Într-una din zilele următoare, când o pace aparentă domnea în casă, tableta pe care Lucia controla ultimele mesaje sosite din Suedia de la o nepoată a celor două gemene, unul din sutele primite în anul acela, pe care glaciala doctoriță refuza să le asculte și care manifestau o grijă și o compasiune înduioșătoare, ce ar fi înmuiat și inima unui bloc de piatră, izbucni într-un apel asurzitor. Amneris, care ațipise în sfârșit, după ore de agitație și frecușuri ce o epuizaseră pe Lucia, tresări violent, simțindu-se invadată de o iritare nestăpânită, pe care o revărsă asupra nefericitei asistente, fulgerând-o cu privirea-i de oțel.
   Aceasta nu mai contenea cu scuzele în timp ce dădu pe silențios cu degete tremurânde, afurisitul angrenaj. Citi umilită cuvintele agresive și jignitoare pe care ochii aceia teribili le formulau cu o ușurință incredibilă.
  - Ai dreptate! Sunt tot ce spui tu, dar te rog, calmează-te! Am uitat sa reduc volumul tabletei!... Era Amedeo... Nu-i răspund? Stii bine că nu va înceta să sune! Sigur că am dat pe silențios dar dacă sună cineva important? Ok, nu te interesează! Vrei să citești mesajele nepoatei tale? Nu! Ok, i le voi arăta Ambrei!... Eii, cum să nu i le arăt! se înfurie brusc, Lucia. Nu-mi e de ajuns mojicia ta? Termină dracului cu insultele! Cine te crezi, să mă tratezi așa?
Clocotind de mânie, femeia îi întoarse spatele și trase din priză calculatorul care scuipa foc și pară.
  - Unealta asta demonică nu va mai exprima deocamdată lipsa ta de educație și bun simț! urlă ea. Poți să te holbezi cât vrei! Ești o vrăjitoare! Asta ești!... Am să distrug programul acesta diabolic și voi spune că l-am distrus din ignoranță! Nu meriți răbdarea și ajutorul nostru! Vei rămâne în muțenie absolută o vreme iar între timp, eu voi demisiona din serviciul tău mizerabil, Machiaveli care ești!
   Blânda și răbdătoarea femeie pierduse complet controlul și enevarea extremă îi provoca o stare de rău fizic. Lacrimile începură să-i înțepe ochii și se îndepărtă rapid pentru a nu-i mai da doctoriței și satisfacția asta. Nici nu mai privi în direcția ei, de teamă să nu cadă iar victimă compasiunii ridicole care o determina să rămână alături de fiara asta de om, în ciuda tuturor caznelor la care o supusese în toți acei ani. Niciodată nu izbucnise așa. Dar nu-i părea rău!
   Odată calculatorul redus la tăcere, liniștea ce se așternuse în casă se prelingea ca un balsam binefăcător peste mintea Luciei. Era hotărâtă să vorbească cu Ambra despre toată nebunia aceea și dacă nu vor fi în stare să rezolve cumva situația, ea va demisiona. Mașinăria aceea devenise un instrument de tortură pentru ei toți, dar nimeni nu îndrăznea să o înfrunte pe Amneris. Cu ajutorul ei, preluase din nou controlul și se folosea de el, în cel mai abject și scandalos mod. Astfel că Lucia îi puse gând rău.
   ,,Acum ori niciodată!" își spuse ea. Cu pași siguri și apăsați redeschise Tobii Communicator sub privirile îngrozite ale lui Amneris, pe care le simțea ca pe niște cuțite fierbinți ce-i sfâșiau spinarea, dar pe care le ignoră, reprimându-și un fior prelung, apoi dispăru în coridor unde se afla tabloul de energie și cu o șurubelniță desfăcu capacul ce-i dezvălui o rețea de conductori electrici. Surâse încântată de perspectivă, dar se întoarse în apartament, ferindu-se să privească ,,laserul" uman care ardea invizibil pe fotoliul ortopedic din salon și trase din priză toate aparatele vitale care asigurau existența bolnavei, pentru a nu le distruge sub șocul teribil al scurt-circuitului pe care avea să-l provoace. Nu avea de gând să-i riște viața amărâtei. Știa că ventilatorul îi poate asigura oxigenul necesar pentru două ore, în caz de vreo pană de curent, așa că avea timp suficient să cheme tehnicianul și restul familiei, pentru a repune totul în ordine. Lăsă în priză doar calculatorul blestemat și cu o mișcare expertă provocă un scurt-circuit de toată frumusețea. O scurtă explozie și un fum înecăcios invadă încăperea.
   Lucia deschise ferestrele în grabă și băgă din nou în priză toate aparatura existentă în casă, apoi dădu câteva telefoane și așteptă liniștită ajutoare. Se simțea împăcată, răzbunată, mulțumită... Surâse cu ochii închiși și se lăsă legănată de liniștea binecuvântată care îi mângâia simțurile. O privi cu coada ochiului pe Amneris, dar o văzu stinsă, redusă la tăcere, învinsă... Nu mai simți compasiune. Își întoarse privirea de la ea, fără niciun sentiment. Simțea că făcuse ce trebuie. Nu mai erau șanse ca Tobii Communicator să fie reparat și nici altul nou, nu era posibil de obținut. Acest tip de aparate destinate bolnavilor cu incapacitate de comunicare trebuiau furnizate de ministerul sănătății după lungi demersuri, comisii medicale, aprobări și proceduri birocratice, care necesitau luni sau chiar ani până să ajungă la cine trebuie.
   Știa bine cât se zbătuseră Carla și Ambra pentru a obține doctoriței acest privilegiu și mai știa că acest aparat, aproape că le-a distrus viața, după ce Amneris a învățat să-l folosească. Se îndoia serios că vor mai mișca vreun deget pentru a readuce în casă un alt dinosaur de acest fel. În sfârșit...liniște...
Într-o jumătate de oră casa se umplu de viață și activitate. Daunele ciudatului incident au fost reparate cât ai bate din palme dar calculatorul ghinionist a fost aruncat la fier vechi. La întrebările ce i-au fost puse, Lucia a dat explicații valide și lucide care nu au trezit nimănui niciun fel de bănuieli. Nu putu să nu-și sufoce un zâmbet, când observă zelul cu care cele două, mamă și fiică își confecționară o părere de rău prost alcătuită, care nu reuși să convingă pe nimeni cu autenticitatea ei îndoielnică. Se înghesuiau amândouă cu consolările, dar Amneris nici măcar nu le privea. Fruntea îi era brăzdată de două cute adânci care îi întuneca chipul palid, mai mult ca oricând. Nu avea ochi pentru nimeni de acum și parcă reintrase în catalepsie. Dacă furia ei ar fi putut deveni materială, ar fi ucis fără ezitare ființa care o aruncase din nou în hăul fără fund al neputinței și tăcerii.
   Nu catadicsea să-și reproșeze în vreun fel comportamentul care provocase deznodământul acela. Acum mintea ei și toată conștiința de care dispunea era prinsă în caruselul urii fără margini și unei dorințe de răzbunare, de proporții apocaliptice, care o devora pe dinăuntru, celulă cu celulă, neuron cu neuron... Nu mai avea arme, nu mai avea control... Nici măcar nu denunțase pe ucigașul răbdător care aștepta pe undeva pe aproape să o anihileze. Își savurase puterea nou câștigată cu atâta lăcomie și plăcere, încât nu considerase necesar să se grăbească iar acum nu mai avea arme.

Vizualizări: 34

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

În toată „Condamnarea”, chiar nu mai știi: cine pe cine condamnă! Ai găsit, mereu, în fiecare episod, să menții tensiunea și atenția cititorului. Felicitări! 

Superb! Foarte interesantă întorsătura acțiunii, de fapt de la început și până acum totul este interesant, bine dozate incursiunile în gândirea personajelor, mai ales al invalidei. Interesantă agerimea minții Ambrei, care nu cedează în a fi eroul principal, liderul, mai precis. Vom vedea ce urmează după ce i-a distrus instrumentul de comunicare.

Am citit cu interes și aștept continuarea, la fel de captivantă, bănuiesc.

Sofi

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Zile de naştere

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

 Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Utilizatorului Mihaela Moşneanu îi place postarea pe blog Fără scrumieră a lui elena spiridon
cu 12 minute în urmă
Postare de log efectuată de Costel Zăgan
cu 4 ore în urmă
elena spiridon a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Minus și minus a utilizatorului elena spiridon
cu 6 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Omul cu mască a utilizatorului gina zaharia
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Omul cu mască a lui gina zaharia
cu 9 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Magia eclipselor a utilizatorului giurgiu maria
cu 9 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Îngeri pe pământ a utilizatorului Nelu Preda
cu 10 ore în urmă
Nelu Preda a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Îngeri pe pământ a utilizatorului Nelu Preda
cu 11 ore în urmă
Nelu Preda a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Îngeri pe pământ a utilizatorului Nelu Preda
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog odată am văzut a lui Tudor Cicu
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog Gogyohka- CZ a lui Costel Zăgan
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog fantomele din vis a lui Darie Giurgiu
cu 13 ore în urmă
Postare de log efectuată de elena spiridon
cu 14 ore în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Îngeri pe pământ a utilizatorului Nelu Preda
cu 16 ore în urmă
J' Arrive! şi-a actualizat profilul
cu 18 ore în urmă
Lui Ioniţă Gabriela i-a plăcut discuţia spălătorul de putini a lui nicolae vaduva
ieri
Lui Ioniţă Gabriela i-a plăcut discuţia Dihorul a lui Tudor Cicu
ieri
Postare de log efectuată de Nelu Preda
ieri
Lui Ioniţă Gabriela i-a plăcut discuţia Mehmet Deliù a lui Tudor Cicu
ieri
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Poezia şi lucrurile a lui Costel Zăgan
ieri

frecvență trafic

© 2018   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor