Caecilius Antonius destăinuise tema petrecerii viitoare în speranţa că invitaţii nu îşi vor aduce soţiile sau concubinele, cunoscându-se bine că în Helada acestea nu aveau dreptul să participe la agape, dar şi pentru ca ei să accepte înlocuirea ţinutei romane – elegantă, însă prea oficială – cu pelerina, tunica şi centura grecească, mai puţin solemne, iar pe lângă accesoriile pentru mâini, să vrea să poarte pe creştet binecunoscutele coroane de laur. Aşteptându-se ca nu toţi musafirii să-i cunoască pretenţiile ori să i le respecte – multe aristocrate nu ar fi dat cu piciorul unor astfel de serate –, el l-a însărcinat pe atriensis, în cazurile de nerespectare a temei, să separe cuplurile, îndreptându-le pe femei în încăperile dinspre miazănoapte, iar bărbaţilor, după ce le era aşezată coroana şi oferite pelerina şi centura, să le fie arătat holul ce ducea în imensul salon, în biblioteca vastă sau în labirinticul atrium. Sfeşnice încărcate cu lumânări înmiresmate şi lampadare împodobite cu zeci de opaiţe ce ardeau seuri odorifere luminau casa toată. Mâncăruri fine au defilat şi de această dată din abundenţă. De la creier, momiţe şi fudulii, la fileuri de vită, porc şi peşte; de la icre, melci şi fructe de mare, la păstramă de vânat şi faguri de miere; de la ouă crude de fazani, prepeliţe şi dropii, la salate, curmale şi struguri. Vinuri de soi, aduse chiar din beciurile Heladei, îndoite cu cea mai rece apă, clipoceau în vase mari, aurite. Femeile erau servite de eunuci zvelţi, musculoşi, ale căror trupuri luceau graţie uleiurilor parfumate cu care erau unse. Tot ei cântau sau recitau, acompaniindu-se la diferite instrumente. În salon, printre invitaţii tineri, dedaţi mai mult dansului şi plăcerilor carnale decât maieuticii, sub vraja muzicii izvodite de citeră, aulos ori fluierul lui Pann, tinere graţioase îmbrăcate în rochii scurte, vaporoase, cu decolteuri adânci, în păr cu diademe sclipitoare, tematice, întruchipau seducătoare driade, nimfe, naiade şi hamadriade – divinităţi ale pădurilor, ale apelor, crângurilor şi munţilor. Alături de ele, coribanţi vânjoşi îmbiau la degustări de vinuri, căutând să nu-şi dezmintă renumele. În bibliotecă, oricând pregătite să susţină o discuţie înaltă, elevată, ori să recite ode, heroide sau poeme epice, frumoase şi educate hetaire ţineau companie venerabililor dedulciţi cu filosofarea. Aezi înflăcăraţi care căutau să-şi impună propriile creaţii, dar şi recitatori transportaţi în lumea epopeilor declamate cu patos, acompaniindu-se din liră, înnobilau atmosfera acestui veritabil simpozion. Întru completarea tabloului, imberbi cu pielea albă ca spuma laptelui, născuţi parcă pe malul fluviului Cefiso, îşi luau în serios rolul de eromenos şi se lăsau curtaţi de bărbaţi maturi – eispnelas – care, la rândul lor, le ofereau educaţie şi protecţie, multe cupluri astfel formate prelungindu-şi viaţa şi dincolo de această serată… Singurul personaj care nu făcea discordanţă, fie că se afla în salon printre tineri sau în bibliotecă printre seniori, era Lepidus Clodius.

     Spre zori, gazda şi-a poftit convivii să ia loc pe canapelele de sub arcadele porticului maiestos. Aşteptând ca oaspeţii din acea noapte să-şi găsească toţi o poziţie comodă, atriensis făcu un gest larg spre colţul unde, cu trei seri în urmă, fusese castrul. Acolo, cinci gladiatori supli – atleţi desăvârşiţi –, despuiaţi, înarmaţi doar cu un pumnal, făceau mişcări de încălzire a muşchilor şi articulaţiilor, în lumina împrăştiată de făclii înalte, generoase. Din umbră, de după un paravan trainic de lemn, spre ei s-a năpustit un taur uriaş, negru şi vijelios precum sâmburele unei nopţi întemniţate, risipindu-i ca pe un stol de sturzi în care dă iama un erete. Imediat, atleţii au intrat în joc şi au început să-l întărâte şi mai mult. Când taurul se apropia de unul dintre ei, acesta sărea maiestuos cât mai sus, se sprijinea cu mâinile pe greabănul lucios şi ateriza pe picioare, în urma atacatorului, ori se ferea de vârful ascuţit al coarnelor făcând piruete strânse, de-a dreptul sinucigaşe. Neînţelegând cum dispăreau ţintele din faţa lui, cumplitul taur căuta altă şi altă victimă, spumegând de furie. La primul atac izbutit, când atletul fu aruncat în aer ca o traistă goală, au izbucnit primele aplauze şi urale.

     – Dragii mei… Onorabililor, sunteţi rugaţi să rămâneţi nemişcaţi şi tăcuţi dacă vreţi să nu fim victima taurilor. După cum vedeţi, nu suntem protejaţi de nimic şi de nimeni! îşi atenţionă Caecilius Antonius musafirii, turnându-le astfel în vene acel plăcut fior izvorât de existenţa unui posibil pericol.

     Înainte ca primul taur să fie prea obosit, fuse slobozit un altul şi-apoi un altul, la intervale egale de timp. Conştientizând că jocul nu mai e joc şi că viaţa le poate fi pusă în pericol, luptătorii se hotărâră să-i elimine pe monştri. Orientându-se corect şi înţelegându-se din priviri, trei dintre ei tăbărâră pe întâiul taur eliberat în arenă. Prins de coadă şi dezechilibrat, acesta, pentru o clipă, se opri derutat. Momentul se dovedi fatal căci din lateral fusese prins de coarne şi forţat, prin răsucirea gâtului, să îngenuncheze. Cel de-al cincilea luptător îi ajunse la beregată şi i-o spintecă fulgerător. Toată durerea se transformă în furie, iar furia în putere. Zvâcnind în picioare, se descotorosi de atacatori ca de nişte afurisiţi de tăuni. Un murmur prelung, reţinut cu greu, fusese slobozit din pieptul asistenţei. Horcăind, taurul îşi plimba capul când spre dreapta când spre stânga, încercând să localizeze o victimă. Ceaţa ce i se lăsă pe ochi îl împiedica să mai vadă ceva, de aceea clipea des. Totuşi hotărî să se repeadă înainte. După nici doi paşi, picioarele din faţă nu-l mai ascultară. Ajuns cu botul în iarbă, continuă să meargă aşa, ca un blestemat de râtan. Hotărât să-i dea lovitura de graţie, unul dintre atleţi îi împlântă adânc pumnalul în ceafă, căutând să taie legătura dintre creier şi restul trupului. Într-adevăr, atins de-o singură tresărire a morţii, masivul corp căzu deodată inert. Plecându-se să culeagă laurii victoriei, luptătorul nu observă că, între timp, mai fusese eliberat un taur şi că acesta se îndrepta ca un fulger năprasnic tocmai asupra sa. Când descoperi semnele disperate ale camarazilor era deja condamnat – taurul îl ridicase în aer ca pe o momâie umplută cu paie. Un corn, ca o suliţă nemiloasă, îi spintecase pântecul, împrăştiind viscerele aburinde pe iarba rece...

     Târziu, când soarele răsărise şi devenise un far imens pe cerul vrâstat de nori subţiri şi ceţuri portocalii, când ultima lectică se retrăgea sfârşită în plăceri, când cei trei eroi ai serii, rămaşi în viaţă, îşi îngrijeau rănile, Caecilius Antonius reveni în imensul salon. Privi peste rămăşiţele fastuoasei orgii şi zâmbi discret. Descoperi apoi, pe canapeaua de la fereastră, pe cei doi adolescenţi ce interpretaseră, pentru el, rolul de eromenos, stând nas în nas, tolăniţi, şoptindu-şi vorbe molatice. Se apropie de ei. Lumina fragedă a zilei cădea peste trupurile crude, aproape goale, reliefându-le prospeţimea. Cu un surâs drăgăstos, Caecilius Antonius îngenunche şi începu să-i mângâie senzual pe spate… Cu nasul şi cu buzele muşină îndelung transpiraţia curată, emanată de pielea fină de pe şalele fiecăruia... Îndemnându-i să se ridice şi să-l urmeze, îi cuprinse pe după mijloc şi plecară spre dormitorul particular, nu înainte de a le îngădui sclavilor să înceapă curăţenia.

 

 

       © Ion Lazăr da Coza - 2015

       (Reproducerea, numai cu acordul scris al autorului.)

                                        - va urma -

         = toate fragmentele postate pe site sunt grupate AICI =

Vizualizări: 249

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Uf! Din nou ne-ai aruncat în arena nemiloasă a nobililor romani... Noroc că episodul este mai scurt. Dar cel mai crud! Să amesteci carne de om cu cea de animal, măsurându-și puterile spre satisfacția unor priviri ce nu cunosc mila... Dar câte alte orgii ai sugerat subtil. Nu mă mir dacă va erupe Vezuviul...

negru şi vijelios precum sâmburele unei nopţi întemniţate, - o comparație care m-a impresionat foarte tare. În ton cu acțiunea, dar foarte elocventă, de fapt ca întregul paragraf.

Am citit cu deosebită curiozitate și plăcere! Și... de prisos să mai spun că e mult până lunea viitoare.

Sofy

Apogeul cruzimii, mi-a părut episodul cu taurii. L-am simțit din plin. :) Pe de altă parte sugerezi, și o faci bine, o altă tară a acelei lumi, desfrâul. Trebuie să iasă în evidență și uneltirea. Urmează, nu?

Am citit cu deosebită plăcere!

Cu drag,

Sunt conștient că postând săptămânal câte o urgie/orgie poate deveni obositor pentru cititor, însă în economia romanului aceste descrieri își au rostul lor... și „da”, posibil că Vezuviu... Sodoma și Gomora... Vom trăi (dacă ne lasă cutremurele!) și vom vedea!

Drag,

Sofia Sincă a spus :

Uf! Din nou ne-ai aruncat în arena nemiloasă a nobililor romani... Noroc că episodul este mai scurt. Dar cel mai crud! Să amesteci carne de om cu cea de animal, măsurându-și puterile spre satisfacția unor priviri ce nu cunosc mila... Dar câte alte orgii ai sugerat subtil. Nu mă mir dacă va erupe Vezuviu...

negru şi vijelios precum sâmburele unei nopţi întemniţate, - o comparație care m-a impresionat foarte tare. În ton cu acțiunea, dar foarte elocventă, de fapt ca întregul paragraf.

Am citit cu deosebită curiozitate și plăcere! Și... de prisos să mai spun că e mult până lunea viitoare.

Sofy

Corina, unii au zis că fragmentul cu ursoaica a fost cel mai crud... Stai să-l vezi pe următorul, însă nimic n-o să se compare cu ce va fi în finalul romanului... dacă voi mai avea cititori (măcar pe tine și pe Sofia) până atunci... :)

Drag,

Corina Militaru a spus :

Apogeul cruzimii, mi-a părut episodul cu taurii. L-am simțit din plin. :) Pe de altă parte sugerezi, și o faci bine, o altă tară a acelei lumi, desfrâul. Trebuie să iasă în evidență și uneltirea. Urmează, nu?

Am citit cu deosebită plăcere!

Cu drag,

Câte nu ne-or fi date să trăim alături de personajele tale, da Coza!

Admirație pentru luxul de amănunte prin care ne ții acolo, cu tine! :)

Aha!... Deci au avut dreptate Sofia și Corina că întârzii pe partea cealaltă a golfului Neapole, în orașul Miseum, să admiri Vezuviu, dar că apoi o să li te alături, ca vestală a lui Neptun (protectorul artelor, printre altele), să încurajați, la unison, un biet scrib! Reverență!

Și prețuire, Gina!

gina zaharia a spus :

Câte nu ne-or fi dat să trăim alături de personajele tale, da Coza!

Admirație pentru luxul de amănunte prin care ne ții acolo, cu tine! :)

Și răspunsurile tale sunt tot de excepție, prozatorule! Mulțumesc!

Ion Lazăr da Coza a spus :

Aha!... Deci au avut dreptate Sofia și Corina că întârzii pe partea cealaltă a golfului Neapole, în orașul Miseum, să admiri Vezuviu, dar că apoi o să li te alături, ca vestală a lui Neptun (protectorul artelor, printre altele), să încurajați, la unison, un biet scrib! Reverență!

Și prețuire, Gina!

gina zaharia a spus :

Câte nu ne-or fi dat să trăim alături de personajele tale, da Coza!

Admirație pentru luxul de amănunte prin care ne ții acolo, cu tine! :)

Frumos capitol, plin de ,,lux cu amanunte", cuminte, lupta cu taurii inca se mai practica si azi, iar finalul fuse ciresica de pe tort.
...trei dintre ei au tăbărâră pe întâiul taur... aici cred ca trebuie sa corectati

Mulțumesc, Emil! Am corectat! Mereu am susținut că niște ochi străini văd mai bine ca ai autorului! :(

Drag,


Emil Dumitru a spus :

Frumos capitol, plin de ,,lux cu amanunte", cuminte, lupta cu taurii inca se mai practica si azi, iar finalul fuse ciresica de pe tort.
...trei dintre ei au tăbărâră pe întâiul taur... aici cred ca trebuie sa corectati

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 2 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 3 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 10 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 13 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 14 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 14 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog tablou mirabil, multiform a lui Floare Arbore
cu 15 ore în urmă
Postare de log efectuată de Elisabeta Drăghici
cu 15 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA iar echinocţiu a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 15 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose a lăsat un comentariu pentru Vasilisia Lazăr
cu 15 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut profilul lui Elena Lucia Spătariu Tudose
cu 15 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut discuţia Pietre (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 15 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA culori în iarbă a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 15 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor