Mergeau tăcuți, lui Adam nu-i plăcea deloc situația „delicată” în care se afla și privea când și când - atât cât îi permitea iluminatul stradal - pe furiș, când în stânga când în dreapta, având sentimentul că după fiecare perdea sau după fiecare ușă întredeschisă, cineva îi urmărea.
       Se simțea un intrus într-o lume pe care nu o mai înțelegea acum - deși o frecventase când era adolescent - și se gândi să renunțe și să se întoarcă, mai ales că atenția fiindu-i perturbată de „grațioasa” Ildico, Angela dispăruse din raza lui vizuală, și îi era ciudă că nu văzuse unde a intrat, așa că scopul căzuse. „Dar dacă aflu ceva despre ea?” Cu acest gând, se mobiliză și merse mai departe.
       Ajunseră într-o zonă luminată mai bine și realiză că nu se temuse în zadar, acum perdelele se dădeau destul de vizibil la o parte, și capete blonde, brunete sau roșcate țipător, cu busturile aproape goale, se ițeau zâmbind ademenitor, făcând semne obscene, în mintea lor probabil însemnând că sunt ademenitoare.
       Deodată la o fereastră mai mare, perdeaua se dădu brusc la o parte și o femeie goală, cu părul foarte lung ce îi cădea aproape ca o pelerină peste corp, bătu tare cu pumnul în geam, îi făcu un semn foarte obscen și foarte explicit, apoi râzând, începu să danseze.
       – Asta bre Adame, e nebună rău dă tot, cu carnet roșu am auzit, zice că e posedată și d-aia nu se satură dă bărbat, e din aia frend, care să iubește cu mulți bărbați chiar într-o zi, cică așa, unu după altu’ și tot nu e mulțumită... am auzit că trei bărbați a dat ortu’ popii în brațele ei...
       – Probabil suferă de nimfomanie.
       – Dă ce suferă? întrebă Marcu foarte mirat, oprindu-se. N-am mai auzit frend dă boala asta, și dacă să ia, am dat dă dracu’ că am trecut și eu pă la ea acu’... știi ce zic, păi să tot fie două luni? Da’ am fost mangă bre, habar n-am cum am ajuns în patu’ ei, să moară mama că nu știu nimic, m-am trezit spre ziuă lângă ea și am fugit cu nădragi în vine, d-am mâncat pământu’, nu alta.
       – Nimfomanie, așa se numește această stare patologică a acestor femei. Stai liniștit că nu este transmisibilă, nu este o boală venerică.
       – Te cred frend, da, și continuă râzând, la cât alcool am în sânge, că și purici umblă beți pă mine, nu cred că am... și asta, nimfomenia asta cum ai zis tu, nu se tratează cu nimic, că mi-e milă dă ea, e tânără săraca.
       – Dușuri cu apă rece, răspunse Adam râzând. Bine, asta era în trecut, acum sunt și alte metode moderne.
       

        Pe stradă începură să apară și alți bărbați, semn că era ora de vârf a schimburilor, unii intrau, alții ieșeau din câte o casă, iar aceștia din urmă, când ajungeau pe trotuar, își îndesau capul între umeri, se uitau grăbiți în stânga și dreapta, își ridicau gulerul hainei, chipurile să-și ascundă fața, apoi fluierând ușor, o luau agale, probabil, spre casă.
       Unele femei libere, în rochițe lejere sau ceva asemănător unei rochițe care le acopereau cât de cât părțile intime, ieșeau în dreptul ușii și încercau prin gesturi explicite să ademenească alt bărbat.
       – Mai avem mult?
       – Nu frend, colo, lângă stâlpu’ ăla cu lumină chioară, răspunse Marcu.

       Casa, în dreptul căreia se opri Marcu, arăta - și asta îi conferi puțină liniște lui Adam - mai îngrijită, mai răsărită decât celelalte, cu două ferestre mari ce încadrau ușa de la intrare semideschisă, semn că matroana poate primi oaspeți. Coridorul în care intrară era lung și strâmt, luminat obscur în galben și Adam simți un miros totuși mai acceptabil în comparație cu izul pestilențial al străzii.
       – O, bună seara, domnilor! auziră o voce tabagică și brusc coridorul se lumină.         Femeia, destul de plinuță se ridică greoi dintr-un scaun de plastic, scaun ce rămase o clipă înțepenit de partea ei posterioară, apoi căzu cu zgomot, și veni către ei. Vai, ce onoare pă casa mea, să primească vizita unui așa distins domn.
       – Lola, o tăie scurt Marcu, lasă, sărim peste politețuri că domnu’ le cunoaște, și repede trecem la fapte că mi se usucă și-mi putrezește ,,măru’ ”, dacă nu-l ud, zise el punându-și degetul pe mărul lui Adam. Ce ai bun dă udat gâturili noastre fine?
       – Domnul? întrebă ea ignorând intervenția lui Marcu. Cu cine am onoarea?
       – Adam.
       – Adam!?, wow, ce rău îmi pare că nu mă cheamă Eva, îți arătam cel mai frumos măr și te lăsam să te înfrupți din el cât doreai dumneata, spuse fluturându-și pleoapele teatral, etalându-și fardul strident, sclipicios și gros de pe ele. Dă-mi voie să mă prezentez: eu sînt Lola, Lola Coca-Cola, cum mă știe protipandada, lumea asta bună a orașului, zise ea întinzându-i o mână grăsuță, împodobită ca o sorcovă - fiecare deget etala câte un inel sclipitor din plastic. Adam i-o prinse și scuturând-o scurt, bărbătește, o eliberă. Lola, după o scurtă grimasă de uimire că el nu i-o sărutase, afișând un zâmbet fals, întoarse privirea către Marcu: Bețivane, mi-ai adus datoria sau te faci iar că plouă?
       ‒ Nu, n-am adus, iubita mea, zise el galeș, că n-am lichizi, ha, ha, ha... Plătește domnu’ în seara asta și mâine o să-ți aduc datoria și ceva în plus, na, ești mulțumită... deși ar trebui ca tu să-i dai din ăla... bonus sau să-mi faci reducere, știi ce zic?
       – O, atunci scuzili mele dă rigoare, domnu’ Marcu, zise Lola ironic. Acu suntem chit, adică, o să vezi reducere dă la mine, când o să văd și eu banii dă la tine, ha, ha, ha!... Dumneavoastră, domnule Adam, și deschise o ușă, vă rog, întrați în această cameră, Eva o să vină imediat, și hârâi ceva gutural, semănând a chicot insinuant de satisfacție, fluturându-și iarăși genele. Iară tu, și întoarse privirea spre Marcu, du-te și așteaptă-mă în camera mea, aia mică, nu în aia mare că n-ai tu nas dă aia, că mă voi ocupa personal dă tine, știu eu ce și cât poți tu, apoi izbucni într-un râs tabagic.

       Încăperea, sau mai bine spus, imitația de budoar în care intră Adam, mirosea a de toate, dar simți mai mult fumul de țigară. Era mobilat modest, doar cu strictul necesar conform scopului, adică un pat foarte mare ce ocupa cam toată camera, pat în care se puteau lăfăi lejer două persoane, o masă joasă și două fotolii mici, modeste, cu stofa roasă și brațele cam ponosite. Din tavan, spoturi minuscule, galbene, mascate în firide rotunde, irizau o lumină plăcută, odihnitoare.
       – Te rog, ia loc, și simțește-te ca la tine acasă, zise Lola. Pe masă o să găsăști un album cu poze însă fetili respective vin acilișa numai la comandă. Comandă specială, cu limuzină, cu alea, alea, știi ce zic, dame dă superlux, dacă îți permiți, pot suna una sau poate vrei două, numai să ai noroc și să fie disponibilizată, altfel ai dă așteptat, zic așa, pă puțin, chiar un ceas, două. Acușica am o fată dispusă pentru dumneata, este de-a casei, nu prea scumpă și sper să îți placă, da’ să fii blând cu ea, că nu prea are vechime multă, în schimb e ca o mielușică dă supusă, faci tot ce vrei cu ea, numa să n-o bați, nu d-alta, da nu prea ai pă cine că e cam firavă, da în rest e sănătoasă tun, să nu te temi dă ceva, știi ce zic, da?
        Adam îi răspunse printr-un zâmbet și se așeză într-un fotoliu, simțind brusc cum arcurile îl împungeau obraznic. Se mută în celălalt și constată că era mai confortabil, apoi, fără prea mare chef deschise albumul foto mai mult din curiozitate, dar nu apucă să privească decât primele poze, când ușa se deschise și intră o tânără.
       ‒ Bună seara, domnule Adam, ce nume frumos aveți... aș putea spune fără să greșesc, biblic, nu-i așa? ciripi ea privindu-l în treacăt. O căutați cumva pe Eva, aici? îl întrebă zâmbind ștrengărește.
       ‒ Bună, răspunse Adam surprins de tonul cald al vocii. Așa mi s-a spus, că o să vină Eva, tu ești?

- va urma - 

Vizualizări: 137

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Da, te-ai oprit la timp... incită curiozitatea. Personajele au grai din zona ta? (pă, scuzili, bre, gâturili'')

Corect, vezi ,,să n-o bați'', ,,simțeşte-te''. Aştept continuarea cu interes!

Mihaela, mulțumesc mult pentru ajutor.

Știi, vrăjit de „fermăcătoarea”, Lola, am greșit, dar am corectat acum.

Da, cam așa se grăia în zona mea, acum cred că se... și mai rău.

 

Mihaela Suciu a spus :

Da, te-ai oprit la timp... incită curiozitatea. Personajele au grai din zona ta? (pă, scuzili, bre, gâturili'')

Corect, vezi ,,să n-o bați'', ,,simțeşte-te''. Aştept continuarea cu interes!

De la bal la spital sau invers. Aici de pe podul înalt, suportul intenției de sinucidere, în budoarele caselor de toleranță. Viață, ce mai!
Un text plăcut, bine scris, cu meditații interioare, descrieri pe temă, cu acțiune și limbaj colorat. Cu ironie și umor. Distractiv, cu alte cuvinte.
Da, l-ai oprit ca ăia cu publicitatea la TV. Când era mai interesant. De aceia ești obligat să vii mai repede cu continuarea.
Sofi

Mulțumesc Sofia, pentru comentariu și lectură. 

O să vină cât de curând și continuarea.

Sunt foarte curios cum o să fie primite următoarele postări și în ce parte se va înclina balanța. 

Sofia Sincă a spus :

De la bal la spital sau invers. Aici de pe podul înalt, suportul intenției de sinucidere, în budoarele caselor de toleranță. Viață, ce mai!
Un text plăcut, bine scris, cu meditații interioare, descrieri pe temă, cu acțiune și limbaj colorat. Cu ironie și umor. Distractiv, cu alte cuvinte.
Da, l-ai oprit ca ăia cu publicitatea la TV. Când era mai interesant. De aceia ești obligat să vii mai repede cu continuarea.
Sofi

Vă mulțumesc, doamna Ana, pentru lectură și comentariu.

Ana Cîmpeanu a spus :

Frumoase dialoguri, păstrarea graiului local e o idee bună. Am citit cu interes

Te rog, i-a loc (ia)

Frumos și interesant.

Doamna Vasilisia, mulțumesc pentru lectură. 

Nu știu cum a scăpat, cred că (ne)milosul corector a făcut asta.

Vasilisia Lazăr a spus :

Te rog, i-a loc (ia)

Frumos și interesant.

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 3 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 3 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 11 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 14 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 15 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 15 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog tablou mirabil, multiform a lui Floare Arbore
cu 15 ore în urmă
Postare de log efectuată de Elisabeta Drăghici
cu 15 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA iar echinocţiu a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 15 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose a lăsat un comentariu pentru Vasilisia Lazăr
cu 16 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut profilul lui Elena Lucia Spătariu Tudose
cu 16 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut discuţia Pietre (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 16 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA culori în iarbă a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 16 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor