A doua zi trebuia să aibă loc intervenția chirurgicală și starea Aidei nu era prea bună. S-a întins pe pat, simțea oboseală și durere, însă durerea era suportabilă. Cel mai rău îi provoca febra și sfârșeala. Își simțea corpul amorțit pe jumătate și o chinuia o stare oribilă de teamă și neputință, simțea cum se topea și se scurgea asemeni unei lumânări de ceară aprinse . Cineva veni și îi puse un termometru, apoi vocile începură să se audă tot mai confuze până se transformară într-un murmur, ca apoi liniștea să cadă peste ea și nu mai auzi altceva decât o singurătate imensă.
Trecuse o veșnicie și nu-și mai amintea nimic. După un timp s-a trezit într-o cameră mare, albă și primul lucru care-i lovi privirea fu silueta aceea nedefinită, întinsă pe o masă înconjurată de mai mulți medici cu măști pe față. Privirea-i era atrasă de fața albă și nemișcată care îi părea destul de cunoscută. Deținătoarea corpului întins de pe masa de operație îi părea foarte cunoscută... în final se recunoscu pe sine. Ce ciudat! Ea se privea pe sine cum zăcea întinsă -o masă însângerată de carne prin care patru medici hăcuiau, tăiau, coseau, toți concentrați, toți cu fețele acoperite de măști. Cum era oare posibil ca ea să fie cea de pe masă și în același timp... Privea scena de la nivelul lămpii de pe tavan... medicii lucrau cu febrilitate. Își zise:
,, Sunt tot eu... Aida! Mă simt bine acum, ușoară ca un fulg... și simt o dorință ciudată de a părăsi această cameră, de a mă îndepărta, de a fi liberă. Acum dau curs dorinței, am început deja să mă îndepărtez... am trecut dincolo de ușă și cobor multe scări...o infinitate, în spirală. Am tot coborât așa, până am ajuns într-o sală mare cu pereții transparenți, cu ușa toată din sticlă, tavanul era și el transparent și prin el vedeam bolta nopții semănată cu miliarde de stele și galaxii, întocmai ca pe o hartă fără margini agățată de un colț al lunii în formă de seceră. Sala aceea unde eu ajunsesem coborând scări interminabile era neluminată, lipsea lampa electrică și în ea mă aflam doar eu. Nu era necesară o lumină artificială. Aveam de acolo o panoramă perfectă a imensității cerului nopții, în orice parte priveam. Îmi lipisem nasul pe geamul ușii și priveam cerul fascinată, simțind un straniu impuls de a-mi deschide aripile în noapte și a mă lansa către înalt, să mă amestec printre aștrii ce clipeau a chemare spre mine, părând însuflețiți. Privirea mi se fixase pe un fel de stea căzătoare mai mare decât celelalte care se mișca repede pe cer, trăgând după ea o umbră întunecată, cu o viteză remarcabilă. Se detașa treptat din mijlocul celorlalte stele de pe bolta cerească, devenind tot mai mare...mai vizibilă pe măsură ce se apropia de pământ.
Pe măsură ce cobora, începea să prindă contur tot mai clar pe fondul întunecimilor nopții. Nu...nu era deloc o stea căzătoare cu coadă, cum mi se păruse inițial ci o umbră mare, neagră cu aripi . Părea o pasăre uriașă și în loc de o stea, am început să disting că ochii acelei creaturi întunecate, erau ca două stele, roșii ca două flăcări.
Pe măsură ce se apropia coborând lin din înalturi, am realizat că acea apariție a nopții înstelate era de fapt o femeie cu siluetă grațioasă, înaltă, tânără, înveșmântată în negru, cu o mantie lungă, de voal subțire ca un giulgiu, care fâlfâia în urma ei prin valurile sinilii ale nopții, așa cum venea cu brațele deschise ca două aripi mari.
De aceea îmi păruse din depărtare o pasăre uriașă. Avea păr negru și lucitor ca pana corbului, adunat într-un coc frumos, exact cum eu văzusem odată la un teatru de operetă că îl purta Madame Butterfly, eroina din opera lui Giaccomo Puccini. Mâinile aveau degete foarte lungi, subțiri cu unghii încovoiate ce-mi aminteau de ghearele unei mari păsări de pradă. Femeia-pasăre cobora lin, venind direct spre mine și ochii ei priveau  într-ai mei... hipnotici, mari , roșii ca focul.  Avea un aspect spectral, cu fața sa tânără, însă extrem de palidă că părea de ceară, o față ca de mort cu o expresie  tristă, de gheață zugrăvită pe ea.
Coborî lin, plutind și se opri dincolo de ușa unde eu încremenisem ca sub forța hipnozei, cu nasul lipit și mâinile amândouă sprijinite de geam, cu palmele deschise. Își lipi de geam palmele-i descărnate, cu gheare ca de acvilă , femeia coborâtă dintre stele suprapunându-le peste ale mele ca într-un joc de copii. Ochii ei de foc rece,  fixau intens privirea mea hipnotizată. Îmi făcu un semn cu privirea arătând spre înalt, cerându-mi telepatic să deschid ușa de sticlă ce ne despărțea și să vin cu ea. Eu atunci cu greu m-am smuls de sub vraja hipnotică a privirilor sale și calmă, lucidă, cu vocea sufletului i-am șoptit :
-Eu știu că tu ești Moartea și că ai venit să mă iei, însă nu voi veni cu tine acum! Nu-mi voi lăsa copiii singuri! Am încă ceva important, o mare datorie de îndeplinit aici pe pământ! Nu-ți deschid! Nu! Pleacă!
Ea mă privea lung... înțelesese. Începu să-și desprindă ușor mâinile de geam și să se înalțe lin... cu privirea ei de foc mereu înfiptă într-a mea, cu o nuanță de dezamăgire parcă în ochii săi roșii și mai încruntată decât la sosire. Se îndepărta...lent cu fața către mine, înălțându-se, mereu cu spatele către cerul spuzit  și ochii săi nu mă slăbiră nici o clipă,  până se pierdu  în adâncul cerului spuzit, la fel cum venise, devenind încet, încet o umbră negră asemeni unui ,duh al  întunecimilor  adânci, cu ochii două flăcări reci. M-am trezit din somn către ziuă. Îmi dispăruse complet teama , fiind ferm convinsă că voi scăpa cu zile de astă dată și mă voi întoarce la copiii mei după operație.
Moartea venise să-mi dea salutul său în noaptea aceea și îmi mai îngăduise un răgaz. Îi eram recunoscătoare.
De atunci însă uneori, înainte ca cineva apropiat să plece, se întoarce și-mi dă un semn. Mereu e altfel deghizată, însă eu o recunosc  ca fiind femeia coborâtă din stele, oricum s-ar deghiza și ea mă privește mereu încruntată și amenințătoare . Comunicăm telepatic. Ultima oară am văzut-o acum câțiva ani, când tata era în spital și era deghizată în femeie ușoară ce mi-l răpea. Am urlat la ea în gând îngrozită, întrebând-o pe cine vrea  să-mi răpească și ea mă privea cu milă spunându-mi:
-Nu pot pleca singură... trebuie s-o fac!Am sărit din somn atunci simțind un fier înroșit străpungându-mi inima și în prada unor negre presimțiri. Până seara mi-a sosit vestea că tata a murit, la câteva zile după ce se credea că depășise pericolul, după o operație.
Altă dată în timp ce stăteam de veghe la căpătâiul unei persoane de care eram destul de atașată sufletește, o clipă am ațipit și în somn am văzut-o pe ea, în picioare la fereastră, răscolea cu degetele-i neobișnuit de lungi și cu unghii încovoiate pământul dintr-un vas mare de lut acoperind rădăcinile unui brăduț pe care tocmai îl plantase în acel vas și ochii... ochii aceia de foc mă priveau fix parcă sfidători. Era aceeași femeie din primul vis, de data aceasta părul lung și întunecat îi curgea liber pe spate și ar fi fost chiar frumoasă cu acea față tragică și atât de palidă dacă nu aș fi simțit fiorii de groază străbătându-mă în momentul când am recunoscut-o. În clipa când privirile ni s-au întâlnit, am recunoscut-o și am sărit ca arsă din somnul ce mă furase un moment, așezată la căpătâiul bolnavei pe un scaun. M-am trezit strigând :
-Tu ești Moartea!
Eram deja în picioare lângă patul acelei sărmane care tocmai își dădea sufletul. Era incredibilă cât de repede acționase ea și nici măcar nu avea cu sine vreo coasă sau seceră. La răsăritul soarelui a plecat luând cu sine un alt suflet apropiat mie.

Vizualizări: 102

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Un astfel de musafir îți dă fiori... :) Am citit cu plăcere!

Vă mulțumesc de popas și apreciere Corina!

Vă mulțumesc de apreciere și popas Mihaela Chitic!

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

Zile de naştere

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Nikol MerBreM a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 2 ore în urmă
Nikol MerBreM a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cântec de lebădă neagră a utilizatorului chindea maria elena
cu 3 ore în urmă
Nikol MerBreM a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Viorel Grădinariu îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 12 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog rapsodie de Martie a utilizatorului Floare Arbore
cu 12 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Haide a utilizatorului Răduță If. Toader
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului bolache alexandru îi place postarea pe blog Haide a lui Răduță If. Toader
cu 12 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 13 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 13 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 13 ore în urmă
BOTICI GABRIELA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 15 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 17 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 18 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 18 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose şi petrut dan sunt acum prieteni
cu 18 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 19 ore în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 19 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 19 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 19 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 20 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor