În junglă

                                                        Motto: Traim in jungla?In familia in care traim ce se intampla de fapt? 

 

            O vedeam pe sora mea mai ales în vacanţele de iarnă, când ne întâlneam toţi în jurul bradului. O vedeam de fapt de fiecare Crăciun. Apoi pleca, cu tatăl ei. Când aveam ocazia schimbam câteva fraze cu ea. Dar o dată, am întâlnit-o în Bucureşti. Abia am recunoscut-o. Era blondă foarte creaţă, aceeaşi ochi albaştrii, aceeaşi privire fermă, dar în acelaşi timp senină. Am salutat-o, s-a uitat la mine, câteva minute bune, apoi s-a întors brusc şi a plecat spre un taxi. Ca şi cum eram două străine, ca şi cum ne-am fi văzut prima dată şi se grăbea prea tare ca să prindă afurisitul acela de taxi. Oricum, mie nu-mi plac nici taxiurile, nici taximetriştii, nici Bucureştiul. Pur şi simplu, nu îmi plac. În acea zi mă grăbeam să prind un afurisit de taxi, dar taximetristul mi-a răspuns simplu că nu mă poate duce pentru că nu este  rentabil. Bineînţeles că l-am retezat, l-am ameninţat cu o reclamaţie şi aşa am făcut şi cu ceilalţi şoferi, care mi-au dat această cruntă, dar reală replică. Parcă s-au înţeles toţi şoferii de acolo. Ştiam că am dreptul, cel puţin legea aşa spune că trebuie să mă ducă indiferent că am un traseu scurt sau lung de parcurs. În fine, după mai multe astfel de experienţe din ce în ce mai neplăcute am realizat că fiecare cam face regulile lui dacă îi ceri un serviciu, care de altfel ţi garantat prin Constituţie, iar dacă ai o funcţie ierarhică tai şi spânzuri cu zâmbetul pe buze sau pe la spate, de la caz la caz, iar regula este în felul următor, dacă eşti într-un orăşel, mai degrabă colegul sau colega din ditamai oraşul a greşit, nu tu, în nici un caz nu tu. Dacă ai destule argumente ştii cum să jonglezi cu regulile după ceea ce urmăreşte respectivul sau respectiva, aşa că talentul, multă perseverenţă, poate şi pilele nu te mai ajută. În fine, după ce 7 taximetrişti nu au vrut să mă ducă pe un traseu relativ scurt, mi-am schimbat tactica şi cu al 8-lea am devenit extrem de agresivă, iar bietul s-a făcut alb la faţă ca ceara, iar final m-a dus pe traseul meu. Mi-a părut rău că am fost atât de agresivă cu el, dar nu am avut altă soluţie. Probabil mai era o soluţie, să-i dau mai mult decât mi-a cerut. Asta nu este o soluţie. Aşa că i-am zis scurt şi ferm că dacă îndrăzneşte să nu mă ducă îşi va pierde funcţia în următoarele 30 de minute şi el şi toţi ceilalţi, care nu au vrut să mă ducă pentru că nu e rentabil. Înainte să ajung la acesta mi-am notat în agendă numele şi numărul maşinilor, pe care le-am văzut fulgerător. Recitindu-le am remarcat că erau de la aceeaşi firmă. În fine. Lumea mi se pare că se îndreaptă spre un bumerang. La anumite magazine, adică ca să zic pe şleau şi la cele mici şi la cele mari există o serie de problemele formulate subtil, în aşa fel încât să nu îndrăzneşti să îi reclami, de exemplu:,,nu schimbăm bani/ nu vă putem da azi rest, reveniţi în altă zi....revii, replica lor - ne cerem iertare, mergeti la un alt magazin, care este o prelungire a magazinului nostru.Cel mai teribil anunţ:,,Schimbăm bani, dar doar mici, din aceea mari nu avem şi nici nu primim.’’

          Mă gândesc acum la sora mea, mi-am dat seama că s-a înstrăinat treptat de mine, bineînţeles de când a plecat în Bucureşti. La început mă vizita, apoi acestea s-au rărit ca şi apelurile telefonice, iar în final întânirea aceasta. I-am făcut semn cu mâna de la distanţă, am alergat cu braţele deschise spre ea, iar ea s-a uitat chiar încruntat la mine. Ce mai contam eu? Chiar contam în ochii ei? Nu. Nu m-am supărat pe ea. Am aflat că are funcţii importante, că şi-a făcut o casă la ţară? Că are foarte multe relaţii. Dar relaţiile acestea sunt trecătoare, iar relaţiile de sânge nu le mătura nici apa, nici cutremurele, nici furtunile.

                 Casele pot fi măturate, iar toata munca s-a spulberat. Aşa că ce rost are să ai atâtea lucruri materiale? Ca să fii trendy? Ca să nu fii mai prejos decât prietenul tău pentru că altfel relaţia se taie? Cam aşa funcţionează lucrurile.

                  Când trebuie şi eşti singur în deşert trebuie să ai grijă să nu îţi sfâşie nimeni cămaşa de pe tine sau orice alt lucru pentru care au curs şiroaie de apă pe fruntea ta. Oare este bine să conştientizezi această teamă sau este preferabil să nu te bazezi numai pe voinţă? Cât trebuie să te bazezi pe voinţă? Care este pragul dintre voinţă şi detaşare? Până unde merge detaşarea? Ce fel de detaşare este favorabilă? Detaşarea, care merge până la înstrăinare este prea radicală? Cu siguranţă! Aşa îmi spunea bunica. De asemenea insista pe faptul de a reuşi singură, pe forţe propii să-mi construiesc propria  carieră, să-mi cumpăr propriul apartament, propria maşină. Deci să fiu independentă. Dar în jungla, care ne înconjoară este suficient să te descurci singur? În jungla aceasta, în care eşti înconjurat de mulţi atei. Care atei ce cred de fapt? Ei cred că Dumnezeu este totalul gândurilor pozitive ale oamenilor.Deci ei nu cred în existenţa lui Dumnezeu.

            În această junglă societatea ne dictează competiţia, ne înmiresmează cu aparenţele ei cu scopul de a avea mult, mult din toate si din orice. Deci dorinţa de a deveni valoroşi, foarte buni chiar experţi pierdem iubirea adevărată, acceptarea, deci pierdem ţelul adevărat şi îl înlocuim cu unul înmiresmat. Suntem înconjuraţi sindromul,, totul pentru câştig,,. Totul? Da, totul: bani, energie, alergare, suflet, talent.Totul! Exact cercul în care se învârte sora mea. Dar eu, în ce cerc mă învârt?

            De cine este guvernat universul? De lege sau de Dumnezeu? După cum ţi-ai aşternut, aşa să ai. Adică ceea ce am semănat, aceea culegem. Ceea ce generăm, noroc, ghinion, şansă, eşec, culegem mai devreme sau mai târziu. Noi facem legea? Dumnezeu face legea? Legea controlului spune clar că starea noastră mentală se reflectă asupra controlului pe care îl simţim. De asemenea starea noastră de bine este în concordanţă cu modul în care ne controlăm propria viaţă.

             În această junglă căutăm cu ardoare răspunsuri la problemele care ne frământă.  Căutăm, cercetăm, ne punem întrebări, căutăm să fim responsabili faţă de ceea ce facem, ceea ce gândim, reacţiile noastre. De fapt toate se învârt în jurul conştiinţei. Deci este vorba de responsabilitate. De unde începe responsabilitatea şi unde se îndreaptă? De unde ne încep problemele şi ce stă la baza lor? Totul porneşte din interiorul nostru? Problemele noastre îşi găsesc răspuns privind în interiorul nostru?

            Mult timp, sora mea a avut o personalitate histrionică. Majoritatea membrilor familiei ne aşteptam tot timpul la exagerări, dramatizări din partea ei. Bineînţeles că o lăsam să se manifeste. Tatălui meu i-a venit ilustra ideea ca la subsol să- i amenajeze o cameră, în care să se manifeste. Cum? Simplu, când era super furioasă avea dreptul să spargă farfurii în acea cameră. Când a picat la teza de matematică o săptămână întreagă doar asta a făcut. Farfuriile erau deobicei cumpărate din târguri de vechituri, aşa că erau relativ ieftine. În acea săptămână, ca să îmi găsesc cât de cât liniştea am plecat la un verişor de al meu. Camera mea este deasupra minunatei camere, în care sora mea pe lângă că spăgea de zor farfuriile, înjura mai rău ca un birjarŞtiam că nu este recomandabil să râd pe seama ei, nici să mă las impresionată de aşa zisele încercări de a ei de a înduioşa pe toată lumea.

            Tatăl meu cred că era o personalitate cu tendinţe obsesionale. El credea cam 90% din ceea ce face că acţionează în numele binelui. Am încercat de foarte multe ori că exagerează. Uneori supraestima o situaţie, alteori o subestima, dar primeam în schimbul încercărilor mele doar dispreţ, aşa că vorbeam în zadar. Aşa că am schimbat tactica şi de multe ori apreciam anumite atitudini, cum ar fi perfecţionismul său la lucru. Am continuat apoi cu a îi respecta nevoia lui acută de a prevedea şi organiza totul. Cel mai mult îi place tatălui meu când îi arăt că se poate bizui pe mine. Asta după ce s-a întâmplat de multe ori să nu-mi respect nişte promisiuni mai micuţe sau să întârziu când mergeam la meciuri de tennis cu el. Prin aceste căi m-am descalificat în ochii lui.

            Tatăl meu, nu prea suportă glumele, chiar şi acelea care nu au deloc legătură cu el. Nu suport nici o ironie la adresa maniilor sale, dar nici să fie copleşiţ cu multă, multă afecţiune.

            Se simte în largul lui când este apreciat pentru simţul ordinii şi al rigorii pe care îl are. Se simte important când i se încredinţează sarcini pe măsura lui.

            Frăţiorul meu, tind să cred că are o personalitate cam narcisică. De ce? Deoarece orice face, crede, întreprinde crede că este super-mega-extraordinar. Deci este deasupra celorlalţi şi i se cuvine totul. Este condus de o ambiţie oarbă de a avea, de toate, succes fără margini, pe plan relaţional, familial, profesional. Cât despre vestimentaţie şi înfăţişare este exagerat de preocupat în privinţa lor. Referitor la ceilalţi, se simte bine când primeşte privilegii, iar când nu le primeşte devine furibund. Adesea încerca să mă manipuleze pentru a primi privilegii ş adesea nu reuşea de aceea adesea ne contram. Ştiam că nu este empatic, deci ceea ce spuneam sau simţeam nu îl prea mişcau. Am încercat după ce se calma să îi explic reacţiile mele, că este frumos să tot primească cadouri, nu aştept să îmi dea  cadouri. În fine, dacă îl rugam ceva, orice nu făcea, sub pretextul că nu are timp.

           

                       Legat de taximetrist, mi-a părut rău că am fost atât de agresivă cu el, dar nu am avut altă soluţie. Probabil mai era o soluţie, să-i dau mai mult decât mi-a cerut. Asta nu este o soluţie. Aşa că i-am zis scurt şi ferm că dacă îndrăzneşte să nu mă ducă îşi va pierde funcţia în următoarele 30 de minute şi el şi toţi ceilalţi, care nu au vrut să mă ducă pentru că nu e rentabil. Înainte să ajung la acesta mi-am notat în agendă numele şi numărul maşinilor, pe care le-am văzut fulgerător. Recitindu-le am remarcat că erau de la aceeaşi firmă. În fine. Lumea mi se pare că se îndreaptă spre un bumerang. La anumite magazine, adică ca să zic pe şleau şi la cele mici şi la cele mari există o serie de problemele formulate subtil, în aşa fel încât să nu îndrăzneşti să îi reclami, de exemplu:,,nu schimbăm bani/ nu vă putem da azi rest, reveniţi în altă zi....revii, replica lor - ne cerem iertare, mergeti la un alt magazin, care este o prelungire a magazinului nostru.Cel mai teribil anunţ: ,,Schimbăm bani, dar doar mici, din aceea mari nu avem şi nici nu primim.’’

 

                    Cred ca fiinţa umană bâjbâie în întuneric, fara sa stie ca bajbaie.Fiinta umana este ca o  constructie. Dar ce fel de constructie? O constructie fara ordine, fara rigurozitate. De ce? Deoarece are impresia ca straluceste, dar de fapt nu straluceste. De ce nu mai straluceste? Pentru ca nu vede realitatea, ci o interprteaza si o schimba dupa bunul plac.Ceea ce vede se datoreaza faptului ca ceva s-a rupt in interiorul ei.Cum se poate reface? Probabil daca accepta realitatea asa cum este si anume ca nu mai straluceste. Poate ca trebuie sa renasca spiritual, sa se refaca, ca apoi sa straluceasca din nou.Dar si noi probabil trebuie sa ne renastem, astfel ajutam si aceasta fiinta sa se renasca si altele. Lumina nu se va ridica decât in conditiile in care suntem lumina deci producem lumina.Ceea ce facem acuma va influenta si ziua de maine, car poate va fi mai luminoasa. Fiecare dintre noi putem crea ceva.Mai intai ne conturam pe noi, apoi putem face o constructie luminoasa, care porneste de la o baza luminoasa.Noi suntem baza societatii,tot noi suntem si creatorii ei. Nu are rost sa traim o viata acra si plictisitoare, chiar inutila, care trece pe langa noi fara nici un sens. Viata trebuie colorata in culori vii, in lumina. Deci se pare ca noi vegetam. Cum ne simtim cand noi vegetam? Cum ne bucuram ca vegetam sau nu ne bucuram? Vedem realitatea sau confundam cosmarul cu realitatea? Care este realitatea? Care este calea? Care este profunzimea zilei de azi? Care este esenta realitatii? Care este salvarea noastra in  mijlocul valtorii zilei de azi? Vedem jungla care ne inconjoara? Sau nu o vedem? O inghitim noi pe ea sau ea pe noi? Oare dupa ce anume tanjim? Dupa soare, duap pace sau dupa iubire sincera si fara compromisuri? Tanjim dupa copilul din noi? Tanjim dupa ieri, dupa toamna d acu patru ani?  Dupa ce tanjim? Dupa nemurire? Refuzam sa vedem ce ne inconjoara? Acceptam? Vedem prin lupa sau pur si simplu inchidem ochii si mergem mai departe? Nu ne mai pasa ca avem o sora. Gata! Mergem inainte ca avem bani, case, masini si asta tot ce conteaza! Gata!  Oare divinitatea ce vrea sa ne ofere de fapt? Florile iubirii si ale pacii? Sunt tangibile? Oare nu sunt in reactiile noastr, in relatiile noastre? Avem grija de ele?Oricum aceste flori nu se ofiliesc niciodata, dar nu se ating, pentru ca doar se si simt. In jungla in care suntem oare nu confundam aceste flori minunate cu buruieni exotice sau asa vrem sa credem ca na sunt exotice. Parfumurile din lumea aceasta cum sunt? Oare in visele noastre nu am simtit vreodata mirosuri altfel? Dar parfumul florilor iubirii si ale pacii? Oare ii ascultam pe cei din jurul nostru cu adevarat sau ne gandim ale noastre si suntem departe  de ei?  Daca vrem sa fim receptivi oare nu ar fi bine sa fim tacuti si atenti? Tensiunea creierului nostru cum este? Ce presupune ea? De ce avem nevoie de tacerea interioara? Cu ce ne ajuta? Sa ne ajutam sa ne pastram spiritul  treaz ca sa nu orbeasca, ca sa vedem si  sa ascultam corect realitatea, ca sa receptionam momentele. Si ceea ce este esential este alungarea nelinistii mentale. Arta de a receptiona corecta realitatea. Dar sora mea, cum receptioneaza realitatea?Ea  bajbaie in intuneric?

 

 

Vizualizări: 63

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Uu eseu despre lume sau mai bine zis, Lumea încotro? Quo vadis?

Plecat ce la lucruri simple, de la taximetriștii din București - la cele mai compuse, adică la caractere pe care le-au format viața, trepidația ei. Ca în orice eseu se poate divaga mult pe lângă el, fiecare poate avea părere proprie.

Eu mă voi lega puțin de forma textului. Și anume, este foarte neglijent scrisă:

Lipsă diacritice în motto.

albaştrii,- pluralul, albaștri

Punctuația - lipsa pauzelor între semnele de punctuație sau la început de fraze, erori de dactilografiere, virgule lipsă sau în plus.

  Legat de taximetrist, mi-a părut rău... - paragraf repetat. Așa ai vrut?

Ultimul paragraf, format doar din întrebări, scris neglijent, fără diacritice.

Cu prietenie, eu îți zic bine ai venit în site-ul nostru, cu proză!

Sofy

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

Zile de naştere

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Utilizatorului Viorel Grădinariu îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 7 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog rapsodie de Martie a utilizatorului Floare Arbore
cu 8 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Haide a utilizatorului Răduță If. Toader
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului bolache alexandru îi place postarea pe blog Haide a lui Răduță If. Toader
cu 8 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 8 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 8 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 9 ore în urmă
BOTICI GABRIELA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 10 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 13 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 13 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 13 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose şi petrut dan sunt acum prieteni
cu 13 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 14 ore în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 15 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 15 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 15 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 15 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua prieteniei vă spun: Bună seara! a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 15 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 15 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mijesc albastre flori a utilizatorului gabriel cristea
cu 15 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor