Bumbeşti e un sat de oameni simpli, gospodari. Cârciuma se află chiar la răscrucea din mijlocul satului. Aici se adună bărbaţii duminica sau în zilele de sărbătoare să mai schimbe o vorbă, să joace table, ...

Într-o duminică, bărbaţii care erau în cârciumă, se plictisiseră de jocul de table, dar nici nu le venea să plece acasă. Tot flencănind, au început să discute despre cum se ceartă fiecare cu nevasta.

 

 

Dacă cititorul s-ar fi aflat la acea oră în cârciumă, ar fi crezut de bună seamă că se află la o conferinţă despre cum să începi o ceartă şi unde distinşi specialişti în domeniu îsi ţineau prelegerile.

 

- Io când intru pe poartă, ia cuvântul Lilă a lu’ Dudu frământându-şi căciula în mâini, arunc o privire să văd unde e Miţa şi când m-a văzut, dau cu căciula în pământ şi intru în casă. Ea vine după mine şi mă întreabă ce am. Îi zic că am auzit ceva în sat. Mai mult ca sigur a vorbit ea ceva cu cineva şi se apără, iar dacă n-a făcut-o tot ne luăm la ceartă.

- Eu am altă metodă, se ridică să expună Fane a lu’ Vili. Dau cu pumnu’ în ce nimeresc şi zic:

„’ tui mama mă-sii, unde e, că l-am căutat peste tot!”

- Ce să fie? Se auzi vocea lui Costică – încă flacău cu mintea în formare.

- Ce? Se întoarse spre el Fane.

- Păi ce cauti bre? Ce spui matele că nu gaseşti?

- Bă, tu ia şi bagă la cap, să ştii când o fi vremea. Ce-o fi bă, nu contează: un ciocan, un cleşte. E imposibil să nu fi adunat ea ceva de prin curte să le pună „la locu’ lor”.

- La mine e altfel, veni rândul lui Petre Giumbuc. E suficient să întreb „ număraşi fa orătăniile alea?” că ce se porneşte şi ce mă bodogăneşte. Ea zice una, eu alta. Ba mă şi pedepseşte, vreo două zile nu scoate nici o vorbă. Am o linişte în casă, nu se aude nici musca.

 

Ion stătea liniştit şi privea fundul paharului prin lichidul transparent. Era însurat de trei ani şi nu se certase cu Sofia niciodată. În gospodărie, fiecare îşi făcea treaba, femeia nu-l cicălea şi nici  nu umbla cu vorba în sat, era mulţumit.

 

Când au văzut că Ion nu zice nimic, au sărit toţi pe el.

 

- Ia zi Ioane, la tine cum e? întreabă Fane.

- La mine nu e în nici un fel, răspunse Ion.

- Adică vrei să spui că nu te-ai certat niciodată cu nevasta? zice Petre Giumbuc.

- Bă da’ prost eşti! Toată lumea se ceartă cu nevasta cel puţin o dată pe săptămană, îi ţinu isonul Lilă.

- Da, întări Nicu Porumbaru’, femeia trebuie s-o ţii în tensiune bă, în „suspans”. Dădea din cap mulţumit de cuvântul pe care îl învăţase de la televizor.

- Păi şi cum să fac dacă nu m-am mai certat niciodată? Ia mai lăsaţi-mă în pace!

- Bă prostule bă, tună Fane dând cu pumnul în masă, în casă nu e decât un singur şef şi ăla eşti tu! Îl împunse în umăr cu degetul arătător, gros şi bătătorit. Dacă nu îi arăţi asta, ea de unde să ştie? Şi mâine, poimâine te trezeşti că preia comanda.

- Tre’ să-ncepi d’acu’ dacă vrei să-ţi fie bine mai târziu, îşi dădu iar cu părerea Nicu Porumbaru’.

- Ascultă încoa’ la nenea, zice Petre Ghiumbuc, te duci acasă şi ceri de mâncare. Iei o înghiţitură şi începi să te răsteşti că e mâncarea nesărată. E cel mai simplu!

- Da, bă Ioane, are dreptate ăsta. Dacă mai dai şi un pumn în masă cearta e la sigur, adaugă Fane.

 

Întors de la cârciumă, Ion cere de mâncare. Sofia sare sprintenă şi pune masa. Întinde şervetul alb imaculat brodat chiar de ea astă iarnă. Rânduieşte pâinea, paharul, sticla de vin, lingura, ardeiul iute, solniţa şi aduce farfuria mare, plină cu ciorbă nu prea fierbinte, aşa cum îi placea lui. Ion ia o lingură din ciorbă şi cu vocea nesigură işi face curaj:

 

- Ciorba asta n-are sare!

- Ce ziseşi Ionele?

- Ciorba asta n-are sare şi mie nu-mi prieşte, se răsti dând şi cu pumnul în masă, aşa cum îl învăţase pe el Fane. Strânse cu cealaltă mână marginea farfuriei sperând să facă faţă la cearta ce o să urmeze.

 

Sofia nu era femeia care să se sperie cu una cu două. Se uita la el cu mâna în şold. Ochii i se îngustară până deveniră două lame albastre. „Iete, ce-are ăsta?” gândi. Asta nu venea de la Ion al ei, că doar ştia cu cine se măritase. Cineva îşi băgase coada şi nu era Necuratu’ pentru că primenise şi stropise cu aghiasmă toata casa. Îşi aminti cu ce podoabe işi petrece Ion timpul la cârciumă. Dacă vrea să se ia după ăia, n-are decât, a căutat-o cu lumânarea. Apucă de coadă matura ce stătea sprijinită de perete şi când Ion se aplecă să ia o lingură din ciorbă, îi plesni una peste scăfârlie cât să-l bage cu nasul în ciorba nu foarte fierbinte, dar potrivit de sărată.

 

- Acuma sper că-ţi prieşte ciorba, Ioane!

 

Ion tăcu chitic înţelegând că unde e linşte, nu este înţelept să provoci o ceartă.

Vizualizări: 199

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Interesant... şi hilar.

Mi-a plăcut textul tău Chris care relevă psihologia bărbatului-cocoş. M-a distrat forma de rezolvare a situaţiei, a Sofiei, mai cu seamă că poartă numele meu. Mai ştii dacă nu făceam şi eu la fel? :))

tui mama măsii - 'tui mama mă-sii

Am citit cu plăcere, Sofia!

Interesant instrument de consiliere, vorba Mihaelei.

nu mai m-am certat - nu m-am mai certat, ai tu ce ai cu mai m-am...

linşte(graba)

Cu drag,

Se vede că e o greseală pe care o fac în mod constant fără să-mi dau seama. Sper să mă corectez....

Corina Militaru a spus :

Interesant instrument de consiliere, vorba Mihaelei.

nu mai m-am certat - nu m-am mai certat, ai tu ce ai cu mai m-am...

linşte(graba)

Cu drag,

Consilierea constă în faptul că Ion vine sfătuit în cârciumă cum şi de ce trebuie să se certe cu nevasta.

Înţeleapta Sofie, în loc să răspundă cum ar fi făcut altă femeie, stă şi se gândeşte ce se întămplă de fapt. Înţelege şi nu este de acord cu amestecuri externe la ea în liniştita bătătură. Gestul lovirii cu mătura în cap (i-a dat cu partea moale) este  consecinţa "sfaturilor" primite de Ion în cărciumă, precum şi intenţia ei ca orice ar fi,  trebuie să se termine în momentul ăla.

Problema e că de când am scris textul ăsta, de câte ori ne aşezăm la masă, soţul meu îşi zice cu voce tare "să spun de sare, să nu spun de sare" :)))

      Poveste cu talc. Am partajat-o si le-am distribuit-o prietenilor  ca de aia le sunt prietena. Multumesc in numele lor si-al meu!

Vă mulţumesc mult pentru ... tot!

Gradinariu gabriela a spus :

      Poveste cu talc. Am partajat-o si le-am distribuit-o prietenilor  ca de aia le sunt prietena. Multumesc in numele lor si-al meu!

Augusta, râd pe înfundate! M-am distrat copios, ete de-aia îi stă bărbatului bine când e liniștit! :)))))))))

Mihaela eşti o surpriză plăcută. Mă bucur că te-am/te-ai amuzat :))

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Utilizatorului Laura Cozma îi place postarea pe blog La marginea a lui Popescu Albert-Sebastien
cu 30 minute în urmă
Utilizatorului Laura Cozma îi place postarea pe blog Bat clopotele pentru scriitor!... a lui Sofia Sincă
cu 33 minute în urmă
Laura Cozma a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Nuduri de ziua mea a utilizatorului eunescu
cu 36 minute în urmă
eunescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Nuduri de ziua mea a utilizatorului eunescu
cu 4 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Nuduri de ziua mea a utilizatorului eunescu
cu 4 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Am fost la Coza! a utilizatorului Tudor Cicu
cu 4 ore în urmă
Laura H. a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Bat clopotele pentru scriitor!... a utilizatorului Sofia Sincă
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Laura H. îi place postarea pe blog Bat clopotele pentru scriitor!... a lui Sofia Sincă
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Sofia Sincă îi place postarea pe blog Am fost la Coza! a lui Tudor Cicu
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Laura H. îi place postarea pe blog Risipitorul luminii – In Memoriam, Ion Lazăr da Coza a lui Nădejde Angelina
cu 5 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Am fost la Coza! a utilizatorului Tudor Cicu
cu 5 ore în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Nuduri de ziua mea a utilizatorului eunescu
cu 6 ore în urmă
Postare de log efectuată de eunescu
cu 6 ore în urmă
Rădița Răpeanu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Am fost la Coza! a utilizatorului Tudor Cicu
cu 8 ore în urmă
bolache alexandru şi Popescu Albert-Sebastien sunt acum prieteni
cu 15 ore în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Am fost la Coza! a utilizatorului Tudor Cicu
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului gabriel cristea îi place postarea pe blog Am fost la Coza! a lui Tudor Cicu
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului gabriel cristea îi place postarea pe blog Despre viață și moarte numai bine a lui Costel Zăgan
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului gabriel cristea îi place postarea pe blog „A muri înseamnă, de fapt, a te muta într-o stea” a lui Ana C. Ronescu
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului Elena Mititelu îi place postarea pe blog Am fost la Coza! a lui Tudor Cicu
cu 17 ore în urmă

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor