Crucea din sticlă VIII

[Emil Dumitru]

      The King rămase câteva clipe pe gânduri privind marea, parcă aşteptând de la ea răspunsul la problema spusă de şofer, apoi brusc începu să se îmbrace mai rapid decât se dezbrăcase şi întorcându-se spre Margaret, Fill îl auzi spunând:

 

      − Margaret, draga mea, îmi pare teribil de rău, dar trebuie să plec rapid! O problemă de afaceri, care nu suportă amânare, mă obligă să fac asta contrar voinţei mele. Dacă voi termina mai repede, voi reveni. Te las în compania copiilor mei! Sper ca fiul meu  să fie la înălţime.  Da, Tenny?

      − Sigur, tată, mă voi strădui să nu te dezamăgesc! Voi face tot posibilul ca miss., să nu se plictisească!

 

      Dacă the King nu ar fi fost aşa de îngândurat, probabil că ar fi remarcat − aşa cum Fill o făcuse −, ironia, chiar şi aşa subtilă, din răspunsul fiului său.

Margaret se ridică din şezlong şi se apropie de the King.

   

      − Dragul meu, sper că diseară vom lua cina împreună, da?

      − Sigur, draga mea! Vor veni şi ei! Mă voi ocupa în mod expres de acest lucru şi voi anunţa la Calypso, să-mi pregătească rezerva! Pa, pe diseară!

      − Pa, dragul meu, pe diseară!

 

      The King plecă, în fundal se auzi un motor de maşină cum se îndepărtează şi nişte ţipete de pescăruşi speriaţi probabil de zgomotul lui.

      După câteva secunde imaginea începu să tremure şi dispăru, apărând ca la început culoarea aceea ciudată, de amestec între  alb ceţos şi gri spre negru, însă sunetul continuă şi Fill o auzi pe Margaret spunând:

 

      − Nu te mai holba la mine ca un măgar în călduri, prost şi tembel, că deja m-ai agasat destul! Mă mir că nu te-ai dat de gol că mă cunoşti!…

 

      Fill uimit la auzul unei asemenea replici din partea ei, îşi stăpâni cu greu stupefacţia şi se abţinu să nu întoarcă capul şi s-o privească.

      Deodată şi sunetul amuţi brusc. Margaret, observă Fill, cu ajutorul telecomenzi făcuse asta.

      − Fill, sunt sigură că te-a şocat vocabularul meu. Te rog să mă scuzi, dar aşa ''colorat'' vorbeam atunci. Asta prima precizare, a doua: toţi ştiam că suntem filmaţi şi totul trebuia să se termine odată cu plecarea soţului meu, însă operatorul, probabil neobişnuit cu asemenea tehnică  nouă pentru el şi cam beţiv pe deasupra, a uitat, sau n-a ştiut să oprească cum trebuie aparatura. Am fost foarte uimită când, zilele trecute, din întâmplare am auzit această înregistrare. Vrei să asculţi şi continuarea?

      − Da, te rog!

      − Ok! Aşa vei înţelege mai bine totul, spuse ea, manevrând telecomanda. 

 

      − Mama mia… Satana să mă pieptene, nu-mi vine să cred şi pace! Am simţit că-mi sare inima din piept când te-am văzut… tot aşa de focoasă şi de sexi. Îmi spusese mie moşu’ că se va căsători cât de curând cu o femeie foarte frumoasă, dar să fii tocmai tu!? După atâţia ani, Doamne, să te revăd!... Nu te-ai schimbat prea mult, regina mea Margot! Nu-mi revin şi pace… Să te revăd aici pe plajă, după… după…

      − Lasă, nu te mai chinui, că nu-ţi aminteşti exact cât a trecut şi spui o prostie…

      − Adevărat, au trecut ceva ani, am să calculez eu exact!… Acum retrăiesc clipe foarte delicate. Al dracului de delicate…

      − Atunci fii bărbat rezon şi joacă-ţi rolul până la capăt! Să nu ne trădăm. Este foarte important acest lucru, pentru amândoi…

      − Pentru amândoi?

      − Da. Putem fi aliaţi…  Eu te-am cunoscut un băiat finuţ şi inteligent…

      − Da, da…cum să nu!? Finuţ şi inteligent pe dracu! Prost şi cu mulţi bani, cu foarte mulţi bani… asta am fost eu pentru tine. Acum, pe cine mama dracu’ crezi tu că mai fraiereşti? Basta, m-ai tradus o dată!  

      − Măgarule ipocrit, cum poţi să minţi în asemenea hal? Şi eu aveam  destui bani…

      − Da, nu mai spune! Probabil că ai acum. Dar atunci nu aveai suficienţi ca să-ţi satisfaci tu toate nebuniile şi capriciile…

      − Veniţi şi voi în apă, este minunată!

      − Imediat, Lenny !

 

      Pauză. Acum se auzeau nişte foşnete, zbuciumul monoton al valurile şi din când câte un ţipăt răzleţ de pescăruş.

      Margaret parcă total absentă, se juca cu degetul arătător mângâind buza paharului gol.

      − Sper că nu am să mă îmbăt, dar am să mai beau puţin gin. Tu, presimt că nu mai vrei sau?...

      − Nu, mulţumesc!

      Margaret se ridică şi plecă spre bar.

      − Nu ştiu sigur, nu-mi mai amintesc exact ce se petrece în această pauză, au trecut ceva ani! Cred că acum Tenny îşi caută ţigările, era atunci un fumător înrăit, explică ea.

      Reveni şi se aşeză în fotoliu. Privindu-l direct, câteva secunde bune, îl întrebă, ridicând degetul arătător:

      − Te rog, am o dilemă! Cine spune eu-lui tău să nu mai bea: omul sau poliţistul?

      − Când poliţistul este în misiune, îi spune omului să nu bea, nu?  

      − Mda, frumos! Mi-ar face plăcere ca într-o zi să fac cunoştinţă cu omul Fill !   Ar fi minunat dacă şi el ar dori acest lucru. Simt că poliţistul Fill e foarte vigilent, deşi în aparenţă e somnolent! spuse ea visătoare.

      − În acest sens, am să-l rog pe Fill poliţistul să facă un raport foarte detaliat, respectând protocolul literalmente şi să-l înainteze omului Fill.

      − O, sper că nu voi aştepta un veac!

        Discuţia se opri aici. Vocea lui Tenny se auzi iarăşi.

 

      − Ţi-am cumpărat cele mai fine, elegante şi scumpe rochii, de la  cele mai vestite case de modă, de la Paris, de la Londra, de la Milano…

      − Termină, nu fi măgar şi nu-mi mai reproşa! Te-am plătit la vremea respectivă…  aşa cum am putut şi cum m-am priceput şi eu, nu? De ce vrei să-mi schimb impresia acum,  despre tine? Îmi amintesc că atunci erai foarte fericit, chiar extaziat de modul plăţii…

      − Te-am dus în cele mai elegante şi extravagante locuri, insule exotice, safari în Sahara… Iar papa, care peste câteva zile va deveni soţul tău, mă credea înfundat în biblioteca universităţii… Şi acum, colac peste pupăză, va trebui ca eu, după ce m-am iubit cu tine o vară, să-ţi spun mamă ?

      − Nu te obligă nimeni, dobitoc aristocrat ce eşti, să-mi spui mamă! Linişteşte-te şi gândeşte şi tu o clipă, dacă poţi cu cel de pe umeri, nu cu… mă-nţelegi? Judecă situaţia la timpul prezent şi  hai să profităm de conjunctură… Nu fi ipocrit, nu te lăsa dominat de setea meschină a răzbunării… Ştii foarte bine, arma cui, este răzbunarea, nu? Am putea foarte bine să fim doi buni prieteni, chiar aliaţi, aşa cum ţi-am mai spus…

 

      Fill sesiză în această ultimă frază, o tonalitate conciliantă în vocea ei, parcă încerca să-l îmbuneze pe Tenny, să-l calmeze şi să nu se mai gândească la răzbunare.

 

      − Prieteni!? Noi doi? Aliaţi, şi mai ce? Doar atât? Şi aşa, din când în când, între două afaceri, mai tragem  şi câte o partidă de sex sau… o partidă de amor, cum îi spui tu?

     - va urma -

[Sofia Sincă]

... eiii!! Începe să devină din ce în ce mai interesant. Deşi astfel de subiecte nu sunt chiar inedite, faptul că este bine construit, stârneşte curiozitatea. Îmi place cum decurg dialogurile: pentru fiecare real, adecvat, cursiv, expresii fireşti.

Ştii ce mă deranjează, Emil: ghilimelele... prea multe ghilimele, ghilimele peste ghilimele.

De exemplu:,,poliţistul’’,,omului’’.,,Poliţistul’’,,omului’’,,eu’’ - s.a.m.d. nu era nevoie de ele. Se subînţelege, aşa cum ţi-am spus, mai lăsăm şi cititorul să se concentreze putin pe text. Şi nici pentru dialoguri nu sunt necesare, grafica arată de fapt că e o convorbire, alta decât între cei doi, protagonişti.

În rest totul bun şi la locului lui.

Aştept continuarea, Sofy!

[Emil Dumitru]

Sofia, chiar nu mai ştiu ce să  fac cu... ghilimelele! Atunci când nu le-am folosit, mi s-a atras atenţia că de ce nu!

Mai aştept şi alte păreri şi sugestii din partea cititorilor. 

Sofia Sincă a spus :

... eiii!! Începe să devină din ce în ce mai interesant. Deşi astfel de subiecte nu sunt chiar inedite, faptul că este bine construit, stârneşte curiozitatea. Îmi place cum decurg dialogurile: pentru fiecare real, adecvat, cursiv, expresii fireşti.

Ştii ce mă deranjează, Emil: ghilimelele... prea multe ghilimele, ghilimele peste ghilimele.

De exemplu:,,poliţistul’’,,omului’’.,,Poliţistul’’,,omului’’,,eu’’ - s.a.m.d. nu era nevoie de ele. Se subînţelege, aşa cum ţi-am spus, mai lăsăm şi cititorul să se concentreze putin pe text. Şi nici pentru dialoguri nu sunt necesare, grafica arată de fapt că e o convorbire, alta decât între cei doi, protagonişti.

În rest totul bun şi la locului lui.

Aştept continuarea, Sofy!

[Vasilisia Lazăr]

Deodată şi sunetul amuţi brusc. Margaret, observă Fill, cu ajutorul telecomenzi făcuse asta. (telecomenzii)

 

Foarte captivant. Abia aştept să trec la următoarea parte. Şi bine scris. În legătură cu ghilimelele, da, Sofia are dreptate. Dar să fie acesta singurul cusur. :)

Felicitări!

[Emil Dumitru]

Mulţumesc, doamna Vasilisia Lazăr, pentru lectură!

Am corectat cuvântul. În legătură cu ,,'', pe viitor voi ţine cont!
Cu prietenie,
Vasilisia Lazăr a spus :

Deodată şi sunetul amuţi brusc. Margaret, observă Fill, cu ajutorul telecomenzi făcuse asta. (telecomenzii)

 

Foarte captivant. Abia aştept să trec la următoarea parte. Şi bine scris. În legătură cu ghilimelele, da, Sofia are dreptate. Dar să fie acesta singurul cusur. :)

Felicitări!