Crucea din sticlă XXX

[Emil Dumitru]

          În drum spre toaletă, Margaret căută din priviri şeful de sală, şi găsindu-l, îi făcu semn să vină la ea. Îl rugă să-i cheme un taxi după aproximativ cincisprezece minute. În timp ce vorbea cu el, privirea ei făcu un tur de control căutându-l pe colonel. Îl găsi. Strategic loc, chiar în drumul ei, stătea la o masă cu un individ. Când trecu pe lângă colonel, privirile lor se întâlniră şi ea închise ochii, înclinând uşor capul spre dreapta,  semn că totul este ok şi decurge conform planului.

      După ce Margaret reveni şi dispăru în separeu, colonelul îl atenţionă pe tovarăşul său că este timpul să plece. Mai aşteptară aproximativ cinci minute şi împreună părăsiră localul,  îndreptându-se spre maşină, unde, foarte nerăbdător îi aştepta Fill. Dacă totul decurgea conform planului, Margaret trebuia să plece împreună cu Tom, în câteva minute.

 

       − Căpitane, până acum e bine, acţiunea se desfăşoară normal, aşa cum am prevăzut! spuse colonelul de cum se urcă în maşină. Dumneata cum stai? îl întrebă pe cel care se ocupase de sunet.

      − Am reuşit să înregistrez tot, sunetul a fost excelent! A dracului aparatură au ruşii domne: veche, veche dar uite că foloseşte o lungime de undă, pe care nici cele mai sofisticate aparate nu o detectează.  

      − Atenţie maximă la ieşire! spuse colonelul lărgindu-şi nodul la cravată. Apoi, privindu-l contemplativ pe Fill, continuă: nu-ţi stă deloc rău în uniforma de portar! Fireturile sunt cumva din aur?

      − Nu ştiu, domnule colonel! răspunse Fill zâmbind, cu ochii pe uşa restaurantului.

      După câteva clipe, colonelul ştergându-şi fruntea de transpiraţie, se adresă şoferului:

      − Locotenente, porneşte motorul! Să fii gata! Dă drumul şi la aerul condiţionat, murim în sauna asta.

      − Imediat, domnule colonel!

      Trecură doar câteva minute şi în faţa restaurantului opri un taxi. Imediat ieşi din local Margaret şi Tom. Colonelul zâmbi, uitându-se semnificativ la Fill.

      − Locotenente, porneşte şi depăşeşte taxiul! Trebuie să ajungem înaintea lor la ''cruce''.

 

 

      Ajunşi la reşedinţă, Tom privi foarte surprins cum imensele porţi din fier forjat erau larg deschise şi nici urmă de paznic sau câini.

      − Hei, acum mă crezi că nu mai este the King stăpân aici? îl întrebă Margaret zâmbind. 

 

 

      Când taxiul opri în faţa uşii principale, de el se apropie un tip, portar deduse Tom, conform uniformei, care, înclinându-se, deschise portiera şi o ajută pe Margaret să coboare, strângând-i uşor mâna, semn că totul e aranjat în reşedinţă conform celor stabilite. Margaret înţelese mesajul şi închise ochii semnificativ.

      Tom Cat sesizase încă de afară că toată crucea din sticlă era luminată, însă când păşi în hol, îl întâmpină o atmosferă de cavou, nefirească pentru un asemenea colos din sticlă şi beton armat.

      − Pentru liniştea ta, mergi şi controlează! îl îndemnă Margaret văzându-l aşa de panicat.

      Tom agitat, deschise toate camerele de la parter, apoi alergă pe scări şi controlă şi etajele superioare. Ajuns în faţa uşii de la camera specială a turnului de control, se panică. Cum s-o deschidă, dacă nu are cheie, telecomandă, şi nici măcar nu ştie codul de acces! Apăsă totuşi pe clanţă şi spre surprinderea lui, aceasta se deschise. Aici altă surpriză şi mai mare, toate monitoarele erau negre şi Marck lipsă. 

      Între timp, Margaret ajunsă în apartamentul ei, fotografie totul dintr-o privire. Nu era schimbat nimic şi asta o linişti. Tom nu o să bănuiască, că pe undeva, foarte discret era ascuns un microfon. Apoi merse la baie, unde îşi vârî degetele pe gât şi vomă.  Se spălă cu multă apă rece, îşi refăcu rapid machiajul şi reveni în dormitor aşteptându-l pe Tom.

 

      − Ai terminat inspecţia?

      − Da, am fost peste tot! Să mă ia dracu’ cel frumos, dar parcă tot nu-mi vine să cred! Chiar nu este nimeni în toată reşedinţa? A dispărut până şi Marck?

      − Sper că te-ai convins că spun adevărul, şi în afară de portar nu se mai află nimeni în reşedinţă.

      Tom zâmbi şi comentă ironic:

      − Mda! De data asta, parcă m-ai convins.

      − Deci, încă te mai îndoieşti…

      − Imprezivilitatea, e la ea acasă în preajma ta, spuse el ironic.

      Margaret se prefăcu preocupată cu umplerea cupele cu şampanie şi chipurile nu luă în seamă răspunsul lui, dar un mic semn de întrebare se născu: nu e bine dacă maimuţoiul gândeşte coerent!

      − Linişteşte-te şi relaxează-te! spuse ea întinzându-i cupa. După ce, dragul meu soţ, a fost săltat de poliţie, am concediat toţi angajaţi şi am apelat la o agenţie de pază şi securitate, care mi-au trimis, după cum ai observat, un agent, mai bine spus un portar. Apoi, dragul meu Tom, m-am pregătit pentru întâlnirea cu tine.

      − Întâlnirea cu mine ? Dar de unde ai şt…

      − Taci şi ascultă! îl întrerupse ea, şi calmă se aşeză în fotoliu cu o cupă plină de şampanie în mână, etalându-şi foarte nonşalant excitantele picioare, aşezate cu multă dezinvoltură, unul peste celălalt. Aseară, Elvis, începu ea, parcă presimţind nenorocirea, mi-a spus că dacă i se întâmplă ceva neprevăzut, să merg la Calypso, unde tu mă vei aştepta. Şi – adăugă Margaret după ce bău din şampanie – să-ţi înmânez o filă de cec. Adevărat?   

      − Da, adevărat, dar unde e cecul? întrebă Tom făcând nişte ochi mari. Nu-l văd!?

      − Ai să-l vezi! De ce te grăbeşti? Toate la timpul lor. Dar ce faci, tu nu bei nimic? Mă laşi să beau singură… nu-i frumos din partea ta!

      Tom se conformă şi bău.

      − Deci, eu mi-am îndeplinit misiunea! spuse ea ridicându-se din fotoliu şi venind spre el. Planul trasat de Elvis l-am îndeplinit! Acum fiind liberă − ciocni cupa de a lui şi bău apoi toată şampania − acum fiind liberă, repetă ea, urmează planul meu… Se ridică puţin pe vârfurile picioarelor şi-l sărută pe obraz, şoptindu-i la ureche: planul meu de răzbunare! Acum mă răzbun pe tot ce mi-a făcut de-a lungul anilor mei cei mai frumoşi! Şi planul a început să se deruleze exact din clipa în care el a fost luat de poliţie.

      Sărutul spontan şi cuvintele şoptite la ureche, simţi Margaret, parcă avuseseră darul să-l facă pe Tom să viseze şi să-şi imagineze cele mai fierbinţi scene de dragoste din viaţa lui. Efectul fusese cel scontat, acesta rămăsese ca o statuie.

      Margaret zâmbind, puse cupa pe masă.

      − Acum, Tom dragă, eu merg să-mi fac un duş! Poate între timp, tu te faci comod şi-ţi aminteşti de ce mi-ai spus cândva…

      Îi întoarse spatele şi porni spre baie. Ştiindu-se urmărită, imită paşii uşor împleticiţi ai unui om beat, apoi, ca să-l incite şi mai tare, îşi scoase clama şi-şi scutură capul, eliberându-şi părul care-i căzu acoperindu-i umerii. Se opri în uşa băii şi se întoarse spre el. Tom rămăsese în aceeaşi poziţie, pentru el cele câteva secunde zburaseră cu viteza luminii. Margaret îşi duse o mână la spate şi unduindu-se uşor îşi deschise şi bucăţica de fermoar, apoi zâmbindu-i se întoarse foarte încet şi intră în baie. Imaginea oferită de spatele ei, chiar şi câteva secunde, deschiderea aceea adâncă a fermoarului, până dincolo de jumătatea posteriorului, descătuşă în Tom toate fanteziile erotice din lume. Se repezi lacom la sticlă şi nu mai avu răbdare să-şi toarne în pahar, bău direct din ea.   

 

      Când Margaret reveni din baie, păşind ca o prezentatoare de modă, de parcă făcea parada celor mai elegante prosoape de baie din lume – deoarece era înfăşurată doar cu un prosop alb şi pufos înfăşurat în jurul bustului, iar părul încă umed, lăsat liber, i se revărsa pe umeri – îl făcu pe Tom să rămână stană de piatră. Parfumul discret, de femeie proaspăt îmbăiată, combinat cu alte mirosuri suave, năvăli şi îi ''asfixie'' într-un mod foarte excitant simţul olfactiv, iar  nările lui Tom fremătară în aer, adulmecând lacome totul. Ea zâmbi observându-l, dar fu şi mai satisfăcută când văzu sticla goală de şampanie. Cu un mers lasciv, combinat armonios cu paşi de dans, se apropie de el şi aşezându-se pe genunchii lui îi cuprinse gâtul cu braţele.

      Tom îmbătat de parfum, vădit tulburat şi mai mult de poziţia excitantă dar şi de formele ei parţial dezvelite, se ridică cu ea în braţe şi plecă spre pat.

      − Dragul meu prostuţ mic! se alintă Margaret, sărutându-l uşor sub lobul urechii, tu nu vrei ca totul să fie minunat, feeric, rupt din vraja celor mai frumoase poveşti de amor care au existat şi care încă există în închipuirile noastre?  Eu vreau să facem dragoste, nu sex! Tu nu vrei asta?

     − Sigur, cum să nu!… Doamne să mă ia…

     − Da ştiu: să te ia dracu’ cel frumos! îl întrerupse Margaret. Dar acum nu-l mai invoca! Şi se opri, dorindu-şi în gând: cine ştie, într-o zi chiar îţi va asculta ruga şi va veni să te ia.  Poate că, reluă ea, urmărind mângâitor cu vârful degetelor conturul umerilor lui, ar trebui… de fapt este chiar absolut necesar să îndeplineşti această condiţie şi anume: să mergi şi să-ţi faci şi tu un duş. Mirosul acela de bărbat proaspăt duşat, mă excită şi mai mult…

      − Ok! spuse el, aşezând-o pe pat. Vin imediat!

      − Nu te grăbi… nu te grăbi! repetă ea întinzându-se ca o felină la soare. Ştii şi tu, graba strică… A!, spuse ridicându-se într-un cot, am o rugăminte, nu folosi niciun produs pe care scrie: for man! Ştii, mi-ar aminti de el şi nu vreau să ne strice seara, amintirile…

- va urma -

[Sofia Sincă]

Din nou tatotane... tatonare! Trebuie să aibă cititorul răbdare de fier cu tine, Emil.

Desigur farmecele unei femei scot din minţi orice bărbat. Dar mă întreb ce făcea Fill în acest timp?! Privea pe vreun monitor, toată scena? :))

Planul a funcţionat.

Am scos nişte inconveniente, după mine:o.k. - se scrie ok simplu, chiar fără punct; După ce,După, - ai aici prea mulţi de ''după'';

''Şi, a mai adăugat el - spuse ea după ce mai bău din şampanie -, că dacă lui i'' - prea multe pronume într-o frază.

Am citit cu plăcere şi aştept continuarea, Sofy!

[Emil Dumitru]

Sofia dragă, îţi foarte mulţumesc pentru lectură şi mai ales pentru ajutorul enorm!

Şi eu m-am ''întrebat'' ce făcea, în această perioadă căpitanul Fill. Cred că asista neputincios la ''cearta'' constructivă dintre: omul şi poliţistul... care se afla totuşi la datorie, nu?  

Am intervenit asupra inconvenientelor!

Cu multă prietenie,