Cu Marin Ifrim în vizită la poetul Ion Gheorghe - ÎNSEMNE CULTURALE2024-03-29T08:25:53Zhttps://insemneculturale.ning.com/forum/topics/cu-marin-ifrim-n-vizit-la-poetul-ion-gheorghe?commentId=6515444%3AComment%3A1079790&x=1&feed=yes&xn_auth=noEmoționant! O binecuvântare p…tag:insemneculturale.ning.com,2020-09-11:6515444:Comment:10797902020-09-11T04:04:00.609ZValeria Mercahttps://insemneculturale.ning.com/profile/Adelaide
<p>Emoționant! O binecuvântare pentru scriitorul Tudor Cicu memorabila întâlnire cu poetul Ion Gheorghe, alături de alte nume sonore din literatura contemporană. Un adevărat festin al trăirii acest eseu. O zi memorabilă pomenită încă din fraza de început! Adevărat grăiește acest proverb: <em>Cine se aseamănă, se adună. :)</em></p>
<p>Am citit cu admirație</p>
<p>Emoționant! O binecuvântare pentru scriitorul Tudor Cicu memorabila întâlnire cu poetul Ion Gheorghe, alături de alte nume sonore din literatura contemporană. Un adevărat festin al trăirii acest eseu. O zi memorabilă pomenită încă din fraza de început! Adevărat grăiește acest proverb: <em>Cine se aseamănă, se adună. :)</em></p>
<p>Am citit cu admirație</p> Doamna Sofia: Din câte mi-a…tag:insemneculturale.ning.com,2020-09-10:6515444:Comment:10797762020-09-10T12:03:19.767ZTudor Cicuhttps://insemneculturale.ning.com/profile/TudorCicu931
<p>Doamna <strong>Sofia</strong>: Din câte mi-a fost dat să văd (în cele două-trei întâlniri avute cu poetul) – se pare că Ion Gheorghe este uzina intelectualului trăit la ţară şi hrănit cu miturile ei, dar care încorporează în ea omul atât de simplu, încât, în discuţii, se limitează la a-i reflecta pe toţi cei ce se apropie de el, ca într-o oglindă. Poetul Ion Gheorghe este whitmanian, prin fericirea de a-şi apăra valorile în care crede cu tărie; şi pe de altă parte, gheorghian: „Trăiesc mai…</p>
<p>Doamna <strong>Sofia</strong>: Din câte mi-a fost dat să văd (în cele două-trei întâlniri avute cu poetul) – se pare că Ion Gheorghe este uzina intelectualului trăit la ţară şi hrănit cu miturile ei, dar care încorporează în ea omul atât de simplu, încât, în discuţii, se limitează la a-i reflecta pe toţi cei ce se apropie de el, ca într-o oglindă. Poetul Ion Gheorghe este whitmanian, prin fericirea de a-şi apăra valorile în care crede cu tărie; şi pe de altă parte, gheorghian: „Trăiesc mai departe greşelile şi izbânzile timpului meu/Unii mă cred nebun, alţii zeu./Într-adevăr, singurătatea este o stâncă uriaşă,/O duce Sisiful meu până-n vârf primenindu-se de cămaşă” (din vol. „<em>Concluziile senectuţii</em>”, 2010). Ion Gheorghe e singura mărturie vie, că, Nicolae Labiş (fostul său coleg de cameră, în studenţie) „cel pe nedrept împins sub roata de tramvai a istoriei mereu întoarsă” (I. Gh.), prin el, strigă mai departe: „Domnilor! Poezia n-a murit, cum n-am murit nici noi. Noi nu, niciodată...”. „A scrie astăzi despre poetul care de văzut aievea n-a mai fost văzut,/ Dar care însă ne vede şi ne judecă precum ne-a cunoscut, la vreme/ Nici uşor nu mai este, nici nu mai are cine, cui să povestească...” – cităm, câte ceva, din Ion Gheorghe („<em>Despre Labiş, data viitoare</em>”). Într-un poem dedicat lui Labiș (din <em>Concluziile senectuții</em>), va răstălmăci în fel şi chip acea ultimă zi a poetului aflat în luptă cu <em>Inerţia</em>. „Cel pe nedrept împins sub roata de tramvai a Istoriei”, cum zice Ion Gheorghe, cel care s-a aflat în tinereţe: „El, în patul prim, pe dreapta uşii eu lângă el, al doilea, parcă definitiv orânduiţi/ în faţa unei nişe pentru geamantane...”</p>
<p> Da, Doamnă Sofia: cum să mă pot eu supăra pe un așa mare poet? Momentul primei întâlniri cu Ion Gheorghe a fost și rămâne UNIC!</p>
<p><br/> <br/> <cite>Sofia Sincă a spus :</cite></p>
<blockquote cite="http://insemneculturale.ning.com/forum/topics/cu-marin-ifrim-n-vizit-la-poetul-ion-gheorghe?xg_source=activity&xg_raw_resources=1#6515444Comment1079889"><div><div class="xg_user_generated"><p>Din nou o pagină tulburătoare, ruptă din jurnalele cu amintiri ale scriitorului Tudor Cicu, filosofică în teoriile preocupate să explice caractere de poeți și să interpreteze, să combine arta cu frumosul.<br/>Poet-erou, Ion Gheorghe. Da, erou, deoarece cei ce au scris și în perioada comunistă trebuie socotiți eroi. Ei trebuia să scrie. Un poet, un scriitor în general trebuie să scrie. Și, din punctul meu de vedere, nu trebuie condamnați pentru că s-au dat cu partidul comunist. Dacă nu ar fi făcut-o, nu ar mai fi existat. Avem atâte exemple de scriitori nevoiți să ia calea exilului. Desigur că au avut și scrieri ale lor, nepolitice, necomuniste. Răbdători în suferință, au ținut în sufletul lor dureri nestinse, menținându-și nealterat sentimentul demnității.<br/>Apoi, autorul nostru Tudor Cicu, chiar dacă a fost privit cu asprime pentru acea întrebare îndrăzneață, el scrie elogiativ, obiectiv și admirativ despre poetul pe care l-a vizitat.</p>
<p>Același gen de text, literatură atractivă, documentară, un melanj literar între basm și realitate, particularități ce de altfel au construit genul scriitorului.</p>
<p>Cu deosebită plăcere și admirație,</p>
<p>Sofi</p>
</div>
</div>
</blockquote> Din nou o pagină tulburătoare…tag:insemneculturale.ning.com,2020-09-10:6515444:Comment:10798892020-09-10T07:27:39.469ZSofia Sincăhttps://insemneculturale.ning.com/profile/SofiaSinca
<p>Din nou o pagină tulburătoare, ruptă din jurnalele cu amintiri ale scriitorului Tudor Cicu, filosofică în teoriile preocupate să explice caractere de poeți și să interpreteze, să combine arta cu frumosul.<br></br>Poet-erou, Ion Gheorghe. Da, erou, deoarece cei ce au scris și în perioada comunistă trebuie socotiți eroi. Ei trebuia să scrie. Un poet, un scriitor în general trebuie să scrie. Și, din punctul meu de vedere, nu trebuie condamnați pentru că s-au dat cu partidul comunist. Dacă nu ar fi…</p>
<p>Din nou o pagină tulburătoare, ruptă din jurnalele cu amintiri ale scriitorului Tudor Cicu, filosofică în teoriile preocupate să explice caractere de poeți și să interpreteze, să combine arta cu frumosul.<br/>Poet-erou, Ion Gheorghe. Da, erou, deoarece cei ce au scris și în perioada comunistă trebuie socotiți eroi. Ei trebuia să scrie. Un poet, un scriitor în general trebuie să scrie. Și, din punctul meu de vedere, nu trebuie condamnați pentru că s-au dat cu partidul comunist. Dacă nu ar fi făcut-o, nu ar mai fi existat. Avem atâte exemple de scriitori nevoiți să ia calea exilului. Desigur că au avut și scrieri ale lor, nepolitice, necomuniste. Răbdători în suferință, au ținut în sufletul lor dureri nestinse, menținându-și nealterat sentimentul demnității.<br/>Apoi, autorul nostru Tudor Cicu, chiar dacă a fost privit cu asprime pentru acea întrebare îndrăzneață, el scrie elogiativ, obiectiv și admirativ despre poetul pe care l-a vizitat.</p>
<p>Același gen de text, literatură atractivă, documentară, un melanj literar între basm și realitate, particularități ce de altfel au construit genul scriitorului.</p>
<p>Cu deosebită plăcere și admirație,</p>
<p>Sofi</p>