Pe Angela o impresionă chiar de la intrare localul. Auzise despre el, la câteva zile de când sosise în oraș, dar singură nu avusese îndrăzneala să intre. Se dovedi a fi exact cum îl descrisese Adam: foarte intim, curat, cochet, plin de verdeață, iar mirosul de busuioc amestecat cu levănțică te îmbăta, nu alta. Mesele erau rotunde, din marmură verde cu vinișoare fine de culoare gri, aranjate strategic prin labirintul de lemn câinesc tuns perfect, la aceeași înălțime și lățime. Toate mesele aveau doar două scaune, observă ea. Găsiseră o masă și cum se așezară, ghiveciul cu levănțică fu spontan învăluit în lumină. Semăna cu un glob luminos ce plutea susținut de ghiveci.

       Angela inspiră adânc de câteva ori să-și revină. Totul o fascina. Oare visa cu ochii deschiși? Privi acum și mai atentă în jur, toate nuanțele de verde natural parcă erau adunate în această grădină și efectul era colosal. Știa din cele citite că această culoare este dătătoare de speranță, chiar dacă este o culoare între rece și cald ce-ți creează uneori un ușor disconfort la contactul cu vederea, însă aici efectul era tocmai invers. Asta se datora faptului că paleta acestei culori era dispusă gradual în așa fel încât să nu-ți obosească ochiul și în mod sigur că un rol serios îl avea și amestecul de mirosuri, levănțică cu busuioc.
       – Ești uimită? Nu-i așa că îți îmbată ochii și te liniștește spontan jocul acesta simplu de verde? o întrebă el, surprinzând-o că admiră încântată totul de jur împrejur.
       – Da, exact, recunosc, dar cred că nu trebuie să te lași copleșit de asta.
       – De ce? o întrebă foarte surprins. Ce deranjează până la urmă?
       – Nu deranjează în mod expres ceva anume, dar eu mă gândesc așa, printr-o paralelă, că poate simboliza și moartea, dar și viața.
       – Nu te înțeleg!
       – Simplu. Paralelă. Primăvara, când natura se trezește la viață și culoarea verde te îmbată, te întâmpină la tot pasul, îți încântă ochiul, verdele mugurilor, explozia lor, simbolizează viața, da? pe când, la polul opus, verdele mucegaiului, simbolizează moartea, nu?
       – Da, voi femeile, când vreți, găsiți un nod minuscul și într-un fir crud de papură, dar îți respect viziunea, este logica ta, dar cred că acum despici firul în patru. Gândește-te mai bine la ce efecte benefice are culoare aceasta asupra psihicului uman: te calmează, simți că-ți odihnește mintea și te face să visezi așa departe, chiar în spațiu, dacă nu exagerez, nu?
       ‒ Eu văd spațiul albastru, azur, cum zice poetul. Verde nu! îl tachină ea zâmbind.
       ‒ Apoi, vreau să-ți amintesc că în mai toate spitalele de psihiatrie predomină această culoarea și nuanțele ei, deci nu întâmplător a fost aleasă.
       – Ar mai fi ceva de adăugat ceva de care nu cred că tu ai habar: Biblia. Şi acolo se menționează această culoare, nu?
       – Exact, și spre surprinderea ta, uite că am habar: „în loc luminat, în loc cu verdeață, unde nu-i durere, nici întristare, nici suspin...” și acest labirint din această grădină, este exact așa, dar trebuie să vii de mai multe ori aici ca să-i simți „terapia” și efectul benefic asupra corpului uman.
       – Uluitor, m-ai bulversat! zise foarte mirată Angela. Adică, tu știi citate din Biblie și cu puțin timp în urmă doreai să te sinucizi?
       – Doream să fac baie la apus, răspunse el pe un ton egal, privind fix ghiveciul cu levănțică, ton din care nu puteai fi lămurit dacă glumește sau spune adevărul, apoi închise ochii brusc dorind să-și stăvilească lacrimile ițite din senin: printre frunzele de levănțică, fugar, ca un flash, se conturase o imagine, Mira, femeia de care încă mai era bolnav de îndrăgostit.
       – Așa, îmbrăcat?
       – Așa, răspunse el cu ochii închiși.

       Când apăru chelnerița, Angela nu mai fu impresionată de ținuta ei verde, probabil subconștientul ei chiar se așteptase să fie așa, însă o șocă altceva...
       – Bună seara, dragi, stimați și iubiți oaspeți! Casa noastră vă mulțumește și suntem plăcut impresionați că ați ales să petreceți clipe minunate în oaza noastră de liniște și meditație, „Labirintul verde”. Vă dorim, din toată inima, o seară minunată! spuse ea zâmbind, așezând două meniuri pe masă și două aparate ce arătau ca niște telecomenzi, după care se înclină grațios ca o gheișă, se întoarse și plecă.
       – Wow, ce primire! spuse Angela, nu mă așteptam la așa ceva. Am simțit în vocea ei că o spunea din inimă, din convingere, nu fals și nici nu a sunat ca o reclamă...
       – Da, în acest local trebuie să fii un bun profesionist ca să reziști, spuse Adam fără să ridice ochii din meniu. Patroana este foarte exigentă cu personalul.
       – Cu asta, ce trebuie să facem? Pare a fi o telecomandă! Pornim un televizor sau ce?
       – Deschide, te rog, meniul. Pe prima pagină vei găsi instrucțiunile de folosire. Vei constata că este foarte practică și utilă această „găselniță” adusă de ea, din viitor.
       ‒ Din viitor sau din alte țări?
       ‒ Nu știu, nu am vizitat decât Sofia și acolo nu era așa ceva.
       ‒ De unde știi că este o „ea”?
       ‒ De la un prieten care se ocupă cu reparația a tot ce înseamnă aparat electric sau electronic din acest local.
       Angela începu să citească și fruntea i se încreți brusc, uimită de ce descoperi. „Adică în România este posibil așa ceva?” se întrebă foarte contrariată. Nu-i venea să creadă, cu adevărat era un progres fantastic. Și totul era foarte, foarte simplu: alegeai din meniu ce doreai să mănânci și să bei, introduceai codul numeric din dreptul produsului folosind tastele telecomenzii, apoi apăsai „ok” și gata, comanda era lansată. Plus de asta, pe display-ul telecomenzi ea văzu cât timp trebuie să aștepte, cât are de plată cu bacșiș cu tot și, și un anunț foarte importat: „dacă doriți să schimbați ceva, o puteți face în următoarele cinci minute, apăsând tasta RESET!”

       Comandase file de somon în sos de vin, la sugestia lui. Mâncară în tăcere, respectând parcă un ritual impus de liniștea din jur. Din când în când, Angela îl privea cum mănâncă și mintea ei făcea comparații. Nu-și dorea asta, dar nu putea scăpa de ele.
       Adam, după primul pahar de Pinot Noir, „șpriț lung, de vară, până-n seară”, cum îi spusese el în glumă, începu:
       – Mai devreme, ți-am vorbit despre cele trei stări ale omului: de veghe, de somn și de moarte, da?
       – Exact, îmi amintesc. Vreau să-ți spun că am citit ceva, ceva despre asta, cu mult timp în urmă, dar nu am aprofundat prea mult subiectul, l-am catalogat fără drept de apel și remușcări la categoria S.F.-uri.
       – Nu e S.F., după părerea mea, și-ți zic și de ce: în perioada primului război mondial filozoful Rudolf Steiner a studiat foarte mult acest triplu fenomen.
       – Însă, din păcate, totul a rămas în stadiul de teorie fără corespondent în viața de zi cu zi. Steiner nu a putut și nu s-a putut demonstra practic nimic. Mai toți contemporanii, unii chiar din tagma lui, au spus foarte simplu: delir sau teorii fără corespondent în practică. Dar te rog să-mi spui totuși ce crezi tu despre starea de somn?
       ‒ Ups, cred că am intrat inconștient în gura lupului, sau mai bine zis în gura flămândă a unei femele lup, pot să-i spun: lupesă? Faci pe naiva, dar cred că l-ai studiat pe Steiner?

       ‒ Nu foarte mult, dar când am început să înțeleg că totul este pură teorie, am abandonat.
       – În primul rând somnul este o binefacere pentru corpul uman, însă eu nu am o părere stric personală despre acest fenomen, fenomen încă neelucidat în totalitate, chiar dacă a fost și este studiat și para studiat. Cum nici despre căscat sau sughiț nu știm de ce se produc sau cine le declanșează. Când dormim, corpul nostru astral, conform spuselor lui Steiner, dacă îmi amintesc exact, și eul nostru se separă de corpul fizic și de corpul eteric.
       – Adică, simplu, corpul fizic rămâne în pat, iar restul zburdă prin univers așa haihui, vrei să spui?
       – Da, cam așa ceva. Tu nu crezi asta?
       – Nu, sincer nu... sunt sceptică. Dar acum hai să punem stop acestei conversații și să fim realiști, adică să coborâm pe pământ, în acest minunat și fantastic paradis labirintic al verdelui și să discutăm despre exact problema reală care te frământă pe tine. Simt că tu ai o piatră, ce piatră zic eu, o ditamai stânca, pe inimă. Sunt sigură că nici tu nu crezi în aceste aberații ale lui Steiner, și spun asta deoarece, cu puțin timp în urmă, tu ai spus că ești fratele geamăn al lui Toma. Acum, după citatul tău din Biblie, sunt lămurită la care Toma ai făcut referire. Te rog, dacă vrei, să-mi vorbești despre femeia ce ți-a pus inima pe jar și mâine te vei sinucide din cauza ei, sau te-ai răzgândit?

- va urma -

Vizualizări: 42

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Am redactat eu textul-

 da Coza

Și romanul curge lin, trecând la acalmia personajului sinucigaș. Mi se pare puțin exagerată acalmia lui. Din punctul meu de vedere, un sinucigaș este în depresie, cel puțin. Să-și revină așa... încât să poarte discuții filosofice, mi se pare cam mult. Dar este doar părerea mea.

Îmi place descrierea restaurantului, cu tot ce cuprinde ea, inclusiv unitatea de curiozitate a acelei telecomenzi. Îmi place dialogul, de clasă destul de ridicată. Să vedem ce va urma.
Am scos câte ceva:

lemn câinesc - toate mesele aveau doar două scaune, observă ea - tuns perfect, la aceeași înălțime și lățime. - Mi se pare cam alambicată fraza. Chiar nu ar fi singura. Atenție: te deformează limba engleză, cred. Eu aș pune: lemn câinesc tuns perfect, la aceeași înălțime și lățime. Toate mesele aveau doar două scaune, observă ea.

toate nuanțele, toate nuanțele acestei culori - aș scoate repetiția.

e odihnitoare, calmează, odihnește mintea - la fel repetiție

nu puteai deduce că glumește sau spune adevărul, - nu puteai scoate/deduce/alege adevărul din glumă. Sau altfel.

că am întrat - că am intrat

Am citit, mi-a plăcut și aștept continuarea.

Sofi

Bravo, Emile! Aşa cină... Totul curge frumos, e bine c-ai corectori, vezi, ai prieteni care te susțin. Eu n-aş fi ales gard din lemn câinesc, arată bine, are buchețele cochete de flori şi fructe, dar ,,pute''. :)) Obişnuiesc să percep tot ce mă înconjoară cu toate simțurile, cât le mai am. :))

Drag!

Vă mulțumesc pentru lectură și redactare, domnule da Coza.

Ion Lazăr da Coza a spus :

Am redactat eu textul-

 da Coza

Mulțumesc foarte mult Sofi, pentru tot. Am făcut modificările sugerate de tine. 

Sofia Sincă a spus :

Și romanul curge lin, trecând la acalmia personajului sinucigaș. Mi se pare puțin exagerată acalmia lui. Din punctul meu de vedere, un sinucigaș este în depresie, cel puțin. Să-și revină așa... încât să poarte discuții filosofice, mi se pare cam mult. Dar este doar părerea mea.

Îmi place descrierea restaurantului, cu tot ce cuprinde ea, inclusiv unitatea de curiozitate a acelei telecomenzi. Îmi place dialogul, de clasă destul de ridicată. Să vedem ce va urma.
Am scos câte ceva:

lemn câinesc - toate mesele aveau doar două scaune, observă ea - tuns perfect, la aceeași înălțime și lățime. - Mi se pare cam alambicată fraza. Chiar nu ar fi singura. Atenție: te deformează limba engleză, cred. Eu aș pune: lemn câinesc tuns perfect, la aceeași înălțime și lățime. Toate mesele aveau doar două scaune, observă ea.

toate nuanțele, toate nuanțele acestei culori - aș scoate repetiția.

e odihnitoare, calmează, odihnește mintea - la fel repetiție

nu puteai deduce că glumește sau spune adevărul, - nu puteai scoate/deduce/alege adevărul din glumă. Sau altfel.

că am întrat - că am intrat

Am citit, mi-a plăcut și aștept continuarea.

Sofi

Dragă Mihaela, îți mulțumesc pentru lectură. 

Îmi pare nespus de rău că labirintul meu verde din lemn câinesc, gâdilă într-un mod neplăcut simțul tău olfactiv, dar... dar la primăvară voi amenaja un labirint și mai trainic și mai frumos... din trandafiri,  only for you!

Mihaela Suciu a spus :

Bravo, Emile! Aşa cină... Totul curge frumos, e bine c-ai corectori, vezi, ai prieteni care te susțin. Eu n-aş fi ales gard din lemn câinesc, arată bine, are buchețele cochete de flori şi fructe, dar ,,pute''. :)) Obişnuiesc să percep tot ce mă înconjoară cu toate simțurile, cât le mai am. :))

Drag!

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

DONAȚII

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII

la: RO82RZBR0000060016707555

titular cont: Lazăr Vasilisia (Raiffeisen Bank)

*****************

Donatori (nume sau pseudonim),

începând cu sept. 2019:

 Mica - 260 lei

 Valeria Merca - 250 lei

Tudor Cicu - 300 lei

Activitatea Recentă

Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Nocturnă a lui Tudor Cicu
cu 1 oră în urmă
Lavinia Elena Niculicea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cerul importă îngeri a utilizatorului Lavinia Elena Niculicea
cu 4 ore în urmă
Lavinia Elena Niculicea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cerul importă îngeri a utilizatorului Lavinia Elena Niculicea
cu 4 ore în urmă
Lavinia Elena Niculicea şi-a partajat postarea de blog pe Facebook
cu 5 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Zarul a utilizatorului Batmindru Lucia
cu 7 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Zarul a utilizatorului Batmindru Lucia
cu 7 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mireasa - în memoria lui Aleksandr Sergheevici Pușkin a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 7 ore în urmă
Camelia Ardelean a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Navigatori a utilizatorului Camelia Ardelean
cu 8 ore în urmă
Camelia Ardelean a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Navigatori a utilizatorului Camelia Ardelean
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Pierduți pe o planetă albastră a lui Cristian Je
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Mirela Ciupercă îi place postarea pe blog Aș da... a lui Gabriel Cristea
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Mirela Ciupercă îi place postarea pe blog Alchimia stărilor a lui Cristian Je
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Mirela Ciupercă îi place postarea pe blog Cântec pentru ploaia de afară a lui Tudor Cicu
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Mirela Ciupercă îi place postarea pe blog Inculpata de cristal - pamflet a lui Gabriel Cristea
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Mirela Ciupercă îi place postarea pe blog Joc versus război a lui Costel Zăgan
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Mirela Ciupercă îi place postarea pe blog IV. Redescoperirea ancestralului - fragment din poemul ,,Ecouri neolitice'' a lui Gabriel Cristea
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Mirela Ciupercă îi place postarea pe blog Cerul importă îngeri a lui Lavinia Elena Niculicea
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Mirela Ciupercă îi place postarea pe blog Nocturnă a lui Tudor Cicu
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Mirela Ciupercă îi place postarea pe blog Sub unduiri de sălcii dunărene a lui Gabriel Cristea
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Mirela Ciupercă îi place postarea pe blog De la o stare la alta a lui Lidia Pervu
cu 11 ore în urmă

© 2019   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor