăirile lor.
       – Exact, ce... ce surpriză mare, bolborosi Adam. Hai, intrați! reuși să spună mai clar, după ce trase mult aer în piept.
       – Bine te-am găsit, fiule! zise Avram îmbrățișându-l. Se poate, dragul tati, să nu vii tu atâta amar de timp în vizită pe la noi? îl dojeni ținându-l de umeri și privindu-l drept în ochi, apoi îl mai strânse încă o dată la piept... și-l strânse cu putere.
       „Da, ce să-ți spun, că și mai invitat tu de o sută de ori!”, deschise gura să zică Adam, dar se opri, realizând că era inutil s-o facă.

       Mira așteptă cu multă nerăbdare să-l simtă iar în brațele ei, protocolar își lipiră fețele și mimară că se pupă pe obraji abia atingându-se însă ea nu scăpă prilejul de al strânge mai tare, apăsându-și intenționat și evident că în mod provocator, sânii de pieptul lui. El simți imediat în pătimașa ei îmbrățișare mult mesaj erotic și în treacăt îi observă sclipirile acelea ciudate din ochii. Luminițele astea ale prezentului, îi treziseră spontan în memorie frumoasele amintiri din trecut, și-și scutură violent capul, iar corpul, cu viteza unui fulger fu străbătut spontan de un frison rece. Mira văzu și surâse discret. Adam îi observă gestul, și prins ca un școlar cu lecția neînvățată, avu tăria să schițeze un zâmbet tâmp, ca într-o reclamă de factură siropoasă, încercând să-și mascheze deruta și să salveze situația. Nu reuși, totul fu în zadar. Mira îl cunoștea cât de cât și îi citea reacțiile instantaneu. 

       – Te rog, bâigui Adam, și îi făcu semn cu mâna să treacă.

 

       Avram ajuns în living room, rămăsese în picioare, privind la televizor.
       – A, scuze dragă, văd că te uitai la Formula 1 și noi te-am deranjat, încă o dată scuzele de rigoare. Apoi foarte elocvent, gesticulând cu mâinile în toate direcțiile, continuă: Constat că nu te-ai schimbat mai deloc, văd că ai încă aceiași pasiune, văd aceleași tabieturi... însă scuză-mă dragă, dar rezultă clar că lipsește o femeie din viața ta, zise el arătând măsuța plină cu sticle de bere goale, boluri cu alune și covrigi sărați, totul într-o dezordine deplină.
       – Alo, alo, domnu’ Avram, tu ai venit să-i faci morală? Ai uitat scopul vizitei noastre? întrebă Mira, așezându-se dezinvolt pe canapea fără să-i pese câtuși de puțin că fusta i se ridicase... i se ridicase. Și, mă rog, ce vrei să insinuezi, darling? Că noi, femeile, doar pentru asta suntem bune, să facem curățenie în urma voastră? Vezi, să nu se mai repete că... și degetul ei arătător se ridică amenințător în aer... Îi spui tu de ce am venit noi sau îi spun eu?
       – Spune-i tu dragă, cu timbrul și vocea ta „caldă” de mezzo-soprană și marele talent oratoric, în mod sigur îl vei convinge să fie de acord. Chiar, de ce nu te-ai făcut actriță darling, sau cel puțin cântăreață de operă? o întrebă el râzând, luând loc lângă ea.
       Mira nu se obosi să răspundă întrebării lui insinuante, se mulțumi doar să schițeze un zâmbet, - ridicând doar colțul buzelor, semănând mai de grabă cu un rânjet - și să-l privească ironic pe sub genele lungi și false. Un observator fin, în mod sigur ar fi citit în această privire multe. Poate ură. Poate dispreț. Poate silă. Iubire, în nici un caz.
       – Vreți să beți ceva, o cafea, un ceai, o bere? îi întrebă Adam, încercând să facă pe gazda jovială.
       – O!... dacă ai o bere rece, te rog, zise Avram.
       ‒ Tu?
       ‒ Fără alcool pe moment. Mă păstrez. Mai târziu voi bea șampanie, șampanie și iarăși șampanie, repetă ea râzând. Acum, poate un espresso, asta numai dacă ai mașină, că la ibric nu prea știu să fac și nu vreau să te deranjezi prea tare... Simt nevoia să beau o cafea, poate îmi mai ridic puțin nivelul tensional... Adam, continuă ea, după ce acesta îi servi cafeaua și desfăcu sticlele de bere, dragul meu fiu...
       Avram izbucni într-un hohot de râs, ușor sarcastic:
       – Mira, termină, te rog, cum poți să-i spui: „dragul meu fiu”?
       – De ce dragă, cu ce-am greșit? Căsătorindu-mă legal cu tine, logic, nu devine fiul meu? întrebă ea, chipurile foarte indignată.
       – Încă nu suntem legal, când o să ne, abia atunci devine fiul tău... dar vitreg, da?
       – Încă nu suntem legal, îl imită ea strâmbându-se ironic... păi nu suntem încă, și inspirând profund îi aruncă o privire cu mult subînțeles lui Adam, păi nu suntem încă, repetă ea pe un ton și mai accentuat ridicând din umeri, că așa vrea domnia ta, tragi, tragi de timp și nu știu de ce! se miră ea foarte teatral, făcând o voltă largă cu mâinile.
       În loc de răspuns, Avram luă paharul cu bere și ciocni cu Adam.
       – Hai noroc și încă o dată, bine te-am găsit, fiule! Nu te întrista și nu pune la suflet, noi așa ne tachinăm din prea multă dragoste, nu-i așa darling?
       – Lasă-mă în pace lingușitorule, că mă duci cu „Preșu’ ”, de Ion Băieșu, amânări peste amânări, fără temei și fapte concrete, spuse ea alintându-se. M-ai supărat, m-ai apostrofat și întrerupt. Eram și eu pe val, în culmea inspirițională a vârfului ... în, în apogeul inteligenței mele creative, al creațiunii mele conitive și...
       – Cognitive, darling, cognitive, poate vrei să zici, o corectă Avram. Ți-am spus de atâtea ori să nu te mai hazardezi și să folosești cuvinte rare, este grele pentru tine.
       – Bine dragă, fie așa cum zici tu și nu mă mai întrerupe, apoi privindu-l pe Adam, continuă: Deci, Adam dragă... se opri intenționat și întorcându-se brusc spre Avram, îl întrebă pisicindu-se: Darling, Adam dragă, mă lași să-i zic? și fără să aștepte răspunsul lui, care fiind preocupat acum de Formula 1, nici nu se obosi să-i răspundă, continuă: Așadar, Adam dragă, că fiule încă n-am voie să-ți spun, iată scopul vizitei noastre: fix azi, se împlinesc ceva luni, dar nu contează câte, de când noi concubinăm, și ne-am hotărât să o punem de o paranghelie chiar în seara asta. Ești de acord?
       – Da, sigur că... răspunse Adam. După câteva secunde de ezitare, continuă, dar... dar nu am nimic pregătit, trebuia să mă...
       – Se rezolvă, stai liniștit, zise repede Mira. Apoi, dragă, noi nu te-am anunțat că am vrut să-ți facem o surpriză, și cred c-am reușit să-ți facem una de proporții, chiar colosală, nu-i așa? îl întrebă privindu-l cu subînțeles, și nu am cumpărat nimic că nu știam dacă te vom găsi acasă. Avrame, hai, mobilizarea că mergem la șoping și sper că nu ai uitat intenționat - accentuă ea cuvântul - card-ul acasă... Vreau să vă gătesc ceva deosebit, așa, pentru o agapă deosebită, și veți avea o surpriză de proporții... gigantisimă, nu alta.
       – Te duci singură, darling, zise Avram fără s-o privească, concentrat la televizor. Ai uitat că eu nu pot să car, știi că am probleme mari cu lombosciatica și apoi vreau să vizionez Formula 1...
       – Asta era, nu lombo, fi-ț-ar formula să-ți fie... Atunci dă-mi card-ul, zise ea repede, mă va însoți Adam, și observând că acesta se încruntă, privindu-l galeș pe sub gene continuă, dar dacă nici tu nu vrei să pierzi Formula 1, sună și invită-ți prietena la paranghelie, poate că ea o să vrea să mă însoțească.
       – N-am prietenă, spuse el spontan, apoi regretă și înghiți în sec, realizând că Mira asta dorise să afle.
       – Atunci, invită pe fosta, zise ea ușor sarcastic, privindu-l cu subînțeles.
       – Lasă, nu invit pe nimeni, mă... sacrific, te voi însoți eu, mormăi Adam.

       Afară încă nu coborâse total întunericul, iar soarele se mai zărea când și când, printre nori la orizont, de parcă se odihnea pe blocuri, și portocala lui colora firav cerul într-un roșu amestecat cu tonuri galbene. Seara nu se anunța prea grozavă. Pe cer se vedeau petice senine, azurii, printre nori amestecați, albi și negri, ce se tot adunau și se învălătuceau transformându-se în diferite forme, care mai de care mai bizare, alergându-se ca niște turme de mioare, apoi ei se adunau în fuioare lungi ce păreau, mai negrii, mai amenințători, pregătindu-se de ploaie. În depărtare, la orizont, se zăreau deja fulgerele care brăzdau cerul în toate direcțiile, realizând prin scurte fleșuri, un joc fascinat de lumini. Acolo sus pe bolta cerească, era o învălmășeală aidoma celei din stradă.
       Toți alergau în toate părțile. Oameni și mașini. Bicicliști și copii pe trotinete. Șoferii grăbiți claxonau de mama focului, crezând probabil că așa se fluidizează traficul, dar își făceau singuri nervi, transformând totul într-un infern greu de descris. Însă oricât de rea se manifesta vremea, oricât de aglomerat și agitat era totul în jurul ei, Mira își păstrase buna dispoziție. Era fericită sau pur și simplu juca teatru?
       Adam mergea alături de ea de parcă era în transă, mecanic și sacadat, ca un robot și o privea din când în când cu coada ochiului complet debusolat. Nu-și amintea s-o fi văzut-o de prea multe ori, în perioada cât fuseseră împreună, așa de exuberantă. „Ori a tras pe nas, ori a băut ceva, din două una” gândi el.
       – Suferi cumva de metrosensi... meteorosensibilitate, se bâlbâii ea înțepându-l.
       – De ce-ai venit? o întrebă scurt prinzând-o de cot și oprind-o. Spune-mi, de ce, zise mai apăsat, zgâlțâind-o destul de tare. Ți-ai imaginat că vei găsi o epavă? Asta ai sperat? Miră-te că nu sunt.

- va urma -

Vizualizări: 36

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Din nou ne-ai lăsat cu o curiozitate așteptândă... Ai întrerupt dialogul unde era mai interesant. Dar merge, te iertăm, ca să vină celălalt capitol.

Am înțeles că acțiunile merg paralel. Ai introdus-o, din nou, pe Mira. Să vedem.

Textul este mult mai îngrijit decât anteriorul. Se vede când dai importanță și când nu. Dar tot am câte ceva de zis...

- tu de o sută de ori,!”- virgula aici nu-și are rost. Ea trebuie pusă după ghilimele.

- Mira îl îmbrățișă și ea, - Peste acest paragraf ar trebui să te mai uiți, ai scăpat din nou la niște repetiții ce nu-și au rostul: ei, el, ea, îmbrățișă, piept,

Am citit cu plăcere și aștept continuarea.

Sofi

Mulțumesc mult, Sofi. Am refăcut paragraful, sincer, mi-a cam dat de furcă și când am scris prima dată... acum sper că am reușit. Cât despre virgulă, of, of, a fost o scăpare copilărească... 

Sofia Sincă a spus :

Din nou ne-ai lăsat cu o curiozitate așteptândă... Ai întrerupt dialogul unde era mai interesant. Dar merge, te iertăm, ca să vină celălalt capitol.

Am înțeles că acțiunile merg paralel. Ai introdus-o, din nou, pe Mira. Să vedem.

Textul este mult mai îngrijit decât anteriorul. Se vede când dai importanță și când nu. Dar tot am câte ceva de zis...

- tu de o sută de ori,!”- virgula aici nu-și are rost. Ea trebuie pusă după ghilimele.

- Mira îl îmbrățișă și ea, - Peste acest paragraf ar trebui să te mai uiți, ai scăpat din nou la niște repetiții ce nu-și au rostul: ei, el, ea, îmbrățișă, piept,

Am citit cu plăcere și aștept continuarea.

Sofi

O vizită neașteptată ne poate da peste cap programul, uneori ne bucurăm alteori nu, dar facem față situației. E și cazul lui Adam, văd că se pliază pe situație. Sunt curioasă dacă va scăpa de Mira nejumulit. :)) Spor la următorul capitol!

Mulțumesc pentru comentariu, Mihaela.  Pentru ați satisface curiozitatea, dacă scapă sau nu, te rog citește următorul capitol.

Și... mulțumesc pentru urare, chiar am nevoie de spor.

Mihaela Suciu a spus :

O vizită neașteptată ne poate da peste cap programul, uneori ne bucurăm alteori nu, dar facem față situației. E și cazul lui Adam, văd că se pliază pe situație. Sunt curioasă dacă va scăpa de Mira nejumulit. :)) Spor la următorul capitol!

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 5 ore în urmă
Dinca Valerian a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog basm de stradă a utilizatorului Dinca Valerian
cu 13 ore în urmă
Darie Giurgiu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog catacombe a utilizatorului Darie Giurgiu
cu 13 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Prin ochiuri calcaroase, rupestru lăcrimând a utilizatorului gabriel cristea
cu 14 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog basm de stradă a utilizatorului Dinca Valerian
cu 14 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Veri… a utilizatorului Dan Mitrache
cu 14 ore în urmă
Postare de log efectuată de gabriel cristea
cu 14 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Nebunii Frumoși a utilizatorului Darie Giurgiu
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Darie Giurgiu îi place postarea pe blog Veri… a lui Dan Mitrache
cu 14 ore în urmă
Postare de log efectuată de Dinca Valerian
ieri
Utilizatorului LUMINITA SCOTNOTIS îi place postarea pe blog de dragul fânului a lui gina zaharia
ieri
Lui LUMINITA SCOTNOTIS i-a plăcut discuţia De la o poezie... a lui Tudor Cicu
ieri
Utilizatorului Dinca Valerian îi place postarea pe blog Veri… a lui Dan Mitrache
ieri
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Soarele se juca de-a v-ați apuselea a utilizatorului gabriel cristea
ieri
Utilizatorului LUMINITA SCOTNOTIS îi place postarea pe blog Ritual a lui Vasilisia Lazăr
ieri
Utilizatorului LUMINITA SCOTNOTIS îi place postarea pe blog Soarele se juca de-a v-ați apuselea a lui gabriel cristea
ieri
Postare de log efectuată de Dan Mitrache
ieri
Lui Marginean Liliana i-a plăcut discuţia Trotineta roşie a lui Ionel Mony Constantin
ieri
Postare de log efectuată de Darie Giurgiu
ieri
Darie Giurgiu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog catacombe a utilizatorului Darie Giurgiu
ieri

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor