Cred că fiecare s-a oprit la un moment dat în viaţă, fie măcar pentru o clipă, din goana sa prin lume, spre a-şi cerceta fiinţa ca să afle dacă a reuşit să guste vreodată fericirea.

Cu siguranţă i-au răspuns prima dată lacrimile şi i-au arătat primul lui contact cu lumea văzută, mai târziu i-au arătat primul suspin din neputinţa de a se face înţeles în absenţa cuvintelor, pe urmă fiecare durere, de la primul pas făcut pe pământ, până la fiecare colţ de stâncă ce-i tăia calea în urcuşul său spre desăvârşire.

Dezamăgit de lacrimile clipei ce i s-au etalat în casa amintirilor cred că fiecare a încercat să caute momentele însorite şi le-a descoperit în zâmbetul cald al mamei, în leagănul copilăriei, în surâsul dragostei, în prăjitura pe care o gătea bunica, în fiecare mică sau mare realizare a vieţii, dar a constatat că fericirea aceasta de-o clipă a fost şi ea aşa, doar o tristă umbră câştigată după o muncă istovitoare.

Am citit zilele acestea un material, bine realizat literar, în care un scriitor ce a mers la Biblioteca Melchiori pentru lectură şi a avut neplăcerea de a se ciocni de un om supraponderal, îmbrăcat neglijent, care mirosea urât şi care nu făcea nimic toată ziua decât să stea într-un colţ şi să anunţe închiderea sălii de lectură cu zece minute înaintea orei 18. Deranjat de mirosul acelui angajat neglijent, scriitorul a fost de părere că acest fel de oameni trăiesc degeaba şi ar fi mai bine să moară. La o primă privire de ansamblu asupra situaţiei ai putea să fii de aceeaşi părere. Şi pe mine mă scârbesc oamenii care stau toată ziua pe băncile din faţa locuinţei şi îşi pierd timpul jucând table sau bârfind despre capra vecinului. De câte ori văd aceleaşi persoane, făcând acelaşi lucru mă întreb cum pot să trăiască acei oameni fără a face ceva util în viaţă. Eu când pierd timpul degeaba, de la prea multă oboseală, când se adună prea multe şi am nevoie de o pauză, mă revolt pe mine însămi. Dacă analizezi aceeaşi situaţie ţinând cont de faptul că toţi suntem oameni, însă unii nu au înţeles cum să fie utili asemenea prinţului care nu a ştiut că în copacul din grădina vieţii sale are o creangă de aur, nu a fost educat să descopere acest lucru „O creangă de aur în curte avea / Şi Prinţul, vai, Prinţul nimic nu ştia.“ (Comoara ascunsă, Radu Stanca) respingerea ce o simţi faţă de acele persoane inutile se poate transforma în compasiune. În momentul în care reuşeşti să citeşti dincolo de oglinda fiecărui lucru, o să înţelegi că în spatele imaginii, a lăzii vechi alese de Fata Moşneagului din povestea scriitorului Ion Creangă se poate ascunde o comoară. Cei care au citit romanul Nebunul a scriitorului Savatie Baştovoi au observat că acel cerşetor nebun, privit cu dispreţ de cei din jur, până şi de alţi cerşetori ce-i furau bucata de pâine primită, nu era altceva decât un sfânt ce a ajutat aproapele. Pe copilul bolnav l-a atins şi acesta s-a vindecat, iar laudele miraculoasei vindecări au fost atribuite altei persoane. Niciodată nu trebuie să judeci aparenţele. Există posibilitatea ca un om dispreţuit de alţii, care nu rosteşte decât câteva cuvinte, cuvinte prin care anunţă închidera sălii de lectură să vadă dincolo de toate învăţăturile pe care le primeşti citind o carte. Şi cum nu ar vedea dincolo de dispreţul şi loviturile celor din jur, din moment ce ştie să tacă, să se închidă  în propria-i suferinţă, să îşi ierte aproapele cu dragoste, iar a doua zi să reuşească să-l privească din nou cum lecturează din înţelepciunea acestei lumi.

Mi s-a întâmplat adesea să mă revolt pe cei care au făcut din cerşetorie o meserie. Eram sigură că pot deosebi oamenii nevoiaşi analizându-le trăsăturile, fiind convinsă că aceştia au demnitatea să nu ceară nimic celor din jur, cu toate că nu au mâncat poate de o săptămână, dar la fel de bine era posibil să mă şi înşel. Spun acest lucru, pentru că am văzut oameni cu o situaţie materială bună scotocind prin gunoiul menajer după pâine. Cine nu-i cunoaşte îi compătimeşte, dar ei adunau pâine pentru animale şi strângeau încă un ban în visteria casei lor. Un timp mi-am interzis să mai ajut pe cineva, până când am observat un om căutând într-un coş situat lângă un magazin alimentar şi consumând alimentele deteriorate aruncate de proprietar. În acel moment o lacrimă mi-a scăldat sufletul şi mi-am spus că nu pot să-i tratez pe toţi cei din jur după aceeaşi reţetă, după cum nici bolile ce vătămează trupul nu au acelaşi leac.

În ziua în care am întâlnit pe acel om nevoiaş mi-am adus aminte de Prinţul fericit a scriitorului Oscar Wilde. Prinţul din povestea lui  Oscar Wilde, cât timp a fost în viaţă a stat departe de durerile lumii, iar după moarte a văzut suferinţa oamenilor, cu toate că inima din statuia ce i s-a ridicat şi care vedea dincolo de poarta palatului în care a trăit era de plumb. Cu ajutorul unei păsări ce a înţeles valoarea prieteniei şi care a rămas alături de prinţ sacrificându-şi viaţa, a ajutat mulţi oameni aflaţi în suferinţă „Adu-mi cele mai valoroase două lucruri din oraş, i-a poruncit Dumnezeu unuia din îngerii săi; iar îngerul i-a adus inima de plumb şi pasărea moartă. Ai făcut o alegere cum nu se poate mai potrivită, i-a zis Dumnezeu, pentru că micuţa pasăre va cânta pentru totdeuna în a mea grădină a paradisului, iar Prinţul Fericit mă va slăvi mereu în oraşul meu de aur.”

În momentul în care înţelegi că dragostea, adevărata prietenie, ajutorul ce-l oferi oamenilor din jur te înţelepţeşte, vei simţi în fiinţa ta o mulţumire, o împăcare cu sine şi vei fi mereu fericit.

 

Ana-Cristina Popescu

Vizualizări: 47

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

 Niciodată nu trebuie să judeci aparenţele. De acord! :) Am citit cu placere!

Multumesc, Corina Militaru!

Notă: Titlurile operelor literar-artistice nu se scriu cu majuscule (ci doar cu majusculă)!

bolile ce vătămează trupul > bolile ce vatămă trupul

Un text interesat, bine scris.

da Coza

Ce frumos, mi-a mers direct la suflet! Am simțit că scrii despre zbuciumul meu interior legat de aceiași problematică. Mi-am amintit  ziua în care am văzut un cerșetor hrănind porumbeii din pâinea adunată din tomberoane, am retrăit șocul simțit atunci și brusc ți-am acordat creditul meu total. Nu-i ușor să creezi un text pe care cititorul să-l simtă scris de sufletulu lui, ai nevoie de har și inteligență emoțională. Le ai din plin, toată prețuirea!

Multumesc, Gabriela!

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

 Folosirea virgulei

DONATE

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII

la: RO82RZBR0000060016707555

titular cont: Lazăr Vasilisia (Raiffeisen Bank)

*****************

Donatori (nume sau pseudonim),

începând cu sept. 2018:

-  Calotă Rodica - 100 lei

Tudor Cicu - 300 lei

Valeria Merca - 300 lei

Nikol MerBreM - 500 lei

Sofia Sincă - 100 lei

Camelia Ardelean - 100 lei

- Electra - 200 lei

- Spartacus - 100 lei

Laura H. - 100 lei

Activitatea Recentă

Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Emisiune radio de folk și poezie, ”Univers folk & Liric, cu Nelu Preda” a utilizatorului Nelu Preda
cu 47 minute în urmă
Utilizatorului Ion Lazăr da Coza îi place postarea pe blog Emisiune radio de folk și poezie, ”Univers folk & Liric, cu Nelu Preda” a lui Nelu Preda
cu 1 oră în urmă
Veronica P. L. a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Se răstignesc scrisorile... a utilizatorului Camelia Ardelean
cu 1 oră în urmă
Veronica P. L. a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Într-o seară! a utilizatorului Nelu Preda
cu 1 oră în urmă
Camelia Ardelean i-a dăruit un cadou utilizatorului zadic ioana
cu 1 oră în urmă
Veronica P. L. a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Să ningă și în primăvară (elidă) a utilizatorului Valeria Merca
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Veronica P. L. îi place postarea pe blog Să ningă și în primăvară (elidă) a lui Valeria Merca
cu 1 oră în urmă
Veronica P. L. a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog să bată vântul a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Veronica P. L. îi place postarea pe blog epoca bronzului a lui nicolae vaduva
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog Colț de răsărit a lui Trandafirul
cu 1 oră în urmă
Camelia Ardelean a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Se zburlește-a iarnă... a utilizatorului Tudor Cicu
cu 1 oră în urmă
Olimpia Sava a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mititel și enervant (Poezie pentru copii) a utilizatorului Olimpia Sava
cu 2 ore în urmă
Olimpia Sava a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mititel și enervant (Poezie pentru copii) a utilizatorului Olimpia Sava
cu 2 ore în urmă
Postări de log efectuate de Olimpia Sava
cu 2 ore în urmă
Postare de log efectuată de Camelia Ardelean
cu 2 ore în urmă
Gabriel Cristea a postat un videoclip
cu 2 ore în urmă
Camelia Ardelean a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Lady Samurai a utilizatorului Ionel Mony Constantin
cu 2 ore în urmă
Camelia Ardelean a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Musca şi furnicuţa (fabulă) a utilizatorului Camelia Ardelean
cu 2 ore în urmă
Camelia Ardelean a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Musca şi furnicuţa (fabulă) a utilizatorului Camelia Ardelean
cu 2 ore în urmă
Camelia Ardelean a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Musca şi furnicuţa (fabulă) a utilizatorului Camelia Ardelean
cu 2 ore în urmă

© 2018   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor