Pe moment fata nu răspunse și calmă, zâmbind, păși dezinvolt spre masă. În tot acest timp, Adam o studie foarte atent - mai mult sub imperiul curiozității și dominat de ideea că nu-i mai călcase piciorul prin astfel de stabilimente, unde poți plăti să fii fericit și nici nu-ți dai seama că este doar o iluzie, și aceasta efemeră, căutări tulburi din anii aceia zbuciumați ai adolescenței, când setea de aventură, sau uneori gașca, te împinge să comiți fapte regretabile mai târziu - în timp ce ea punea pe măsuță o tavă, pe care se afla o șampanie frapată și două pahare. Nu era nevoie să fii doctor psiholog sau expert „pește” ca să realizezi că fata aceasta brunețică, nu era o prostituată cu vechime foarte multă, cam firavă așa la prima vedere însă destul de armonios clădită. Chiar foarte armonios. Emana din ea, ceva care te impresiona și ceva neobișnuit care și excita curiozitatea de a o cunoaște și mai bine. Se mișca încet încât mișcările păreau stângace, parcă cerându-și scuze că nu poate mai repede, dar delicat în același timp. Lui Adam, îi se păru că asistă la un act dintr-o piesă de teatru, în care o domnișoară, într-un salon aristocrat, împărțea cu mișcări grațioase, ceaiul unor doamne și domni din înalta societate. Sau poate că asta era tactica, jocul ei să înșele aparențele.
       Purta un fel de papuci mov, dotați cu un pompon imens, alb, papuci cocoțați pe niște tocuri subțiri, dar nu exagerat de înalte, scoțând în relief pulpa cu trăsături fine ale mușchilor gemeni și totala eleganță a piciorului. Vestimentația părea sumară, dar frapa prin simplitate și felul lejer și elegant prin care era etalată: fustă scurtă, neagră, ciorapi tot negri cu jartea roșie dantelată la vedere și un fel de cămașă mov, semitransparentă, încheiată cu un șir interminabil de nasturi, împunsă obraznic de sânii bine proporționați în comparație cu fizicul ei.
       – Dați-mi voie să mă prezint, zise ea înclinându-se ușor și privindu-l fix, și îmi pare rău că vă dezamăgesc, dar Lola este uneori glumeață. Domnule Adam, eu mă numesc Clementina și nu... Eva. Apoi adăugă lăsând privirea în pământ: Sper din toată inima că nu v-am dezamăgit cu acest mic și neînsemnat amănunt, care sper, scuzați repetiția, să nu pună nici un zid în calea noastră.
       Dar Adam tăcu, nici nu aprobă și nici nu infirmă, mulțumindu-se doar să o privească, iar Clementina, după o scurtă pauză în care în mod sigur așteptase răspunsul lui, puțin dezorientată continuă frământându-și ușor mâinile:
       – Dacă doriți, puteți să fumați, și împinse scrumiera mai aproape de el, nu mă deranjează, din contră, iubesc aroma fumului, mai ales să fie și o țigară fină, chiar îmi face mare plăcere, mai adăugă ea luând loc. Cred că sunteți fumător, domnule Adam, nu-i așa?
       Întrebarea, dar mai ales tonul, vocea ei blândă, și faptul că i se adresase din nou cu „domnule”, îl surprinseră pe Adam care încuviință.
       – Da, chiar doream să, și scoase pachetul de țigări.
       – Atunci, începu ea cu o voce mai joasă, aproape șoptită, vă rog, îmi dați voie... vreau și eu doar o țigară. Una. Lola, care fumează două pachete pe zi, nu mă lasă să fumez, zice că, și gura i se deschise într-un zâmbet larg, ușor ironic, sunt un schelet mergător susținut de piele, că fac riduri și nu mai am succes la bărbați însă adevărul este altul... trase puțin aer în piept și oftând, spuse și mai încet: scade profitul ei dacă eu devin urâtă... înțelegeți ce vreau să zic, nu? și făcu un semn foarte explicit, frecându-și degetul opozabil de arătător.
Mâna care se întinse după țigară era finuță, falange lungi, subțiri, cam firave și cu pielea străvezie, terminate cu unghii nu foarte lungi, lăcuite tot mov însă per total, arăta destul de îngrijită, dar el observă că degetele îi tremurau ușor, iar cel arătător era puțin îngălbenit.
       – De cât timp ești aici?
       – Câteva luni. De ce mă întrebați, nu vă plac începătoarele sau se vede că am emoții, da?
       ‒ Nu foarte tare, dar place și atrage în același timp.
       ‒ Sunt derutată, mă încurajați sau mă flatați, spunând asta, nu-i așa? Apoi râzând, continuă: Data viitoare o să-mi pun un ecuson, pe care voi scrie foarte vizibil: „BEGINNER”. Însă o să vedeți că după un pahar, două, eventual trei, patru, o să-mi treacă, spuse ea făcându-i cu ochiul. Oricum, știți, puțin îmi pasă că am emoții. Fac, ce fac acum, din răzbunare.
       – Răzbunare! se miră Adam. Eu am crezut că din plăcere faci asta.
       – Să zicem că și din asta, dar nu în totalitate, știți foarte bine că fericirea mea, depinde de comportamentul partenerului și de cele mai multe ori chiar de starea sau dispoziția mea, iar această pseudo fericire, este coroborată cu multă răzbunare, ca să zic așa. Mă răzbun pe părinții mei, și oprindu-se, trase adânc din țigară.
       – Părinții tăi!? Chiar pe ei?
       – Vă surprinde, nu-i așa? Da, da, pe ei mă răzbun, urmează o, sau mai multe explicații, chiar cu lux de amănunte, asta dacă vreți, dacă nu, nu.
       – Te ascult.
       – Curiozitatea a învins?
       – Poate... să zicem că da.
       – Povestea mea e simplă, faptele sunt grotești, și ale mele, recunosc, dar și ale părinților mei... se opri: Cred că trebuie să desfac șampania, simt nevoia de un stimulent, ești de acord? O, mă scuzi, dar cred că îmi dai voie să te tutuiesc, aș fi mai... mai dezinvoltă și în mod sigur reținerile ar dispărea, știi, bariere, ziduri, bla, bla, știi ce zic, nu?
       Adam se mulțumi doar să zâmbească și întinse mâna spre sticla de șampanie.
       – Te rog, zise ea prinzându-i mâna, lasă-mă pe mine s-o desfac, ador asta, de fiecare dată, pocnetul dopului mă excită...
       – Asta face parte din scenariu?
       – Te-ai prins, chiar mă bucur că nu te-am făcut să crezi asta. Am evadat din lagărul părinților mei, începu ea desfăcând cu mișcări foarte lente sticla de șampanie, un castel medieval în adevăratul sens al cuvântului, cu turn pătrat și creneluri, castel mare și luxos, poleit parțial în aur, mai ales scările, plin de statui, de asemeni poleite și ele în aur și argint, pereți întregi cu panoplii de arme, arme din î.e.n și e.n., picturi celebre, originale, dar și reproduceri fidele și multe camere secrete, comunicând prin uși, evident și mai secrete. În mod sigur părinții mei m-au căutat și încă mă mai, cu cei de la Interpol, F.B.I., C.I.A., K.G.B și traficanții de droguri și carne vie, care au peste tot tentaculele caracatiței corupte bine înfipte...
       – Cu poliția noastră nu te caută?
       – Nu, sunt prea vânduți politicienilor și interlopilor, și în mod sigur se găsea un binevoitor, cu „intenții bune” și ciripea presei de scandal. Dar știți de ce mă caută, cu toți beligeranții pomeniți? Nu pentru că, vezi Doamne, ar muri de dorul meu, și făcu un semn amestecat, ironie cu ceva lehamite. Nu! Nici vorbă! Puțin le-a păsat, le pasă și le vor păsa, de persoana mea. Lor le este teamă că am să vorbesc despre ce viață depravată duc ei doi și șleahta lor cu papion și frac, toți niște parveniți profitori... Da, da, mai ales ei doi, părinții mei, vă surprinde?
       ‒ Sincer, da, și cred că nu trebuie să-mi vorbești, acum și în acest loc, despre părinții tăi așa de...
       ‒ Știu, știu, știu, zise ea repede, și mă scuzați că v-am întrerupt, foarte bine știu că nu este frumos să-mi bârfesc părinții, să dau din casă, cum se zice sau cum ne spunea tata mai dezvoltat și foarte plastic: „fă fufelor, rufele le spălăm în mașina de spălat rufe a familiei - și accentua foarte tare „rufe a familiei” - și le uscăm tot în mașina de uscat rufe a familiei, nu le întindem pe frânghie la soare, ca la Răstoaca din vale, să vadă toată strada ce boxeri Armani am eu și ce budigăi Versace are mă-ta”, dar nu mai pot să tac, simt că înnebunesc dacă nu vorbesc... sunt plină de scârbă, de revoltă, de lehamite. Am acumulat atâta ură în mine, că nici în Casa Poporului nu cred că încape, însă ei o merită cu prisosință, cu vârf și îndesat o merită, ascultați și o să vedeți ce fel de... am eu, și Clementina înghiți în sec, evitând să spună cuvântul ,,părinți”.

- va urma -

Vizualizări: 118

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Da, interesant! Nu neobișnuită, dar interesantă devine povestea prostituatei Clementina și a lui Adam.

Un Adam, voila, care din dorința de a se sinucide, nimerește direct într-o casă de toleranță. Dar să nu anticipăm, pentru că nu știm până acum care este intenția autorului, de ne pune pe tapet astfel de paradoxuri. Suntem la începutul romanului, încă. Consider eu, deși capitolul este al XIII-lea. Sunt scurte capitolele.

Am scos niște incoveniente, socotite de mine:
ceva neobișnuit care și excita curiozitatea de a o cunoaște și mai bine, - cam alambicată frază.
în același timp.dar delicat în același timp, - repetiție timp
era tactica, jocul ei, să înșele aparențele - scote virgula, este subiect multiplu. Și virgula nu se pune între subiect și predicat.
.Purta care era purtată: - repetiție, purta
fustiță, cămășuță - diminutivele, în paragraful de față, sunt ridicole, cel puțin. Fiind vorba de o femeie matură, mai mult, de o prostituată, indiferent cum arăta. Fustițe și cămășuțe poartă fetițele, copilițele.
Am citit cu plăcere și interes și aștept continuarea.
Sofi

Cap. XII se termină printr-o întrebare și te aștepți la un răspuns. Emile, începi XIII cu:  „O studie atent Adam” o inversare ce nu-mi sună bine. Pentru continuitate eu aș scrie: „În așteptarea răspunsului, Adam o studie atent...” sau altfel, dar renuntă la inversare. La final repetiția ,,vârf”, vezi ce faci.

Capitolul ne dezvăluie o parte din personajul Clementina, răzbunare, nimic uau, e ca o trecere și posibil să urmeze  suspans, ceva wauu aștept... :))

De acord cu cele semnalate de Sofi, oricum diminutivere pe mine mă scot din sărite. :))

Aștept cu plăcere continuarea!

Sofia, mulțumesc mult pentru lectură și sfaturi.

Am corectat, am „periat” din nou textul și acum cred că-i mai bine.

Pe viitor, voi publica mai mult, apropo de lungime.

Sofia Sincă a spus :

Da, interesant! Nu neobișnuită, dar interesantă devine povestea prostituatei Clementina și a lui Adam.

Un Adam, voila, care din dorința de a se sinucide, nimerește direct într-o casă de toleranță. Dar să nu anticipăm, pentru că nu știm până acum care este intenția autorului, de ne pune pe tapet astfel de paradoxuri. Suntem la începutul romanului, încă. Consider eu, deși capitolul este al XIII-lea. Sunt scurte capitolele.

Am scos niște incoveniente, socotite de mine:
ceva neobișnuit care și excita curiozitatea de a o cunoaște și mai bine, - cam alambicată frază.
în același timp.dar delicat în același timp, - repetiție timp
era tactica, jocul ei, să înșele aparențele - scote virgula, este subiect multiplu. Și virgula nu se pune între subiect și predicat.
.Purta care era purtată: - repetiție, purta
fustiță, cămășuță - diminutivele, în paragraful de față, sunt ridicole, cel puțin. Fiind vorba de o femeie matură, mai mult, de o prostituată, indiferent cum arăta. Fustițe și cămășuțe poartă fetițele, copilițele.
Am citit cu plăcere și interes și aștept continuarea.
Sofi

Da, Mihaela, mulțumesc mult, ai mare dreptate și am corectat...



Mihaela Suciu a spus :

Cap. XII se termină printr-o întrebare și te aștepți la un răspuns. Emile, începi XIII cu:  „O studie atent Adam” o inversare ce nu-mi sună bine. Pentru continuitate eu aș scrie: „În așteptarea răspunsului, Adam o studie atent...” sau altfel, dar renuntă la inversare. La final repetiția ,,vârf”, vezi ce faci.

Capitolul ne dezvăluie o parte din personajul Clementina, răzbunare, nimic uau, e ca o trecere și posibil să urmeze  suspans, ceva wauu aștept... :))

De acord cu cele semnalate de Sofi, oricum diminutivere pe mine mă scot din sărite. :))

Aștept cu plăcere continuarea!

Da, ar trebui să fie mai lungi fragmentele. Eu am găsit textul deja periat. :)

Da, mulțumescpentru lectură, doamna Vasilisia.  

Vasilisia Lazăr a spus :

Da, ar trebui să fie mai lungi fragmentele. Eu am găsit textul deja periat. :)

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

BOTICI GABRIELA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 54 minute în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 3 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 3 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 3 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose şi petrut dan sunt acum prieteni
cu 3 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 4 ore în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 5 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 5 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 5 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 5 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua prieteniei vă spun: Bună seara! a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 5 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 5 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mijesc albastre flori a utilizatorului gabriel cristea
cu 5 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 5 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Maria îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog SONET LXXVII  (Mamă) a lui BOTICI GABRIELA
cu 6 ore în urmă
Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 12 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 12 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 14 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor