Cei doi boieri erau mulţumiţi de faptele săvârşite, mai ales că evenimentele se precipitau în favoarea lor. Până acum uzurpatorilor le mersese totul strună, dar de acum înainte se temeau de pretenţiile pe care le putea ridica aliatul lor din umbră. Susţinerea sa cu aur nu era, desigur, doar de dragul acestor avare fiinţe pământeşti. Vampirii nu au suflet, ci numai inimă care, pentru a bate noaptea, are la rândul său nevoie de sânge. Ciocoii îşi dădeau seama că sunt obligaţi să-i facă lui Ursuz pe plac şi să-i satisfacă dorinţa de înlăturare a semenilor, pentru ca mai apoi să stăpânească în împărăţia nopţii peste principatul românesc. De fapt, Ciocoiu şi Conacu  erau convinşi că în castelul contelui şi în palatul fiicei sale sunt ascunse comori nepreţuite.

            - Suntem mulţumiţi de curajul şi devotamentul pe care ni l-aţi arătat. Ca recompensă, vă oferim noi domenii şi vă promitem că veţi primi în continuare atât de multe averi, încât nu le veţi mai şti nici numărul! - grăi boier Ciocoiu zâmbindu-le binevoitor celor doi căpitani.

            - În permanenţă suntem la porunca domniilor voastre…

            - Aţi instruit oameni puternici şi ageri la minte care la rândul lor vor fi recompensaţi cum se cuvine. Vom  îndeplini doleanţele vampirului, căci este interesul nostru să-i aflăm secretele şi… bogăţiile!

            - Menirea noastră este să vă slujim cu credinţă. Suntem pregătiţi de atac!

            - Avem încredere în voi, aşa că nu vă însoţim în această acţiune! - îi asigură Ciocoiu.

            - Nu se cade ca boieri de vază ai tronului domnesc să răscolească în plină noapte mormintele morţilor! - adăugă boier Conacu cu aceeaşi ipocrizie.

            - Iar dacă din întâmplare daţi de vreo comoară, s-o aduceţi numaidecât la conac. În funcţie de numărul galbenilor, jumătate voi lua eu şi boier Conacu, un sfert voi doi, iar celălalt sfert îl puteţi împărţi după cum cum vă este voia, oştenilor din ceata numită în secret „vânătorii de vampiri”!

            - Precum îţi este voia, boier Ciocoiu! Întotdeauna ai dat dovadă de înţelepciune, bunăvoinţă şi bunătate faţă de slujitorii domniei tale! - rosti naiv căpitanul Sasu.

            În acel moment, căpitanul Arnăutu îi aruncă o privire dispreţuitoare. „Câtă prostie! Să mulţumesc stăpânului că-mi risc viaţa ca să-i aduc aur, apoi  să-i cad la picioare,  fiindcă-mi aruncă un galben ca unui câine flămând o fărâmă de pâine!”

Căpitanii părăsiră încăperea. Pe coridor, Arnăutu îi plesni o palmă peste ceafă lui Sasu, de-l făcu grămadă.

            - Ce s-a întâmplat căpitane? - îl întrebă acesta surprins, adunându-se de pe jos, buimăcit de lovitură.

            - Altădată să termini cu slugărniciile! Boierul e tot boier şi se suceşte ca umbra după soare! Niciodată să nu te bucuri prea mult de bunăvoinţa lui, pentru  că o face din interes. Azi îţi oferă un palat, iar mâine te-atârnă-n ştreang!

            Căpitanul Sasu se înfioră. Era  tânăr şi viteaz, dar cu mai puţină experienţă în cunoaşterea  firii umane cu toate dedesubturile ei.

            În salon boierii îşi umplură din nou pocalele cu vin  şi-şi continuară discuţia.

            - Boier Ciocoiu, le acorzi prea multă importanţă căpitanilor! – zise Conacu.

            - Ha, ha, ha, boier Conacu!... Ce-i în sufletul omului, nici dracul nu bănuieşte! Azi poţi fi frate de sânge când interesul este de partea ta, iar mâine duşman de moarte! Când interesele personale sunt zdruncinate, acel castel de nisip se dărâmă! Eu am o vorbă: „Cine-i cu mine, merge înainte, iar cine nu mă urmează sau şovăie, este duşmanul meu de moarte”! Şi mai cu seamă, nu iert! Ai greşit, dispari din astă lume!

            - Asta e valabil şi pentru vodă?

            - N-are vodă în vistieria ţării atâţia galbeni, câţi îi oferim noi sultanului! Pe el nu-l interesează omul, ci „darul omului”!

            - Asta înseamnă că niciodată nu-l putem considera pe sultan aliatul  nostru!

            - Doar cât îi oferi din belşug galbeni!... Când strălucirea aurului păleşte, capul tău cade sub securea călăului!

Căpitanii făcură ultimele pregătiri cu ceata de vânători. Nu doreau ca vreunul din ostaşi să  aibă un moment de slăbiciune la desfacerea mormintelor. Îi îndemnară să străpungă cu sânge rece inimile morţilor cu nişte ţepuşe făcute special. Ceata vânătorilor de vampiri condusă de căpitanii Arnăutu şi Sasu porni cu noaptea în cap în căutarea mormintelor vampirilor. Zorile îi ajunseră din urmă peste câmpuri, apoi amiaza îi prinse pe culmea unui deal. Aici poposiră pentru odihna animalelor. Cercetară încă o dată harta şi împrejurimile acelui ţinut ca nu cumva să fi rătăcit drumul, apoi porniră mai departe. Voiau să ajungă la lăsarea serii, pentru a avea timp suficient ca să ia fiecare mormânt la dezgropat. Luna plină apăru peste muchia dealului, invadând pădurea cu lumina-i rece. Arborii aruncau umbre misterioase şi aşteaptau ca în curând fantasmele nopţii să-şi facă apariţia de prin tufişuri.  Înaintară încet ca nu cumva să rătăcească acea cărăruie îngustă. După scurt timp, aceasta se afundă într-o văgăună unde trona întunericul. Descălecară şi trecură pe celălalt versant. În faţă se ivi o râpă adâncă de douăzeci-treizeci de metri unde se aflau mormintele vampirilor. Cu caii de căpăstru ocoliră prăpastia şi coborâră. Pajiştea era luminată de razele reci ale astrului nopţii, lăsând să se vadă nişte moviliţe de pământ acoperite cu iarbă fragedă. La un semn al căpitanului Arnăutu, se grupară câte doi şi începură să scormonească moviliţele. Munca nu necesită un efort deosebit, deoarece coşciugele se aflau la trei-patru palme de la suprafaţa terenului. Forţară capacele şi în loc de schelete, găsiră corpuri umane în carne şi oase, rumene în obraji. Înspăimântaţi, înfipseră pe rând ţepuşe în locul unde se afla inima fiecăruia. Se auzi un horcăit înecat şi sângele ţâşni. Parii  străpunseră pieptul şi inima vampirilor şi ieşiră în spate printre coaste, pe lângă şira spinării. Aceeaşi operaţiune se repetă la fiecare mormânt în parte. Deocamdată, în afară de tresărirea cadavrelor şi acel horcăit înecat de sânge, nu se arăta niciun pericol. Deodată, când căpitanul Sasu înfipse o ţepuşe, mortul deschise ochii holbându-se la el. Era un prim semn că acţiunea trebuia urgentată. Dar parcă mormintele nu se mai terminau. Căpitanul Arnăutu simţi slăbiciunea oştenilor în faţa duşmanului necunoscut al nopţii şi răcni de răsunară văile:

            - Mai repede, că se trezesc vampirii!

            Şi într-adevăr, după foarte puţin timp, morţii începură să se ridice în şezut. Panica cuprinse oştenii care în disperarea lor îşi scoaseră săbiile şi retezară capetele vampirilor care se trezeau din somn.

            - Nu fugiţi că reînvie! Străpungeţi-le inimile! - răcni Arnăutu,  văzând panica din rândul oştenilor săi.

            Trecuse deja de miezul nopţii şi operaţiunea nu era încheiată. Mormintele se deschideau şi arătări fioroase cu chip de om se luau la trântă cu oştenii. Se încinse o luptă pe viaţă şi pe moarte la lumina palidă a lunii între oştenii muritori şi oamenii nopţii. De fapt, nu erau decât vreo şapte - opt strigoi care se războiau cu ei, însă oştenii aveau impresia că se luptau cu o oştire întreagă.

            - Ce faceţi? - răcni Arnăutu. Ăştia nu-s fiinţe umane! Inima! Loviţi-i în inimă!

            În cele din urmă, oştenii reveniră la realitate şi executară porunca, aşa cum fuseseră instruiţi, lovindu-i prin surprindere în singurul loc din corp care le aducea moartea. După ce oştenii îi măcelăriră până la ultimul, numărară mormintele şi cadavrele ca să se convingă că n-a scăpat niciunul. Dacă vreun vampir ar fi dat bir cu fugiţii, ar fi însemnat un dezastru. Cetele vampirice s-ar fi năpustit asupra satelor şi ar fi nimicit totul în calea lor mai abitir decât hoardele tătare. Mulţumiţi de fapta lor, îşi purtau de-acum caii de căpăstru pe marginea râpei în sus. Coborâră  apoi la vale spre un pârâiaş ca să-şi spele sângele de pe haine, de pe mâini şi de pe  feţe. Primele raze ale soarelui îi întâmpinară pe coama dealului. Către seară ajunseră la conacul boierului Ciocoiu care împreună cu Conacu îi aşteptau cu înfrigurare.

            - Ei, căpitane, cum a fost?

            - Un adevărat măcel! - răspunse Arnăutu.

            - Dar… vreo comoară în loc de coşciug n-aţi găsit? - întrebă într-o doară Conacu.

            - N-am găsit, domnia ta!  Erau numai morminte şi atât... Vampirilor nu le prea pasă de aur. Acolo şi-au ascuns doar trupurile. Asta ar trebui să învăţăm şi noi de la ei, să ne apărăm viaţa şi nu aurul! -  zise ironic căpitanul.

            Boierul Ciocoiu schimbă vorba cu dibăcie:

            - Ştiu, dragii mei, că aţi avut de înfruntat un vrăjmaş periculos!  Nu vă  mai sâcâim cu prostiile noastre... Dar nicio victorie nu are farmec, dacă nu este stropită cu vin şi friptură la proţap, conform tradiţiei noastre româneşti!

 

 

 

Vizualizări: 110

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Parcă văd un film de S.Nicolaescu... sau nu... de Hitchcock.

Am citit și m-am amuzat că am dat în mintea copiilor.

Sofy

Mă bucur că v-aţi lăsat prinsă în fanteziile mele! N-am dorit să creez un roman de groază ci unul pentru relaxare...

Am revenit! :) Am citit cu plăcere fragmentul și în măsura timpului voi recupera. Uimitoare imaginația dumneavoastră!

Cu prietenie,

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

Zile de naştere

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Utilizatorului Viorel Grădinariu îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 2 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog rapsodie de Martie a utilizatorului Floare Arbore
cu 3 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Haide a utilizatorului Răduță If. Toader
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului bolache alexandru îi place postarea pe blog Haide a lui Răduță If. Toader
cu 3 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 3 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 3 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 3 ore în urmă
BOTICI GABRIELA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 5 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 8 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 8 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 8 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose şi petrut dan sunt acum prieteni
cu 8 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 9 ore în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 9 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 9 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 9 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 10 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua prieteniei vă spun: Bună seara! a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 10 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 10 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mijesc albastre flori a utilizatorului gabriel cristea
cu 10 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor