Obosit să privească spre copiii pofticioși, stăpânul s-a cățărat în cireș pentru a oferi acestora zemoasele fructe. Sacoșa e aproape plină. Câteva, mai zvăpăiate, au reușit să evadeze în iarba pufoasă.

– Pssst. Fugiți!

Insistentul mesaj ajunge rapid în iarbă, unde bobițele de un roșu aprins se întind, încercând să-și revină din proaspăta căzătură. Adierea firicelelor de iarbă le ajută să se ridice. Își scutură hăinuțele de praf, își aranjează părul și privesc în stânga și-n dreapta pentru a descoperi de unde s-a auzit vocea care le-a semnalat pericolul. Se uită una la alta dezamăgite în timp ce o altă surată, lovindu-se cu fundulețul de pământ,  li se alătură. Ca la o comandă, toate ridică privirea și zăresc fosta lor locuință.  Enigma disperatului mesaj se spulberă când observă plăsuța plină de cireșe în captivitate. Deci e real. Sunt în pericol. Trebuie să facă ceva. 

– Nu plecăm fără voi, decide Ica, cea mai înaltă dintre cireșele din iarbă.

– Noi nu mai avem nici o șansă! Vom sfârși în gurița unui prichindel sau mai rău, în borcanul cu dulceață. Însă voi veți putea analiza parcurile, locurile de joacă și ați putea merge chiar la școală.

– La școală? Cine a mai auzit una ca asta? N-ați căzut încă-n alcool, dar parcă sunteți bete! spune o cireașă în timp ce rupe un fir de iarbă.

– Nici vorbă, protestează alta, în timp ce-i aruncată în plasă peste celelalte.

– Are dreptate, piticania! Ce putem face aici în iarbă? Putem sfârși sub talpa stăpânului sau dacă nu ne bagă nimeni în seamă, soarele ne va usca obrăjorii. N-ar fi păcat? concluzionează tot Ica.

Hotărâte să înfrunte situația, cireșele din iarbă se adună în careu pentru a stabili un plan. Își aleg și un conducător, apoi pornesc la drum. Ies din curtea în care au fost găzduite și pășesc pe trotuar până când un muc de țigară le apare în cale:

– Țanțoșelor, unde mergeți așa gătite?

Să-l bage în seamă pe vagabond? Sau... mai bine să-și continue drumul ca și când acesta nu există.

– Hei, cucoanelor sunteți surde?

– Nicidecum, silabisește o cireșică mai cruduță, însă nu vorbim cu străinii.

– Am putea face cunoștință. Eu sunt Zeno și sunt stăpân peste praful de pe acest trotuar.

– Auzi la el! Stăpânul prafului? Ha,ha, ha.

– De ce râzi de mine, domnișorică. Crezi tu că e ușor să fii stăpânul prafului? În fiecare dimineață sunt nevoit să-mi ascund subalternii de vijelia măturii. După ce cumătra pleacă, revenim.

Rămasă în urmă, se grăbește să treacă strada pentru a-și ajunge camaradele din urmă.

– Stai, strigă la ea Zeno.

Cum să asculte ea de un muc de țigară? Aleargă, fără să observe că se schimbase culoarea verde a semaforului.

– Auuuu...

Și viața micuței sfârșește sub o roată grăbită.

Toropite de căldură, cireșele aleargă spre parcul din apropiere în speranța că vor găsi o cișmea cu apă. Codașele se încurcă printre trecători și mai-mai să se tamponeze cu o mogâldeață gri din trupul căruia s-a dezlipit o bucățică ce s-a agățat de talpa pantofului unui bătrân.

– Nu ți-e rușine, mi-ai rupt spinarea, boșorog chior!

– Alo, domnu’, de ce jigniți trecătorii?

– Cine ești tu, să-mi faci mie observație? Eu sunt Gumelică și coordonez această alee. Nimeni nu mișcă fără știrea mea!

– Sunt o cireașă excursionistă, dar civilizată.

– Ei, tu. Aici e teritoriul meu. Nu-ți convine, fugi în iarbă, spune guma de mestecat îmbrăcată în mâzgă.

– De ce mă alungați?

– Politețurile nu-și au locul pe aleea asta. Caută în altă parte!

Și cireașa, pierzându-se de suratele ei, se ascunde în iarbă. O lacrimă udă pământul uscat, în timp ce gândurile-i schițează întrebări. „De ce este răutate în parc? Și groaznicul miros de unde vine?” Răspunsurile însă se lasă așteptate. Nu și surioara micuței care o caută cu disperare.

– Hei, Ara, trezește-te. Dacă mai zăbovim mult în iarbă ne pierdem de trupă...

– Ce trupă, roșcovano?

– Care-i treaba dumitale? Chî! Chî! Chî!

– Ai schimbat țigările? zice răhățelul Ehu.

– Eu? N-am fumat niciodată. Dar lăsați-mă în pace. Sora mea se prăpădește și dumneavoastră, cu mirosul ăsta înțepător, mă încurcați. Puf! Uax...

– Ce vină am eu? Cățelul care m-a eliminat nu-i atent la ce consumă.

– Oh, păstrați, vă rog, distanța. Altfel mor!

– Ce-mi pasă mie? Nu mă pot mișca. Tu ai venit pe teritoriul meu, nu eu te-am căutat!

– Blah, blah...

– Îmi murdărești haina. Dis-pari!

Și cireașa, intoxicată de miros și speriată de propria vomă, o ia la goană uitând că sora ei zace fără suflare în iarba de lângă răhățelul Ehu. Ajunge lângă o cișmea își clătește gurița, apoi se spală pe față. Revigorată, dar totuși ostenită, adoarme în spatele pompei de apă.

La marginea parcului, nebunaticele cireșe se așează pe o bancă să-și tragă sufletul. Epuizate, cu căpșorul în balans, majoritatea au trecut în lumea viselor. Câteva, lunecând, zac fără suflare în iarba cărnoasă.  Ica constată lipsa multora. Când se decide să le numere, constată că excursia lor e pe cale să eșueze, cireșele înjumătățindu-se. Să le urnească de pe bancă? Nici vorbă.

Îi vine în minte un cuvânt magic: „siguranță”. De fapt asta căutau când au evadat din curtea stăpânului cireșului. Au crezut că pot trece neobservate prin parc, însă s-a adeverit că s-au înșelat. Ce voiau să afirme surorile lor acaparate în sacoșă prin posibila lor direcționare spre școală? Nu vor afla doar dacă vor trăi și experimentul „școală”. Ușor de zis, însă cum vor descoperi școala. Și cine le va permite să pătrundă în interior? Cum se vor acomoda cu elevii, cu profesorii? Enigme și variante nedigerabile. Totuși, în spiritul aventurii, merită încercat.

– Plecăm la școală, afirmă Ica.

– Cum? De ce? întreabă câteva cireșe ofensate de faptul că nu mai pot lenevi la umbră.

– Copiii ne iubesc și vom fi în siguranță.

– Iubire? De abia așteaptă picii să-și înfigă dințișorii în miezul nostru zemos. Eu nu plec!

– Nici eu!

Doar trei cireșe s-au ridicat în tăcere de pe băncuță și așteptau semnalul de plecare. Fie ce-o fi, vor merge la școală!

– Plecăm?

Cele trei surate dau afirmativ din cap, temându-se să nu fie apostrofate de viermănoasele de pe bancă. Conducătoarea grupului face câțiva pași, gesticulând cu mâna dreaptă să o urmeze. Pe trotuar e liniște și curățenie. Merg încet, în tăcere, până când în depărtare zăresc un copil cu ghiozdănelul în spate. Aleargă ușor, urmărindu-l pe micuț. Alți și alți copii vin din toate direcțiile. Cireșele, ascunse în tufe, privesc nedumerite veselia lor. O fetiță mai ageră, cu tableta în mână, filmează împrejurimile. Un cadru și încă un cadru, apoi se oprește.

– Uf, ne-a descoperit! spune o cireașă în timp ce, de frică, se îmbrățișează două câte două.

– Uau, ce cerceluși frumoși! Și parcă-s vii...

Și cireșele, după scurta lor experiență de viață, reușesc să descopere iubirea, nu la școală cum au fost îndrumate, ci atârnate de urechiușele fetiței.

Acolo le veți găsi și voi, an de an, dragi copii, pe cele mai curajoase cireșe. Iar dacă nu vă veți întâlni cu fetița noastră, căutați cercelușii bucălați la începutul verii fie în sacoșa bunicii când sosește de la piață, fie în castronelul cu fructe așezat de mama pe biroul vostru lângă laptop, cărți și caiete. De voi depinde să le transformați monotonia staționării în bucuria de a deveni podoabele inocenței.

Vizualizări: 128

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Ica constată lipsa multora. Când se decide să le numere, constată că...

însă s-a adeverit că s-au înșelat. (ar trebui înlocuit cu dar, mai ales că imediat urmează încă un însă.

Tare frumos și inocent! Picilor le va plăcea mult.

Dai viață unor cireșe și e minunat! Mă bucur nespus când postezi. Cireșe? Azi, am mancat și erau bune, îmi pare rău pentru ele că n-au ajuns acolo unde își doreau...  Scrie Dorina, tu dai viață unor lucruri atât de banale și le ridici la rang de vedetă! Te citesc în proză cu mare plăcere!

Pentru copii, o poveste numai bună de citit, acum, în sezonul cireșelor.

Am citit cu plăcere,

Sofi

Să-l bage în seamă pe vagabond? Sau... mai bine să-și continue drumul ca și când acesta nu există. >

Să-l bage în seamă pe vagabond, sau mai bine să-și continue drumul, ca și când acesta nu există?

O poveste frumoasă, îngrijită...

da Coza

Ioane, eu zic că nu trebuie virgulă înainte de „sau”, aici (din ce am citit eu) este o conjuncție disjunctivă - adică presupune posibilitatea unei alegeri. Dacă fraza începea cu „sau” - da! se pune virgulă înainte de al doilea „sau”. De greșesc, îmi explici? Mulțumesc!

Ion Lazăr da Coza a spus :

Să-l bage în seamă pe vagabond? Sau... mai bine să-și continue drumul ca și când acesta nu există. >

Să-l bage în seamă pe vagabond, sau mai bine să-și continue drumul, ca și când acesta nu există?

O poveste frumoasă, îngrijită...

da Coza

O poveste  pentru copii, încântătoare! Felicitări!

Tare frumos! Felicitări doamna Pop! :)

Vă mulțumesc, doamnă Vasilisia.

Mă onorează căldura cu care te apleci asupra prozelor scrise de mine, dragă Mihaela. Îți mulțumesc.

Vă mulțumesc pentru lectură, doamnă Sofy.

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog SONET LXXVII  (Mamă) a lui BOTICI GABRIELA
cu 16 minute în urmă
Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 5 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 6 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 13 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 16 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 17 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 17 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 18 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog tablou mirabil, multiform a lui Floare Arbore
cu 18 ore în urmă
Postare de log efectuată de Elisabeta Drăghici
cu 18 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA iar echinocţiu a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 18 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 18 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose a lăsat un comentariu pentru Vasilisia Lazăr
cu 18 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut profilul lui Elena Lucia Spătariu Tudose
cu 18 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut discuţia Pietre (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 18 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor