Stau și aștept o mașină de ocazie la ieșirea din Năsăud, în intersecția mare din care pornește și șoseaua spre Bistrița. Sunt agitat și impacientat că am întârziat hăt bine la Comisia de Bac în care sunt membru desemnat de către Inspectoratul școlar și așteptat cu mare nerăbdare de mai bine de o oră. Dar mașină n-am și autobuzul spre Bistrița tocmai l-am ratat.
     Mă sună în disperare președintele de comisie, secretara, directorul liceului, inspectorul de specialitate, nervoși cu toții, dar eu încerc să-i liniștesc și le spun că sper să prind cât de repede o mașină de ocazie. Mașini spre Bistrița trec tot timpul, dar nici una nu oprește la semnele mele disperate.
     În sfârșit, oprește o Dacie hodorogită, cu un scrâșnet de frâne ca-n filme, din care, de la volan, se ițește capul mare și netuns al lui Georgel, unul dintre foștii mei elevi de la ”industrial”. Îmi face semn cu mâna și mă strigă, foarte încântat că mă vede:
     - Hei, dom’ profesor! La Bistrița?
     - La Bistrița! răspund eu, bucuros că în sfârșit voi pleca de pe loc. Și gratis pe deasupra, că nici cu banii nu stau prea grozav și mă bucur de orice mică economie.
     - Haideți sus! îmi zice el zâmbind larg, cu gura până la urechi.
     Puștiul era unul dintre cei mai slabi elevi din școala profesională, semianalfabet, dintr-un sat de munte, trecut doar din milă de toată lumea, abia își scria numele pe un caiet ori pe o foaie de hârtie, credeam că e de mult salahor pe vreun șantier ori cioban la el în sat și sunt realmente șocat să-l văd conducător auto, dezinvolt la volan.
     Urc, bucuros nevoie mare, îi spun că sunt grăbit să ajung la o comisie de bac la Bistrița, dar tânărul mă asigură că mă va duce la destinație „ca vântul și ca gândul”. Face pe barosanul și pe șmecherul la volan, cu cotul sprijinit pe geamul deschis, se laudă cu mașina lui veche de 29 de ani dar ”încă bună” și accelerează în trombă, să-mi dovedească puterea motorului. Mașina prinde viteză de raliu și se scutură din toate încheieturile, gata parcă să se dezmembreze în mijlocul drumului, cu roțile scrâșnind amenințător pe la curbe. Georgel sporovăiește vesel, privind aproape tot timpul spre mine, dar la un moment dat se sperie de-a binelea și pune o frână bruscă de sunt gata să ies prin parbriz.
     - Aoleu, ce viteză am prins! se miră el, cu ochii bulbucați de spaimă și îi piere imediat zâmbetul de pe față.
     - Păi, bine, măi! zic, nedumerit. Tu n-ai văzut că iei viteză?
     Mi se pare ciudat și cam aiurit fostul meu elev. De fapt, la cât îl știam de ”înapoiat”, încă nu contenesc să mă mir că este la volanul unei mașini pe drumurile publice.
     Încep să am emoții cu tânărul șofer de lângă mine, mai ales că merge foarte aproape de linia de mijloc, de câteva ori a intrat pe contrasens și era gata să agațe mașinile ce veneau din sens opus!
     - Bine, mă, Georgele! îi zic. De ce mergi tu atât de aproape de linia de mijloc? Ține partea ta și n-ai probleme!
     - Așa-s mai sigur că nu ies de pe drum, mă lămurește Georgel.
     Mă uit acum de-a dreptul speriat la șoferul meu. Cum să vii tu, șofer, la modul serios, cu o astfel de justificare?
     - Să vedeți ce pățesc odată, continuă el vesel și fără griji. Mergeam pe valea mea spre casă și uit că urmează o curbă, merg tot drept înainte și trec prin gardul unei gospodării, fac praf gardul femeii și frumusețe de varză din grădină. Am avut ce plăti la despăgubiri pentru gard și stratul de varză. Noroc că gardul era de lemn aproape putred și mașina n-a avut mai nimic.
     Râde ca de o glumă bună, eu am deja mari îndoieli în legătură cu calitățile de șofer ale lui Georgel și încep să regret că am urcat alături de el într-o mașină. Mai bine așteptam altă ocazie.
     - Cum să nu observi că urmează o curbă? Tu nu ești atent la drum?
     - Păi, mă gândeam la o mândră și n-am mai fost atent.
     Îmi face ștrengărește cu ochiul și râde iar, la fel de șăgalnic și nepăsător.
     Ne apropiem, în sfârșit, de oraș și-i propun lui Georgel s-o luăm pe centura ocolitoare, că acolo se află liceul industrial unde sunt membru în comisie, dar el dă din cap și nu pare prea încântat de propunerea mea. Îmi zice că pe centură n-ar fi o problemă, dar pe urmă, pentru a intra de pe linia de centură în oraș, unde are el de mers, trebuie să treacă pe niște străduțe destul de strâmte și întortocheate și nu-i prea sigur pe el că se va putea încadra cu mașina în mers.
     Sunt de-a dreptul stupefiat să aud un astfel de motiv! Pe străzile acelea, deși ceva mai înguste și mai întortocheate, lumea circulă cu mașini tot timpul.
     - Bine, zic, dar de cât timp ai tu permisul de conducere?
     Georgel se arată dintr-o dată mâhnit, parcă i-aș fi atins o veche rană din suflet. Se uită spre mine trist:
     - Dom’ profesor, ăștia numa’ nu vor să mi-l dea! Am dat examenul de vreo șapte ori până acum, dar mă pică tot timpul și mă amână de fiecare dată, deși vedeți bine că știu să conduc!
     Am un șoc, ceva aproape ca un atac de panică.
     - Văd că știi să conduci, dar oprește, te rog, să cobor! Vreau să merg un pic pe jos, să-mi mai dezmorțesc picioarele înainte de a intra în comisie.
     Georgel smucește volanul dreapta, gata să intre într-un panou publicitar de pe marginea șoselei, apoi pune o frână bruscă în stilul lui caracteristic. Eu aproape ating parbrizul cu capul, cobor grăbit, îi mulțumesc pentru drum și-i urez o zi bună. Apoi, fredonând vesel ”In the Death Car”, o iau de zor, în pas vioi, de-a lungul șoselei de centură, în timp ce telefonul îmi sună iar strident și insistent. E președintele de comisie, exasperat de întârzierea mea. Îl liniștesc și-i zic că sunt la doi pași de școală. Tocmai am coborât din Mașina Morții, dar voi ajunge imediat, viu, întreg și nevătămat!

Vizualizări: 134

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

O poveste plină de adrenalină.

O altfel de junglă - jungla urbană!

Deși era previzibil sfârșitul, totuși este uluitoare lipsa de discernământ a unora!

am răsuflat ușurată când ai coborât din Mașina Morții :))

aDa nemescu

Întâmplarea am trăit-o ca un amestec de pericol și umor totodată, tocmai de aceea am considerat-o interesantă de povestit și „moralistă” în același timp. Iar morala e limpede: trăim într-o lume  în care ne paște pericolul la fiecare pas datorită lipsei de responsabilitate și discernămât, ușurinței și inconștienței noilor generații... :) 

Ada Nemescu a spus :

O poveste plină de adrenalină.

O altfel de junglă - jungla urbană!

Deși era previzibil sfârșitul, totuși este uluitoare lipsa de discernământ a unora!

am răsuflat ușurată când ai coborât din Mașina Morții :))

aDa nemescu

 O povestire antrenantă, aproape că am „văzut-o” pe viu. Un subiect vădit inspirat din realitatea noastră, cea de toate zilele. Poate că pentru noi, cei mai în vârstă, învățați să fim responsabili și raționali în tot ce facem, dezideratul erei prezente „trăiește clipa și nu te gândi la urmări” este mult peste ce suntem dispuși să acceptăm.  

Mi-a plăcut!

Mulțumesc mult de lectură și comentariu! Pare un fapt banal, poate cineva ar zice că nu era o întâmplare destul de semnificativă pentru a fi subiectul unui text literar, dar mie mi s-a părut o realitate „exemplară” pentru vremea ce o trăim, cu șocuri și primejdii la fiecare pas, cu oameni grăbiți, superficiali și nepăsători de consecințele faptelor lor. Faptul că tânărul era imprudent și neatent la volan l-aș mai fi putut trece cu vederea, dar dezvăluirea din final, că nici măcar nu poseda permis de conducere, a pus capac acestei „peripeții” pe care am socotit-o demnă de a fi povestită și citită. Dincolo de prezența permanentă a pericolului, a fost și o doză destul de consistentă de umor la tânărul zurbagiu, umor pe care am încercat să-l exploatez atât cât am putut în text.

Corneliu Ion a spus :

 O povestire antrenantă, aproape că am „văzut-o” pe viu. Un subiect vădit inspirat din realitatea noastră, cea de toate zilele. Poate că pentru noi, cei mai în vârstă, învățați să fim responsabili și raționali în tot ce facem, dezideratul erei prezente „trăiește clipa și nu te gândi la urmări” este mult peste ce suntem dispuși să acceptăm.  

Mi-a plăcut!

Acesta este genul de proză scurtă pe care îl agreez. Cum tot spun mereu, prefer o tușă poate puțin îngroșată, dar sigur existentă în realitatea în care trăim, decât o povestire inventată, cu personaje și situații inventate, cu analize psihologice savante și trăiri afective care nu există decât în imaginația cuiva. Oamenii și vremurile în care trăim nu au nevoie de SF-uri.

Grig Salvan a spus :

Mulțumesc mult de lectură și comentariu! Pare un fapt banal, poate cineva ar zice că nu era o întâmplare destul de semnificativă pentru a fi subiectul unui text literar, dar mie mi s-a părut o realitate „exemplară” pentru vremea ce o trăim, cu șocuri și primejdii la fiecare pas, cu oameni grăbiți, superficiali și nepăsători de consecințele faptelor lor. Faptul că tânărul era imprudent și neatent la volan l-aș mai fi putut trece cu vederea, dar dezvăluirea din final, că nici măcar nu poseda permis de conducere, a pus capac acestei „peripeții” pe care am socotit-o demnă de a fi povestită și citită. Dincolo de prezența permanentă a pericolului, a fost și o doză destul de consistentă de umor la tânărul zurbagiu, umor pe care am încercat să-l exploatez atât cât am putut în text.

Corneliu Ion a spus :

 O povestire antrenantă, aproape că am „văzut-o” pe viu. Un subiect vădit inspirat din realitatea noastră, cea de toate zilele. Poate că pentru noi, cei mai în vârstă, învățați să fim responsabili și raționali în tot ce facem, dezideratul erei prezente „trăiește clipa și nu te gândi la urmări” este mult peste ce suntem dispuși să acceptăm.  

Mi-a plăcut!

Asta prefer și eu, o poveste „ca o felie de realitate”. În general mă inspir din realitatea trăită pe viu, desigur literaturizată după priceperea mea, cu o narare simplă și o abordare directă a faptelor și personajelor, fără prea multe artificii și complexe. Dacă în poezie sunt mai mult pesimist, în proză sunt mai realist și încerc să amestec, dozat, umorul cu dramatismul vieții, viața însăși fiind un astfel de amestec „dulce-amar” sau un fel de „râsu'/plânsu'” cum spunea poetul. Adesea unii au remarcat faptul că sunt parcă diferit cel din poezie cu cel din proză, dar asta e bine, cred eu, că sunt mai diversificat și mai „multilateral”, cum se zice. :) 

Corneliu Ion a spus :

Acesta este genul de proză scurtă pe care îl agreez. Cum tot spun mereu, prefer o tușă poate puțin îngroșată, dar sigur existentă în realitatea în care trăim, decât o povestire inventată, cu personaje și situații inventate, cu analize psihologice savante și trăiri afective care nu există decât în imaginația cuiva. Oamenii și vremurile în care trăim nu au nevoie de SF-uri.

Grig Salvan a spus :

Mulțumesc mult de lectură și comentariu! Pare un fapt banal, poate cineva ar zice că nu era o întâmplare destul de semnificativă pentru a fi subiectul unui text literar, dar mie mi s-a părut o realitate „exemplară” pentru vremea ce o trăim, cu șocuri și primejdii la fiecare pas, cu oameni grăbiți, superficiali și nepăsători de consecințele faptelor lor. Faptul că tânărul era imprudent și neatent la volan l-aș mai fi putut trece cu vederea, dar dezvăluirea din final, că nici măcar nu poseda permis de conducere, a pus capac acestei „peripeții” pe care am socotit-o demnă de a fi povestită și citită. Dincolo de prezența permanentă a pericolului, a fost și o doză destul de consistentă de umor la tânărul zurbagiu, umor pe care am încercat să-l exploatez atât cât am putut în text.

Corneliu Ion a spus :

 O povestire antrenantă, aproape că am „văzut-o” pe viu. Un subiect vădit inspirat din realitatea noastră, cea de toate zilele. Poate că pentru noi, cei mai în vârstă, învățați să fim responsabili și raționali în tot ce facem, dezideratul erei prezente „trăiește clipa și nu te gândi la urmări” este mult peste ce suntem dispuși să acceptăm.  

Mi-a plăcut!

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 1 oră în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 1 oră în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 1 oră în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 1 oră în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 1 oră în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua prieteniei vă spun: Bună seara! a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 1 oră în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 2 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mijesc albastre flori a utilizatorului gabriel cristea
cu 2 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 2 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Maria îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog SONET LXXVII  (Mamă) a lui BOTICI GABRIELA
cu 3 ore în urmă
Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 8 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 8 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 16 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 19 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 19 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor