Toamna vieţii îşi semnează intrarea cu cerneala sa eternă în viaţa omului, fără să îi ceară părerea! Se prezintă protocolară, cu promisiunea unui viitor tihnit, bine plătit, după o viaţă de trudă inducând chiar uşurare şi bucurie în sufletul bietului păcălit. Nu pomeneşte nimic, însă, de toată încărcatura nimicitoare ce i-o ţine deoparte, ca bonus! Frustrare, oboseală, boli felurite, singurătate, abandonul societăţii şi foarte adesea chiar al familiei, lipsuri şi imposibilitatea de a se bucura de privilegiile pensiei! Amneris, a ajuns la vârsta pensionării într-o stare fizică şi morală optimă, prestigiu şi succese ce i-au încununat cariera, încă mai străluceau pe cerul vieţii sale. A fost un medic anatomo-patolog desăvârşit şi ca atare, a obţinut satisfacţiile materiale acestei meserii, binemeritate din plin şi pentru toată viata. A muncit că o disperată, s-a cheltuit total pentru oameni şi când a sosit momentul mult aşteptat al pensionarii, nici un regret sau vreo umbră de tristeţe nu i-au trecut prin suflet.  Aştepta momentul cu o răbdare ponderată,  cu demnitate şi bucurie. Trecerea de la o condiţie la alta,  s-a făcut cu o mare petrecere de rămas bun,  într-un restaurant pe măsura condiţiei sale, înconjurată de colegi, prieteni şi familie. Cel mai important omagiu, însă, a venit din partea mentorului şi iubitului său Amedeo, un profesor- doctor în chirurgie mai în vârstă decât ea cu 20 de ani, căsătorit şi cu copii. Acum era doar un bătrân distins, dar slăbit de vârstă şi boală. Relaţia lor a fost cunoscută de toată lumea pe care o frecventau amândoi dar nimeni nu şi-a permis vreodată să facă comentarii acide, cel puţin nu în faţa lor! Soţia lui suferea de Alzheimer de 10 ani şi trăia în lumea ei populată de himere, îngrijită de trei asistente în casa familiei. Amneris avea un caracter foarte nonconformist şi anumite chestiuni de importantă redusă pentru ea nu-i stinghereau cu nimic modul de a gândi. Îşi trăia viaţa cum îi plăcea, neţinând seama de părerea altora. Dealtfel ,unica familie pe care o acceptase era sora ei geamănă şi familia acesteia. Mai aveau trei fraţi dar ea nu avea practic, nici un raport cu ei. Aşa era ea! Făcea doar ce-i plăcea şi frecventa doar pe cine voia. După marea aventură a terminării activităţii profesionale, un an întreg a călătorit într-una ,prin cele mai exotice locuri ale lumii .Banii nu-i lipseau căci avea o pensie destul de mare şi contul în banca era destul de substanţial, aşa că, putea să se bucure de orice. Într-o dimineaţă însă, când se ridică din pat şi trase persianele ce-i apărau camera de soarele obraznic al dimineţii, aproape se prăbuşi peste noptiera de lângă pat. Speriată şi surprinsă, constată că piciorul drept îşi ieşise din funcţiune şi nu-i asigura nici un fel de susţinere. După o serie de exerciţi vlaga se reîntoarse în parte , şi putu să ajungă în balconul apartamentului de la etajul al şaselea al blocului din faţa  mării, în care locuise toată viaţa. Era medic şi nu-şi putea linişti îngrijorarea dar mai presus de orice era om şi dorinţa de viaţă aruncă adesea praf în ochii tuturor. Începu să-şi liniştească cugetul cu fel de fel de încurajări ,se mişcă cu atenţie de colo colo, dorindu-şi să îşi fi imaginat, numai, acel moment. Trecu astfel o lună de la acel incident şi mintea ei îl îngropase adânc, ignorându-l total. Nu voise nici să se documenteze în vreun fel ,nu dorea să ştie. Era modul ei de a ocoli problemele, ignorându-le! Dar când braţul ce ţinea paharul de şampanie la petrecerea de Crăciun în casa surorii ei, când fericiţi şi exaltaţi de bucuria de a fi împreună, cedă cu zgomot de cristal sfărâmat pe pardoseala rece, rămase dreaptă ca o statuie fixând cu privirea sfârâitul stins al lichidului rănit de cioburile ascuţite. Tăcută şi inexpresivă, ascultă ţipătul implacabil al minţii trezite din adormirea impusă de ea. Toţi o priveau consternaţi, neînţelegând nimic din atitudinea sa. Nu simţise greutatea lacrimilor ce-i muşcau obrajii goliţi de sânge! Dar ceilalţi le vedeau şi puneau întrebări fără conţinut, fără formă şi fără sunet. Vedea buzele mişcându-se, cuvintele ce curgeau că nişte stropi de lumină peste ea, le simţea când reci, când fierbinţi.Îşi clatină capul în stânga şi-n dreapta într-o continuă negare, dar nu auzea vocea ce repeta că un tic tac implacabil : ,,nu, nu, nu!". În acel moment se văzu pe sine părăsind salonul acela străin, cu zgomot surd de scaun prăbuşit, de parcă ieşise din corpul acela trădător şi se agăţase de candelabrul înstelat. Acum ştia şi fugea de acel adevăr !Ştiuse de la început dar nu voise să conştientizeze. De câte ori nu rostise acel cuvânt cu răceală şi indiferenţă!? De câte ori nu condamnase oameni necunoscuţi la disperare, la nefiinţă, la neviaţă!?
,,Domnule, dumneavoastră aveţi SLA (scleroză laterală,amiotrofică)! Îmi pare rău!" decretase ea numai cu doi ani în urmă fără sentimente şi fără compasiune. Dar era medic şi nu putea avea compasiune, emoţii şi slăbiciuni de nici un fel. Asta învăţase ea în toţi acei lungi ani de carieră. Nici acum nu simţea nimic când se condamnase pe sine. Nu încă!


Un hohot de plâns, o uşa trântită, o fugă oarbă pe scările încremenite, o portieră izbită şi un scrâşnet de roţi... Consternarea mută rămasă în casa luminată doar de constelaţiile colorate ale bradului împodobit ce arăta patetic de vesel în acel haos emoţional, ,murmure nedumerite, umeri căzuţi în dezolare, întrebări nerostite şi îngrijorare profundă, alungaseră spiritul înspăimântat al Crăciunului. Ambra, sora geamănă, se înfăşură mecanic în paltonul nou şi elegant, abia desfăcut din cutia sofisticată primită de la soţul ei şi fără să bage în seamă eticheta ce-i ieşea de sub guler, alergă cu lacrimi în ochi pe urmele surorii. Ajunsă în stradă nu mai reuşi să vadă decât bolidul negru ce se năpustea cu o furie dezlănţuită pe străzile liniştite ale cartierului, din fericire aproape deşert la acea ora şi în acea zi de sărbătoare. Îl urmă îndeaproape dar cu prudenţă şi smerenie şi i se alătură în linişte absolută în parcarea ticsită, cu motorul torcând silenţios. O presimţire rea îi apăsa pieptul şi aştepta cu mintea golită şi îngheţată o mişcare firească din maşina surorii. Trecură minute multe şi încordarea ei ajunsese la limita suportării ,dar tăcerea şi nemişcarea creştea ca un demon în noaptea aceea rece şi adâncă. Se temea să iasă, să se apropie, să afle! Înţelegea că ceva grav se întâmplă cu sora ei! Suflete gemene, trăiau şi simţeau aceleaşi senzaţii, aceleaşi bucurii sau nelinişti. Spera ca acea întâmplare să fie una din multele ciudăţenii comise de Amneris dintotdeauna, să fie cauzată de o izbucnire a caracterului ei tumultuos şi ca întotdeauna, ea aştepta să se domolească furtuna. Însă, nu se mişca nici o frunză, decise să înfrunte situaţia şi coborâ temerară din maşină superincalzita. Cu paşi vătuiţi se apropie şi deschise eroic portiera ermetică. Imaginea ce i se oferi vederii era una de calm,absenţa şi resemnare. Îşi trase sora de mână, o ajută să iasă în aerul îngheţat al nopţii şi inconjurandu-i protector umerii cu braţul, o conduse în tăcere în casă, îi dezbracă cu blândeţe paltonul şi fularul care îi acoperea jumătate din chip şi o conduse ca pe o convalescenţa pe sofaua imensă din salon. ,, -Ambra,am SLA!Sunt sigură!Viata mea s-a terminat! " Îşi mângâie sora de parcă aceasta era bolnava ,şi îşi rezemă capul cu duioşie de umărul ei. Plânseră amândouă în tăcere până terminară toate lacrimile, apoi, restul nopţii îşi depănară amintiri, vorbiră de tot şi de toate, mai puţin de ceea ce le ameninta existenţa, echilibrul şi viitorul. Dimineaţa le descoperi dormind îmbrăţişate pe canapeaua albă, cu ochii roşii încă, de plâns, scuturate uneori de resturile vreunui suspin rătăcit prin visele tainice ale minţii adormite, ca atunci când erau copile în camera lor din casa părintească. " -Nu te voi abandona niciodată! Vom infrunta împreună destinul şi voi avea grijă de tine!" îi murmură Ambra când îşi luară rămas bun.
S-au împlinit trei ani de când Amneris a început să traverseze infernul destinului, la început cu paşi fermi şi încrezători, apoi cu poticneli sovaielnice, ca să ajungă destul de curând să se târască, de-a dreptul, prin glodul arzător al durerii, ca o făptură mizeră ce ispăşeşte cumplit păcate pe care ea nu îşi aminteşte să le fi comis. Acum lupta fizică cu stihiile bolii a încetat, dar nu pentru că ea ar fi învins-o! Dimpotrivă ,a rămas complet dezarmată, a fost despuiată de demnitate, de resurse şi de speranţe, cu o cruzime nemaivăzută. Monstrul latent cu nume ciudat domneşte acum peste toată viaţa ei. A redus-o la ...nimic. E doar o formă umană, inertă, un corp inutil al cărui control l-a pierdut pe vecie, de care se ruşinează şi pe care-l detestă. Când încă mai avea încredere, visa că ştiinţa va descoperi leacul miraculos la timp, ca să beneficieze şi ea de el. Era un om practic, inteligent, cu o carieră în medicină de-a dreptul remarcabilă, era bună la suflet dar selectivă şi independenţa într-o manieră egoistă chiar, dar ajutase atâtea suflete cu dăruire deşi evitase mereu să se implice afectiv în vreunul din cazurile pe care le tratase.
Cine o cunoscuse, o considera glacială, ironică şi egoistă dar ea nu se simţea aşa. Acum însă, era altceva. Mintea ei îngrozitor de lucidă observa, construia planuri absurde, ura şi invidia tot ce mişcă, se răzbuna aşa cum putea şi putea!... Se distra făcând praf nervii celor care o îngrijeau din datorie unii , din compasiune alţii sau din afecţiune cei apropiaţi pe care îi acceptase în viaţa ei. Ea nu mai iubea pe nimeni în afară de sine! Se folosea de toţi fără excepţie, învăţase cum să stârnească milă şi nu-i păsa că nu era demn de ea. Se spune că boala te transformă în cu totul altceva decât ai fost mereu şi nu îţi mai pasă de nimeni în afară de ţine însuţi. În cazul ei aşa se întâmplase şi ea nu se împotrivise. Acum casa devenise un spital în miniatură şi ea , cu mintea ei înspăimântător de lucidă dirija totul cu o forţă diabolică a spiritului, căci în corp nu mai avea nici o abilitate funcţională cu excepţia ochilor de un albastru îngheţat cu ajutorul cărora " vorbea" la calculatorul cu program special, zăpăcindu-i pe toţi cu fraze ciudate şi neînţelese. Vocea i se dusese complet, respira cu ajutorul maşinilor complicate care îi mutilaseră trupul pentru a-i fi implantate un labirint de tuburi în gât şi în stomac, iar toţi muşchii corpului erau compromişi.
Văzând-o ţi se rupea sufletul! Oricine s-ar fi topit de milă la o aşa privelişte! Ea vedea, ştia şi se înfuria mai tare, ura şi mai mult pe cei vii şi sănătoşi. Asemenea unui păianjen din filmele SF începea să îşi ţeasă panza implacabilă în care sufletele duioase cădeau victime sigure şi manipula cu o pricepere incredibilă pe absolut oricine nu ajunsese să o cunoască încă. Nu era necesar prea mult timp însă, ca să îi descifrezi intenţiile şi jocul, astfel că majoritatea nefericitilor ce cădeau la tir fugeau la scurtă vreme îngroziţi de comportamentul ei demoniac. Pare nedrept şi inuman să descrii astfel un om atât de bolnav şi bătut de soartă, dar e purul adevăr, incredibil în enormitatea lui, imposibil de acceptat şi absolut de neînţeles pentru oamenii normali.

Vizualizări: 107

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Frumos scris! Am citit cu plăcere, dar sunt și puțin derutată. Finalul se regăsește și în fragmentul anterior, nu? :)

Foarte  frumos scris Silvia! Prețuire și admirație draga mea!

Deci a venit completarea textului. Foarte frumos și delicat expus demersul aceste boli neiertătoare și destinul unui medic... Am auzit cazuri în care medicii nu vor să urmeze cursul a ceea ce prescriu ei pacienților. Și, desigur, nu sunt iertați de către destin.

Bine descrise nedreptățile vieții, dar și crearea personajului, realitatea dură, căutând sensul adevărului existențial.

În acel moment - la neviaţă!? - în acest pasaj, ai multe de acel

Am citit cu multă plăcere,

Sofy

Nu știu dacă materialul e sau nu publicat. Dacă e - aleluia! Dacă nu e, se poate remedia la o recitire mai atentă...

Stai rău la capitolul redactare! Punctuația e după cum bate vântul. Blancul uneori lipsește, ba îl pui înainte, dar și după semnele grafice!

Atenție la greșeli subtile. Ai, de ex: călătorea într-una prin țară > călătorea întruna (adică, fără oprire), sau poticneli șovăielnice.

Mi-a plăcut ce am citit, însă nu-mi oferi cireșe cu... chiriași!

Intră în dialog cu cititorii - e un semn de respect.

da Coza

Va multumesc pentru observatii si sugestii.Nu este publicat si o sa folosesc sfaturile d-voastra pentru a-l imbunatati.Sunteti oricand binevenit cu observatii si va multumesc pentru lectura. Silvia Giurgiu

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

Zile de naştere

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Utilizatorului Viorel Grădinariu îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 8 minute în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog rapsodie de Martie a utilizatorului Floare Arbore
cu 52 minute în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Haide a utilizatorului Răduță If. Toader
cu 54 minute în urmă
Utilizatorului bolache alexandru îi place postarea pe blog Haide a lui Răduță If. Toader
cu 55 minute în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 1 oră în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 1 oră în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 1 oră în urmă
BOTICI GABRIELA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 3 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 5 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 6 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 6 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose şi petrut dan sunt acum prieteni
cu 6 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 7 ore în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 7 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 7 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 7 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 8 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua prieteniei vă spun: Bună seara! a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 8 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 8 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mijesc albastre flori a utilizatorului gabriel cristea
cu 8 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor