Angela îl urmărise impresionată de stilul lui de bun povestitor, deși judecat după felul cum arăta, nu credeai că ar fi capabil de așa ceva însă avea farmec, avea cursivitate, și fazele evocate de el, îi creau imagini ce i se derulau ca un film în memorie, iar când tăcu, ceva inexplicabil prin cuvinte simți că se petrece în mintea ei.
       Îi făcuse rău povestea lui, deși la început fusese încântată că-l determinase să-i vorbească despre marea lui iubire. Însă treptat, cu cât el înainta în depănarea evenimentelor, în mintea ei se treziseră amintiri vechi pe care timpul reușise cât de cât să aștearnă puțin praf, și niște imagini, la început foarte neclare, pur și simplu îi inundară ochii: brusc verdele ce o înconjura fu învăluit într-o ceață lăptoasă. Clipi des, crezând că se va risipi, că totul se va limpezi, dar fu inutil, ceața devenea tot mai densă acaparând totul în jurul ei, se așternuse transformându-se într-o plapumă pufoasă și groasă de zăpadă, ca după o lungă ninsoare liniștită. Rămase cu ochii închiși câteva clipe, deoarece rotițele memoriei începură să ruleze secvențe din trecut cu o viteză amețitoare; zăpadă, munte, brazi încărcați de omăt, teleschi, apoi cabana, șemineul, focul, cupele cu șampanie, multe sărutări, și Robert. El, primul ei iubit. I se dăruise cu toată ființa ei, încercase să pună în practică tot ce citise în romanele de dragoste, tot ce văzuse în filmele cu aceeași tematică, fără să-i pese de consecințe, mai ales dacă o să rămână gravidă. Ca toate adolescentele, visase mult la prima noapte de dragoste, era fericită, o făcea cu bărbatul iubit, mai mult, adorat, visat, așteptat... Deschise brusc ochii, liniștea o trezise la realitate și zăpada se risipi instantaneu. În fața ei alt chip, alt bărbat care o privea fără să clipească. Ce diferență colosală între cei doi!
       Angela zâmbi gândurilor sale însă Adam crezu că îi zâmbește lui, și surprins, coborî privirea în pahar, apoi îl duse cam șovăielnic la gură și bău câteva înghițituri.
       – ...A fost, of Doamne, reluă el după câteva momente, totul la polul opus, parcă o altă Mira venise la munte, că la un moment dat, foarte bulversat de schimbarea asta radicală chiar de la primele ore, m-am întrebat: Dumnezeule, nu cumva are o soră geamănă și-și bat joc de mine? Tu îți imaginezi iubirea, dusă până la, uneori chiar și dincolo de beatitudine, răsfățată de, și, în, mâinile unei femei? Așa o să rămână în mintea mea, o săptămână plină de iubire, de nebunie și farmec, și basm, și fantezie, și... și de toate, spuse el mijindu-și ochii visător. Ne-am contopit ca doi... ca doi înfometați, ne mâncam, ne devoram hămesiți ca niște lupi în plină iarnă, lacomi unul pe altul, apoi ca niște aventurieri rătăciți prin fermecătorul, dar nemilosul deșert Sahara, înfierbântați și morți de sete, ne beam pur și simplu reciproc... Pierdusem noțiunea timpului, eram doar noi doi în tot universul acela alb. Noi doi într-o cabană ce naviga alunecând lin prin imensitatea albă a troienelor, fără oprire, spre o locație divină. Când citeam prin romanele de dragoste că îndrăgostiții s-au iubit de parcă și timpul stătuse în loc, credeam că e o pură fantezie a scriitorului. Dar să știi că eu am trăit aceste clipe când percepeam că timpul stă pe loc, mai ales că Mira, când făceam dragoste, îmi repeta șoptind, la ureche, ca pe un laitmotiv: ești bun, ești cel mai bun bărbat din viața mea, veșnic mi-e foame de tine, am să te devorez într-o zi... iar fraza asta, fără să-mi dau seama, mă motiva să fiu mai tandru, chiar să-mi depășesc limitele, dar mă și înnebunea nu alta iar zile în șir după, tot am auzit cuvintele astea în cap, că, la un moment dat chiar am început să le fredonez ca pe un cântec. Acum însă după trecerea timpului, analizând cu luciditate fraza, mă întreb, deși știu că este târziu, chiar inutil: în viața ei, al câtelea bărbat eram eu?

       Angela înțelesese, trăise din plin, își amintea foarte bine ce înseamnă „universul acela alb”, iar acum auzind cele povestite de Adam, fragmente din relatarea lui se contopeau cu povestea ei de dragoste trăită de ea atunci, clipe bune trăise și simțise în fiecare celulă fiorul acelei ierni. „Iarna iubirii noastre” îi șoptise și ei Robert la ureche. Doamne, ce naivă putuse să fie, el o vrăjise cu vorbe simple dar pline de speranțe. După ce trecuse ceva timp, ea realizase că el îi spusese exact ce dorea ea să audă. „Tu-ți imaginezi cum este dincolo?” o tot întreba. „Bineînțeles că nu!”, răspundea tot el repede, plin de omul care știe, a văzut tot, dar nu suportă să fie contrazis. „Nici nu ai cum să știi, continua el cu emfază, dacă tu nu ai fost decât până la piața Bucur Obor, să cumperi mere sau cartofi!”. O amețise cu promisiunile și descrierile amănunțite, cu viața de lux pe care o va duce ea „dincolo”, dacă dorește să-l urmeze, dar mai ales dacă-l iubește. Îl urmase. Îl iubea. Îl adora. Fusese primul bărbat din vița ei. Când începuse să iasă cu fetele la un suc în orașelul ei modest cu doar cinci, șase blocuri, și astea arătând mai mult a vilă cu trei nivele, fostă reședință de comună, transformată peste noapte, până în revoluție, de comuniști, în oraș, dar mai ales să meargă la discotecă, bunica - care îi fusese și mamă și tată - o avertizase: „Ai dă grijă mamaie, că numai eu știu cum te-am crescut, tu ești ca un bobocel dă trandafir acușica, să nu-ți rupă floarea băiatul pă care tu să nu-l placi, mai abitir că nici nu a înflorit bine și este doar îmbobocită, că apoi, o să plângi toată viața”. Dar ea nu băgase în seamă atunci spusele bunei, abia după evenimentul de la munte, amintindu-și vorbele ei, a răstălmăcit totul. Atunci a realizat că Robert fusese acela care, nu numai că îi rupsese, dar îi și culesese floarea tinereții. Atunci nu regretase nimic, abia peste ani regretele apăruseră însă prea târziu, mult prea.

       – Angela, tu mai ești aici?
       – Scuze, tresări ea, dar ascultând cele povestite de tine cu atâta farmec, amintirile mi-au luat cu asalt memoria. Poți să-mi mai povestești, ce s-a întâmplat, cum a evoluat relația voastră după episodul de la munte?

       – După munte a venit vacanța de vară... ultima noastră vacanță, ultima noastră întâlnire. Se opri, oftă și mai goli un pahar, dar data aceasta foarte lent, apoi reluă: Mira devenise dintr-o dată alta, nu mai era exuberanta de la munte. Eu am simțit că ceva se schimbase în viața ei și am tot insistat să-mi spună ce se întâmplă, abia în ultima zi mi-a mărturisit că a găsit pe cineva care...
       – Îi transforma visele în realitate, ori cel puțin, unul, bănuiesc că așa a zis, îl întrerupse Angela.
       – Cam așa ceva.
       – Și care era visul acela așa de greu realizabil de tine? Scuze că te întreb, dar nu mă pot abține, de, curiozitatea feminină de data acesta.
       – Nu știu, nu mi-a vorbit niciodată despre el sau despre ele, deși am întrebat-o de mai multe ori. Dar, a continuat să-mi spună Mira, acest bărbat este mult mai în vârstă decât mine, la tine am început să țin însă nu pot afirma că te iubesc, tu nu vei putea să-mi transformi nici un vis în realitate, acest bărbat va putea.
       – Scuză-mă, dar este o gândire tipic materialistă. Trebuie să vorbești cu tatăl tău imediat...
       – Nu pot... înțelegi că nu pot.
       – Să nu regreți mai târziu că nu l-ai avertizat. De când nu l-ai mai văzut?
       – De când s-a mutat la ea.
       – Și? Mesaje, telefoane, nimic?
       – Mai vorbim așa, din când în când.

- va urma -

Vizualizări: 124

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Un  paragraf plin cu... iubire. Amintiri înfocate, esențiale romanului. Laitmotivul, de fapt. Înlănțuiri dramatice declanşate de conflictele interioare ale celor două personaje importante din roman, cu rădăcini în realitatea inacceptabilă. Nu știm dacă vor mai fi și alte personaje. Dacă nu vor mai fi, scriitura nu se va putea numit roman, ci nuvelă.

Bine narat... însă scenele de dragoste puteau fi mai rafinate... Zic, eu.

Am de reproșat multitudinea de și. Dacă se mai pot reduce, textul scapă de ceva stuf.

În rest, îngrijit, corectat, literar.

Aștept continurea cu nerăbdare,

Sofi

Sofi, mulțumesc mult pentru lectură și comment. 

Am ținut cont de sfatul tău și am intervenit.

ești bun, ești cel mai bun...” - chiar așa funcționează vrăjirea orgoliului masculin, Emile? :))

În episodul acesta, îmi place fragmentul despre Angela, faptul că lași o doză de mister asupra trecutului ei.

Să vedem continuarea!

Mihaela, mulțumesc pentru lectură și coment.

Îmi pare rău, dar nu pot să-ți răspund la întrebare...

Mihaela Suciu a spus :

ești bun, ești cel mai bun...” - chiar așa funcționează vrăjirea orgoliului masculin, Emile? :))

În episodul acesta, îmi place fragmentul despre Angela, faptul că lași o doză de mister asupra trecutului ei.

Să vedem continuarea!

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Costel Zăgan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia îngerului cu o singură aripă a utilizatorului Costel Zăgan
cu 4 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog vorbind despre felul în care arăți a utilizatorului petrut dan
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog În spatele soarelui a lui Nikol MerBreM
cu 14 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog În spatele soarelui a utilizatorului Nikol MerBreM
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog Sonetul călătorului a lui Răduță If. Toader
cu 15 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Sonetul călătorului a utilizatorului Răduță If. Toader
cu 15 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog precum un sticlar ce modelează obiecte cu respirația sa controlată a utilizatorului petrut dan
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Sonetul călătorului a lui Răduță If. Toader
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog locuiesc deasupra unui supermarket chinezesc a lui Nuta Craciun
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog În spatele soarelui a lui Nikol MerBreM
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Lacrimi a lui Vasilisia Lazăr
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Nimic nu e visare a lui gabriel cristea
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Aştepţi tăcut să te întorci acasă a lui Camelia Ardelean
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Lună destrămată a lui Camelia Ardelean
cu 15 ore în urmă
Postare de log efectuată de Stanescu Valentin
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Sonetul e-o mătase deşirată a lui Camelia Ardelean
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Cu traista-n băţ am pribegit prin lume a lui Camelia Ardelean
cu 15 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA azi de ziua ta a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Mai lasă-mă o vară (sonet) a lui BOTICI GABRIELA
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Figuri de lut (sonet) a lui BOTICI GABRIELA
cu 16 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor