Pe străzile orașului trecătorii se mișcau asemeni unor umbre incerte, fără formă și consistență. Lea privea pierdută prin parbrizul mașinii, ce o ducea... nu-și mai amintea unde. Era sigură că dăduse indicații șoferului, dar nu se concentrase nici o clipă asupra cuvintelor ce-i ieșeau din gură. Conta pe luciditatea lui și se lăsă purtată de  providență, oriunde ar fi decis ea. Se simțea tristă, pierdută, alungată și mai ales singură... Mintea îi era complet golită de gânduri și amintiri. Mai trăise ceva asemănător, dar acum era altceva. Coborî dintre stele, iritată și contrariată, când taxiul se opri fără veste. 

   - Ce s-a întâmplat? De ce v-ați oprit? întrebă ea.

   - Am ajuns doamnă! răspunse perplex, șoferul. 

   - Unde?

   - La gară! Nu ne-am înțeles așa? 

   - Aa da, îmi cer scuze! se prefăcu ea că își amintește. Numai că nu mi-am dat seama cum a trecut timpul. Parcă am zburat! explică încurcată. Bărbatul o privi bănuitor, dar ridică din umeri indiferent, lăsând-o pe trotuar cu valiza alături.

   ,, Mare e grădina Domnului!” bombăni el mirat, după care își văzu de drum.

   Lea privi în jur debusolată. Încotro s-o apuce? Unde să se ducă? Nu știa. Se îndepărtă încet de gara impunătoare, târând după sine valiza greoaie, ca pe propriul destin. Merse astfel fără țintă, până descoperi o bancă ascunsă în umbra unui platan semeț, pe care se așeză cu un oftat adânc. Locul îi era străin, deși apropierea de gară îi dădea un sentiment de siguranță. Măcar nu risca să se rătăcească! ,,Să se rătăcească? În orașul natal? Acolo unde cunoștea fiecare stradă, fiecare clădire, fiecare copac ce umbrea parcurile și aleile? Lea, revino-ți în simțiri! Te-a lovit un meteorit? Cum să te rătăcești în propria casă?” Își cuprinse capul în palme balansându-l încetișor, de parcă voia să pună în ordine angrenajele deraiate ale minții. 

   ,, La ce te așteptai? se întrebă ea. Apari așa din neant, în viața celor care te-au crezut moartă și pretinzi să te accepte și să sară într-un picior de bucurie? Nu mai fă pe victima! Tu ai dat peste cap viața tuturor și acum te plângi că nu mai ai loc în viața lor!? Uite ce ai făcut cu Carlos? De cum ai ieșit pe ușa aia, ai și uitat de el! Egoistă ingrată, ce ești! Nici măcar nu ți-ai amintit de el, tot timpul ăsta! Dar ți-ai amintit azi, când ai tăi te-au dat pe ușă afară și nu știi unde să te duci!  Ooo, ce surpriză binemeritată, să descoperi că altcineva ți-a ocupat locul pe care tu l-ai abandonat!... Nu ți-a căzut prea bine, așa-i! Sigur că nu! Tu ai huzurit, bine merci toți anii ăștia, ai avut de toate, ba chiar te-ai îmbuibat de prea mult bine, dar ți-ar fi plăcut să afli că după tine, lumea s-a sfârșit! Hai, recunoaște că ai fost foarte dezamăgită să îți găsești familia împăcată, prosperă și că și-au construit o altă viață pe ruinele lăsate de tine! Ba chiar că erau fericiți, pentru că te-au uitat, s-au resemnat!...Și ce ai fi vrut? Du-te la dracu, Analisa Cernat! Te detest! Te detest!...”

    Un hohot disperat se rostogoli pe aleile umbrite ale parcului! Lea își procesa 

conștiința cu asprime și neîndurare, învinuindu-se, urându-se, provocându-și voit durere, pedepsindu-se fără milă. Cu cât suferea mai mult, cu atât mulțumirea ei creștea. Își biciui sufletul cu sălbăticie, dar nu i se păru suficient. Un gând teribil se născu din tumultul acela autodistructiv și începu să ia amploare cu repeziciune. Dorința de autoflagelare crescu precum o buruiană rea în mintea incendiată de mânie și soluția i se dezvălui limpede și implacabilă. Pedeapsa trebuia să fie cruntă și decisivă! Nu merita îndurare pentru tot răul pe care-l pricinuise! 

    Cristian coborî scările așa cum îi era obiceiul, exuberant și pus pe fapte mari, pe care voia să le înfăptuiască împreună cu sora picată din stele, pe care viața i-o adusese, fără să-i ceară părerea. Discuția avută cu ea mai devreme, avusese un efect extraordinar asupra modului  de a percepe viața de familie, de până atunci. O plăcuse mult și era dornic să o cunoască mai bine și să construiască împreună un raport veritabil și de lungă durată. Cuvintele ei încă îi mai stăruiau în minte și mai avea o grămadă de întrebări, la care era sigur că, doar ea putea răspunde. Era drăguță, inteligentă și îi inspira încredere, merite ce obținură calificativul maxim din partea lui: ,,cool”. 

    - Mama, tata, unde e Lea? strigă el năvălind în living cu obrajii aprinși de entuziasm, căutând-o cu privirea peste tot. Am devenit foarte buni prieteni! E foarte ok! Chiar îmi place de ea! Lea! Lea!...

   Liviu ridică privirea consternată către fiul său și îl privi mut, fără să poată articula nici un sunet. Maria ce stătea prăbușită în fotoliul adânc, deveni palidă ca ceara și își 

ascunse fața brăzdată de lacrimi, în palme. 

   - Ce se întâmplă aici? întrebă copilul străfulgerat de o presimțire rea. Unde e Lea? Alergă în hol dar valiza nu mai era acolo. Palid și cu ochii măriți de spaimă se repezi la mamă, zgâlțâind-o disperat: 

   - Mamă, te rog, vorbește! Unde e sora mea? 

   Liviu și Maria se priviră consternați și vinovați. ,, Sora mea”? Deci el, care nu o văzuse niciodată o numea ,, sora mea”, iar ei care o generaseră, o educaseră și o iubiseră, o alungaseră cu atitudinea lor vinovată, cu refuzul inconștient, nerostit, dar destul de evident, pe care fiica lor îl înțelesese. O renegaseră! Acesta era adevărul! Așa se numea tăcerea lor trădătoare!...

   - A plecat! rosti uluit tatăl, conștientizând cu adevărat, abia în acel moment, realitatea.

   - Cum a plecat? De ce? Ce ați făcut? Voi?... Sunteți nebuni? Cum ați putut?... Întrebările băiatului  curgeau peste ei ca un torent devastator. Ce fel de oameni sunteți voi? strigă Cristian, incredul și oripilat, privindu-i acuzator. Haideți s-o căutăm și s-o aducem înapoi! 

   Parcă propulsați de un resort invizibil, cei doi săriră în picioare și își urmară fiul, care preluase controlul situației. Liviu urcă la volanul mașinii alături de Maria, iar băiatul se aruncă pe bancheta din spate, coborând febril geamul portierei, scormonind cu ochi de vultur fiecare colț de stradă.

   - Nu putea să ajungă prea departe, dacă a luat-o pe jos! Încotro credeți că se îndreaptă?

   Devenit lucid ca prin farmec, Liviu începu să-și pună rațiunea la treabă. Se trezea și devenea conștient de situație. Maria încă mai bâjbâia prin bezna confuziei, așa că o lăsă în pace. Era bucuros că se putea baza pe fiul lui, devenit adult ca prin farmec. 

   - Pe jos nu a plecat, cu siguranță! Cu asemenea valiză, nu putea parcurge nici o sută de metri. Sigur a luat un taxi și cred că știu și în ce direcție! se lumină bărbatul pe măsură ce mintea redevenea operațională. 

   - La gară! exclamă Cristian. Sigur că da! Calc-o tată! Liviu nu își putu stăpâni un zâmbet, în ciuda situației dramatice în care se aflau, dar istețimea și entuziasmul băiatului îl înviora considerabil și îi reda optimismul.

   Mașina înghițea kilometri, decisă și imprudentă. Liviu număra în gând amenzile care vor sosi neîntârziat, după slalomul acela nebunesc prin oraș. Se ruga în gând să nu i se agațe de coadă vreo mașină a poliției. 

   - Tata, acolo! aproape că țipă băiatul. Uite valiza Leei! 

   - Dar ea nu-i? îngăimă în sfârșit Maria, îngrijorată.

  Liviu se întunecă la față iar inima începu să zvâcnească dureros în pieptul sufocat de teamă. O presimțire sumbră căzu peste ei și se avântară pe jos prin parcul enigmatic, căutând zadarnic printre trecătorii impasibili, ființa regăsită și pierdută din nou. 

    Astfel ajunseră la gară. Cristian alerga chemând  în stânga și-n dreapta numele Leei, dar numai protestele celor izbiți accidental și privirile lor scandalizate, răspundeau chemării lui. Liviu și Maria se despărțiră, cutreierând în lung și-n lat clădirea gării și peroanele pustii. În depărtare un tren își anunța sosirea cu semnale lungi și stridente,  confirmate de semnalele roșii intermitente ale semafoarelor din gară. Freamătul călătorilor acoperi strigătul înspăimântat al cuiva. Liviu ridică privirea intrigat și abia atunci o zări. Lea singură, pierdută, în afara perimetrului gării, privind în transă bolidul hotărât, înspăimântător de aproape de bordul de beton, ce o expunea unui pericol iminent, pe care ea nu părea să-l observe, sau...

   Înțelese!... Porni într-o goană nebună, invocând numele fiicei, dar nu își auzea vocea! Sau o auzea venind de departe... Nu înțelegea! Nu conta... continua să alerge până se trezi pe betonul rece, strângând la piept cu deznădejde un trup firav, ce tremura tăcut, cutremurat de suspine molcome.

Vizualizări: 91

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Un paragraf bun, bine ținut în frâu. Curat, dinamic, cursiv. Va fi un roman bun.

Am citit cu plăcere și aștept continuarea,

Sofy

Mulțumesc frumos doamna Sofy, că vă faceți mereu timp, să aruncați o privire expertă asupra creațiilor mele! Vă doresc un An nou plin de bucurii și realizări frumoase! cu multă stimă, Silvia G.

M-a prins bine fragmentul :) Frumos scris!

Mulțumesc ,Corina!

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

BOTICI GABRIELA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 6 minute în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 2 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 2 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 2 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose şi petrut dan sunt acum prieteni
cu 2 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 4 ore în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 4 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 4 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 4 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 4 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua prieteniei vă spun: Bună seara! a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 4 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 4 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mijesc albastre flori a utilizatorului gabriel cristea
cu 4 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 4 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Maria îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog SONET LXXVII  (Mamă) a lui BOTICI GABRIELA
cu 5 ore în urmă
Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 11 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 11 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 13 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor