Clipa de sinceritate. Prima beție - ÎNSEMNE CULTURALE2024-03-29T09:16:54Zhttps://insemneculturale.ning.com/forum/topics/clipa-de-sinceritate-prima-be-ie?commentId=6515444%3AComment%3A1187403&feed=yes&xn_auth=noVă mulțumesc pentru lectură…tag:insemneculturale.ning.com,2021-11-09:6515444:Comment:11877612021-11-09T15:31:51.994ZCorneliu Ionhttps://insemneculturale.ning.com/profile/CorneliuIon
<p></p>
<p>Vă mulțumesc pentru lectură și comentariu. Este evident că avem opinii apropiate în ceea ce privește literatura de astăzi. Cum este și foarte adevărat că eu nu sunt în măsură să apreciez obiectiv tendințele actuale. În ceea ce mă privește strict pe mine, pot spune că nu voi agrea niciodată un text care nu spune nimic despre realitatea înconjurătoare, sau un text care nu este străbătut de fiorul sentimentelor umane. Este absurd (subliniez din nou, este doar crezul meu) să inventezi…</p>
<p></p>
<p>Vă mulțumesc pentru lectură și comentariu. Este evident că avem opinii apropiate în ceea ce privește literatura de astăzi. Cum este și foarte adevărat că eu nu sunt în măsură să apreciez obiectiv tendințele actuale. În ceea ce mă privește strict pe mine, pot spune că nu voi agrea niciodată un text care nu spune nimic despre realitatea înconjurătoare, sau un text care nu este străbătut de fiorul sentimentelor umane. Este absurd (subliniez din nou, este doar crezul meu) să inventezi situații și personaje care nu au nimic de a face cu fiorul umanității, pentru ca mai apoi, pe parcursul a sute de pagini, în cazul prozei, să analizezi savant motivele comportamentale ale unor personaje care nu au existat vreodată.<br/>Să auzim de bine! <br/> <br/> <cite>Grig Salvan a spus :</cite></p>
<blockquote cite="http://insemneculturale.ning.com/forum/topics/clipa-de-sinceritate-prima-be-ie?page=1&commentId=6515444%3AComment%3A1187403&x=1#6515444Comment1187403"><div><div class="xg_user_generated"><p>Amintiri, care fac farmecul trecutului, dar și al prezentului atunci când culoarea și aroma lor se suprapune peste un prezent tern, „incolor și inodor” cum spuneam la chimie. Rememorările sunt și pentru mine „leacuri” ale plictisului și monotoniei vieții cotidiene... Fiecare avem astfel de amintiri și ne place să ne regăsim în ele atunci când alții le „deapănă”. Citesc cu plăcere și nostalgie texte cu trăiri din copilărie și tinerețe, din vremi trecute în care mă regăsesc cu un anume confort sufletesc. Citim ca să ne regăsim. În ceea ce nu mă regăsesc nu intru și nu citesc. Se scrie azi mult, enorm de mult, dar în bună parte nu mă regăsesc nici în poezia nici în proza ce se scrie azi. Eu nu zic că se scrie rău sau bine, dar nu se scrie decât rareori pe gustul meu. Îmi place scriitura sinceră și frustă, colorată cu emoții simple și presărată cu umor delicios. Și cu tristețe și nostalgie uneori, dar asta-i viața. Cât despre „prima beție” fiecare avem o amintire oarecum asemănătoare, mie mi s-a întâmplat pe la 14 ani cu o trupă de băieți și fete la colindat. :) Textul curge frumos, ca o șuetă la gura sobei într-o seară de iarnă...</p>
</div>
</div>
</blockquote> Amintiri, care fac farmecul t…tag:insemneculturale.ning.com,2021-11-05:6515444:Comment:11874032021-11-05T00:15:59.673ZGrig Salvanhttps://insemneculturale.ning.com/profile/GrigSalvan
<p>Amintiri, care fac farmecul trecutului, dar și al prezentului atunci când culoarea și aroma lor se suprapune peste un prezent tern, „incolor și inodor” cum spuneam la chimie. Rememorările sunt și pentru mine „leacuri” ale plictisului și monotoniei vieții cotidiene... Fiecare avem astfel de amintiri și ne place să ne regăsim în ele atunci când alții le „deapănă”. Citesc cu plăcere și nostalgie texte cu trăiri din copilărie și tinerețe, din vremi trecute în care mă regăsesc cu un anume…</p>
<p>Amintiri, care fac farmecul trecutului, dar și al prezentului atunci când culoarea și aroma lor se suprapune peste un prezent tern, „incolor și inodor” cum spuneam la chimie. Rememorările sunt și pentru mine „leacuri” ale plictisului și monotoniei vieții cotidiene... Fiecare avem astfel de amintiri și ne place să ne regăsim în ele atunci când alții le „deapănă”. Citesc cu plăcere și nostalgie texte cu trăiri din copilărie și tinerețe, din vremi trecute în care mă regăsesc cu un anume confort sufletesc. Citim ca să ne regăsim. În ceea ce nu mă regăsesc nu intru și nu citesc. Se scrie azi mult, enorm de mult, dar în bună parte nu mă regăsesc nici în poezia nici în proza ce se scrie azi. Eu nu zic că se scrie rău sau bine, dar nu se scrie decât rareori pe gustul meu. Îmi place scriitura sinceră și frustă, colorată cu emoții simple și presărată cu umor delicios. Și cu tristețe și nostalgie uneori, dar asta-i viața. Cât despre „prima beție” fiecare avem o amintire oarecum asemănătoare, mie mi s-a întâmplat pe la 14 ani cu o trupă de băieți și fete la colindat. :) Textul curge frumos, ca o șuetă la gura sobei într-o seară de iarnă...</p>