Când satul s-a mai potolit şi lumea a început să uite tragedia din casa Ioanei, Dumitru încercă să se apropie din nou de casa ei ca o fiară hăituită, care răzbită de foame şi frig caută să-şi potolească instinctele, ignorând pericolul. Femeia prea amărâtă de pierderea copilei pe care în felul său crud şi egoist o iubise mai mult ca pe oricine altcineva îl alungă scârbită de aspectul şi mirosul lui respingător. Nu voia pe nimeni prin preajmă şi se izolase în vizuina sa, unde nu mai era loc nici măcar pentru bietul Iliuţă care dădea târcoale casei, sfâşiat de dorul unei mângâieri materne pe care şi-o imagina negrăit de dulce. Lipsa tatălui şi a surorii îl sufocau şi avea nevoie de mama lui, mai mult ca oricând. Nu înţelegea de ce ea îl respingea cu atâta îndârjire şi nu-i deschidea uşa seara, când venea pe furiş de Floarea să mai încerce odată să dărâme zidul care îi încătuşase inima. Îşi amintea plângând cum îl strângea uneori la pieptul ei şi îl săruta pe creştet, zâmbindu-i dulce. De când plecase tatăl, totul se năruise în viaţa lui.
    Apoi apăruse Dumitru. Iliuţă îşi îndreptase toată frustrarea şi mânia împotriva lui şi îl ura cu disperare. Omul acela urât şi crud îi furase viaţa toată! Era hotărât să-l împiedice să mai intre în casă unde nici el nu mai avea un loc al său, dar nu suporta cu niciun chip ideea ca monstrul acela să o atingă pe mama lui. Era mic şi nu avea nicio putere, însă voia să îşi protejeze mama şi să o ajute. Ştia că nu avea de niciunele şi că suferea de foame şi frig în casa goală şi rece. Acceptase afecţiunea şi protecţia femeii care voia să-i devină mamă dar el avea o mamă şi nu o va trăda niciodată, chiar dacă ea nu îl voia. O să aibă grijă de ea, aşa cum îngeraşul tatei avea grijă de el.
    Ioana nu avea idee cine îi lasă la uşă în fiecare seară bocceluţa cu de ale gurii, dar nici  nu o interesa. Credea că vreo vecină mai miloasă îşi făcuse un obicei din asta şi acceptase pomana firesc, aşa cum era obişnuită. În nopţile lungi şi pustii, dorul de bărbatul ei plecat la război începu să o chinuie. Ce va zice el când se va întoarce şi va descoperi tot prăpădul pe care îl făcuse ea?! Din familia pe care o lăsase nu mai rămăsese nimic. Nevasta i-o luase altul, băiatul alungat de acasă se aciuase pe lângă casa altora iar fata... moartă şi îngropată! Uneori remuşcarea îi strângea inima şi se gândea să-şi cheme băiatul acasă dar nu înţelegea nici ea de ce nu-l putea suferi. Era frumos ca ea, cuminte şi ascultător ca un mieluşel, hărnicuţ şi deştept ca taică-su şi totuşi... De când plecase Niculae, nu-l mai simţea al ei. Îşi dădea seama că era îngrozitor ce făcuse dar nu reuşea să se simtă prea vinovată. Trăise aşa mereu şi îi plăcea să se simtă liberă precum jivinele pădurii.
    În ziua în care Floarea o strigă la poartă până era să-şi piardă vocea, Ioana tocmai descoperise că o altă năpastă se abătuse asupra ei. Era mânioasă şi se învârtea de colo-colo asemeni unei sălbăticiuni încolţite. Pierzându-şi răbdarea ieşi din casă bombănind afuriseli la adresa Floarei.
  - Ce e? întrebă ea sâcâită. Te-ai săturat de neisprăvitul ăla mic şi vrei să mi-l aduci plocon, acasă? Du-l unde vrei, dar nu aici!
  - Doamne femeie, că neagră inimă mai ai! Cum de te mai rabdă pământul?
  - Eii, uite că mă rabdă! i-o trânti ea scurt. Spune de ce ai venit, că am treabă!
  - Tu şi treaba!... o înţepă printre dinţi vecina, scandalizată de nesimţirea ei.
  - Du-te dracu! se înfurie Ioana, întorcându-se hotărâtă către casă. Să nu te mai prind pe la uşa mea!
  - Stai Ioano, ce te oţărăşti aşa? se grăbi Floarea s-o îmbuneze. Eu nu am venit cu ceartă la tine!
  - Dar de ce ai venit? Mă mir că nu ai adus şi un car cu pietre ca să le arunci în mine, aşa cum faceţi toţi! Sat de sfinţi ce sunteţi!...
  - Să te judece Dumnezeu, femeie! Aici, niciunul nu suntem vrednici de aşa ceva. Nu ştii cum e lumea? Toţi văd paiele din ochii altora, dar nu bârnele din ochii lor!
     La auzul acelor vorbe, Ioana îşi retrase unghiile pregătite pentru apărare. Se acrise de atâta singurătate şi izolare iar teama de oameni şi Cel de Sus îi apăsa sufletul destul de rău. Ar fi vrut să îşi deschidă inima cuiva, să primească înţelegere şi îmbărbătare. La urma urmei, femeia aia prinsese drag de băiatul ei. De ce să nu tragă şi ea nişte foloase din asta?
  - Mai bine să vorbim în casă? îndrăzni Floarea, fără prea mari speranţe. Cred că e spre binele
tău să mă asculţi! Am venit să vorbim de Iliuţă şi nu se cade să ne târguim la poartă! Ioana ciulise urechile, încercând să nu pară prea interesată.
  - Bine, dar nu te apuca să te holbezi pe acolo şi apoi să umbli cu vorba prin sat că e sărăcie şi mizerie în casa mea, aşa cum vă place vouă cumetrelor să faceţi!
  - Ţi-am adus câte ceva de mâncare, nişte lumânări să nu mai stai noaptea pe-ntuneric şi o plapumă. Nu e ea nouă, dar merge! Mi-a spus Iliuţă că noaptea stai pe întuneric ca o bufniţă, căci nu ai nici lumânări să aprinzi pentru un pic de lumină. Nici la cimitir nu te duci să aprinzi fetei tale! El săracu se îngrijeşte de tine, mai ceva ca un om mare! Nici la mormântul Aniţei nu lipsesc florile şi lumina, tot din grija băiatului tău!
  - De unde ştie el că stau pe întuneric? întreba Ioana, cu o vagă bănuială.
  - Cum să nu ştie, când îl apucă miezul nopţii tremurând la uşa ta ca un câine de pază!? El crede că eu nu observ când fură mereu câte ceva de pe la bucătărie şi le ascunde într-o faţă de pernă ca să ţi le aducă ţie, să ai ce îmbuca seară de seară!
     La auzul acelor vorbe, Ioana simţi un junghi ascuţit în inimă şi abia reuşi să îşi stăvilească lacrimile. Înţelese că era o fiinţă abjectă şi că merită tot ce era mai rău de la soartă! Copilul ei de numai patru ani avea grijă de ea şi o iubea cu disperare iar ea mama lui îl lăsase în voia sorţii, lepădându-se de el ca de ciumă... Nu-l merita şi era mai bine pentru el să-l dea Floarei şi lui Vasile să aibă şi el un rost şi o familie. Şi pe deasupra trăgea nădejde să capete şi ceva de pe urma lui, aşa că îşi puse de gând să se tocmească dur pentru el.
  - Păi dacă e aşa, atunci poate să vină acasă. O să îi găsesc eu ceva de muncă pe aici prin sat după puterile lui, ca să trăiesc şi eu de pe urma lui! Floarea simţi că-i fuge pământul de sub picioare când auzi aşa ceva, dar păstrându-şi cumpătul îi făcu Ioanei propunerea la care aceasta nădăjduia, de fapt.
  - Noi vrem să îl luăm de suflet ca şi copilul nostru şi mâine-poimâine când războiul se va termina, îl înfiem cu acte în regulă. Ne-am gândit să te ajutăm şi pe tine cu câte ceva în fiecare lună, ca să nu rămâi fără niciun sprijin. Ce zici?
  - Nu ştiu ce să zic! se prefăcu ea şovăielnică. Ce-o să zică omul meu când o veni acasă şi nu mai găseşte niciunul din copii!?
  - Vrei să aibă şi Iliuţă soarta Aniţei? Tu nu ai cu ce să-l creşti şi el e prea mic să poată munci, aşa cum vrei tu. La noi o să trăiască bine, îl învaţă Vasile o meserie şi tu eşti la adăpost cu ajutorul nostru, până vine Nicolae!,,

   "Dacă mai vine!..." continuă ea în gând.
  - Nu îmi e uşor să mă despart de el! se tângui Ioana cu viclenie. Dacă-l pot vedea când vreau şi îmi daţi şi mie cât să îmi pot duce zilele, înfiaţi-l şi să vă fie de bine!
  - Bine! zise Floarea, ascunzându-şi cât putea de bine bucuria. Venim mâine cu băiatul să te luăm cu căruţa şi mergem toţi la primărie să facem o înţelegere scrisă, până una alta! Ioana ridică din umeri nepăsătoare.
  - Spune-i lui Iliuţă că vreau să-l văd! Trebuie să-i spun eu cum stă treaba!

   Acum că se liberase de el, se simţea generoasă şi recunoscătoare. Cum să nu fie când tot datorită lui, se căpătuise şi ea şi copilul care creştea de acum în pântecul ei. Când îşi dăduse seama că era însărcinată o apucase furia şi deznădejdea. Nu era deloc bucuroasă să aducă pe lume plodul unui prăpădit ca Dumitru, dar nu ştia cum să scape de el fără să îşi rişte pielea. Spera doar ca războiul să rezolve problema cu Nicolae pentru totdeauna, căci se temea de judecata lui mai mult decât cea a Domnului.

Vizualizări: 82

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Năpasta lumii... a vieții și a ingratitudinii unei mame. Dar... de ce să judecăm?!

Îmi imaginez că citesc un roman de groază actual, sau unul obișnuit interbelic.

Sofy

Bine scris aici! Mi-a plăcut! Cât despre poveste, mă înfioară :(

Frumos scris Silvia! Am citit cu sufletul și am simțit fiori de emoție. Felicitări draga mea!

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog nevinovat a utilizatorului nicolae vaduva
cu 1 oră în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Nume de biserică a utilizatorului eunescu
cu 1 oră în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog în noaptea asta.... a utilizatorului Chris
cu 2 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog avatar a utilizatorului Laura Cozma
cu 2 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Basm boreal a utilizatorului gabriel cristea
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Nume de biserică a lui eunescu
cu 3 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Basm boreal a utilizatorului gabriel cristea
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Basm boreal a lui gabriel cristea
cu 3 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog avatar a utilizatorului Laura Cozma
cu 3 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog în noaptea asta.... a utilizatorului Chris
cu 4 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Schaltiniena aprigei ninsori a utilizatorului Valeria Merca
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog nevinovat a lui nicolae vaduva
cu 6 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog nevinovat a utilizatorului nicolae vaduva
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Nume de biserică a lui eunescu
cu 6 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Nume de biserică a utilizatorului eunescu
cu 6 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog în noaptea asta.... a utilizatorului Chris
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog avatar a lui Laura Cozma
cu 7 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog avatar a utilizatorului Laura Cozma
cu 7 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog amândoi și alte flori curajoase a utilizatorului gina zaharia
cu 8 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Potopire a utilizatorului Rădița Răpeanu
cu 9 ore în urmă

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor