Anii mei apocaliptici

 

                                                     Roman satiric, umoristic şi ironic cu CV 

                         

                                          Cântece pierdute

 

    Luna îşi pierduse conturul într-un cer de purpură, soarele topea bruma de pe acoperişurile caselor. Îmi veniră în minte primele versuri ale unui cântec îndrăgit; îl adaptasem vremurilor pierdute şi  îl fredonam până  la saţietate:

 

În familia lui Nae, în familia lui Nae

toţi bărbaţii au, trei coasteeee,

iar femeile-au şi ele,

câte trei, patru… lalele, lalele

 

Rarităţi, rarităţi,

veniţi cu toţi, veniţi cu toţi

să le vedeţi, să admiraţi, să pipăiţi.     

 

Dar pe lângă ce-are mama,

dar pe lângă ce-are mama,

şi-a crescut cu greu, sărmanaaaa

nu e altul pe pământ… pe cuvânt,

 

Rarităţi, rarităţi

veniţi cu toţi, veniţi cu toţi,

să le vedeţi ,să  admiraţi, să pipăiţi. 

 

Notele le-aş fi scris dar nici voi poate nu le puteţi descifra, nici eu compune.. n-avem portativul cu noi şi în plus, nu mă pricep l-a pus note, ca profesorii!

     Nu făceam parte din familia lui Nae dar vroiam să intru zdravăn în altele. Am adormit zâmbind sardonic… mă consideram un singuratic care nu poate sta singur. Aveam nevoie de amici în jur, dacă se poate cât mai mulţi dar acum îmi era somn şi totul dispăru… începusem să visez! 

     Tocmai ratasem intenţionat să mă culc în alcovul unei principese maure preferând o prinţesă autohtonă, de teapa mea când, se auzi bocănind cineva care pătrunse în cameră… am deschis ochii:

     - Hai c-avem treabă!

Păcălici, înfuriat de la ultimele bătălii pe care le luase la table venise să-şi i-a revanşa!

     Mi-am luat un prosop şi am plecat grăbit spre spălător. M-am privit în oglindă mulţumit de cum arătam în timp ce făceam lăcăraie în jur; m-am scuturat şi m-am şters bine. Câţiva stropi rămăseseră pe oglindă în dreptul chipului, plângeam fictiv.

     Am surâs făcând gargară şi reflectând la ce voi face... voi pândi ca o reptilă! Giulia nu mi-a dat nici o speranţă în seara asta şi nici altă dată. Nu puteam spune cuiva ce se petrece în pieptul meu... eram atent, trăgeam aer din când în când! Rămăsesem înfuriat ca un vânător de recompense fără nici un client!

Era atât de depărtată şi totuşi asemănătoare cu mine. Voi adopta tactica şarpelui cu prada… nepăsător şi ironic. N-aveam o fotografie de-a ei s-o hipnotizez… aş fi fost în stare. Eram îndrăgostit dar iremediabil înglodat în pierderi amoroase!

     Îmi aminteam figura ei şi gura moale care nu m-a lăsat să dorm până a sunat deşteptătorul. Un zâmbet dulce, amar, superior totuşi neîncrezător îi fugea pe chip. Părea inaccesibilă însă, când ne îmbrăţişam nu-i vedeam decât ochii întredeschişi care mă priveau  cu pasiune obosită.

     Ce făcuse oare la serviciu? Sunt sigur că nu a rezistat! Aiurea, vorbesc prostii, femeile sunt mai rezistente ca noi.

     Eu am fost enervant, luam totul în glumă de aceea mă şicanau fetele întruna dar le plăcea cum răspundeam fără să jignesc pe cineva. Luam asupra mea toate tarele pământului. La Edy nici nu se prea uitau.

     Nu am greşit… le simţeam intensitatea privirii. Observându-le intermitent, aveam senzaţia că nu mai terminam să mă uit spre una  iar când mă încărcam emoţional de ajuns, îmi mutam aprobativ ochii către cealaltă… le înţelegeam, mă înţelegeau, ne înţelegeam asta a fost impresia mea. Totul era prevăzut ca socoteală exactă pe o riglă de calcul nesfârşită! Ce poate fi mai minunat decât această stare în care ne avântam?

Şi totuşi îmi părea acum, la lumina zilei inabordabilă. E prea faină… ori prea mişto pentru mine! Să nu mai fiu modest… cred, ce cred… sigur şi ei îi plac! Orele fără veşti despre ea mă sufocă… îmi spun şi repet, sunt conştient de lipsurile mele, nu-mi iau angajamente penibile dar vreau s-o văd! În definitiv… mi s-a făcut dor şi de Mimi!

Un întârziat îşi făcu apariţia în spălător; gata cu reflecţiile! Mi-am luat faţa obişnuită, preocupat-glumeaţă şi am părăsit chiuvetele fluierând.

Păcălici mă aştepta pregătit! L-am liniştit… am jucat ,,cine câştigă dă tot ce n-are! Am bătut recordul mondial şi  am ieşit victorios! Nu degeaba eram supranumit El Campeone; eu i-am luat 55 de partide, el numai 35… am muncit zdravăn amândoi, câteva ore.

Nu se lăsa deloc, mânca bătaie şi tot mai vrea; avansul a fost confortabil de la început dar ştiu că în altă zi, trebuia să o luăm de la capăt. N-o să-şi recunoască şi pace înfrângerea… îmi va spune,

- N-ai martori! Nu s-a omologat rezultatul! Trebuie s-o luăm de la capăt.. adică de nicăieri!

     Am urcat şi coborât la baie, în papuci, cu săpuniera într-o mână şi prosoapele pe umărul celălalt.

Clădirea masivă, un dublu W imperfect, ca un morman bolnav şi lipsit de sens, se evaza cu două aripi de pterodactil uriaşe. Culoarul de pe aripa unde stăteam, avea trei scări. Se folosea doar una, cea principală. Mai era cea din mijloc care cădea spre curtea interioară pe unde aveam acces la un teren de sport. La capătul culoarului se găseau scările unei ieşiri interesante, a treia, de serviciu, credeam eu nesemnificative, de incendiu cum am bănuit iniţial. Bineînţeles existau uşi la fiecare etaj dar încuiate. Cotrobăind odată am descoperit cu uimire că scara, destul de îngustă de altfel, ducea de la etaje, direct la subsolul unde era baia! Se evita parterul, unde nu avea intrare iar la ultimul etaj, uşa se deschidea cu cheiţa mea universală. Aveam astfel acces nelimitat şi necondiţionat! Trebuia numai să urc la ultimul etaj, să mă rog de uşiţa secretă să-şi descuie băierile şi să cobor până la subsol. Îmi plăcea să fac această mişcare, sus-jos! De regulă, baia se deschidea seara după orele 20 însă pentru toată lumea, peste zi se încălzea boilerul să aibă apă caldă la cantină discreţionar, pentru spălat vasele. Aşa am găsit modalitatea să fac baie când aveam chef .

     Odată, când am vrut să intru la subsol am fost întâmpinat cu ţipete disperate în cor... erau bucătăresele! Făceau baie şi au crezut că un necunoscut care se ocupă de violuri a dat peste ele. Le-am întrebat:

     - Doar n-o să staţi până deseară?

S-au calmat… eram eu!

     - Vino peste 10 minute.. nu credem că vom termina!

Au râs şi, am revenit mai repede... nu rămăsese nici una. Păcat, eram bun ca spălător de orice.

     Am dat o raită prin cămin.. am trecut pe la Doru prin cameră!

     Edy, se tot da de ceasul morţii, avea întâlniri dar nu aşa cu o fată, două, ca tot omul… cu un autobuz întreg! Din trei în trei ore, se îmbrăca, se ferchezuia, se rădea şi pleca la o nouă confruntare. Venea după o oră, abătut, deprimat că n-a venit aleasa dar optimist că a găsit alt amor pe traseu şi se lamenta:

     - Am pierdut-o şi pe-asta! Spune şi tu, ce ghinionist pot să fiu în dragoste! Îmi plăcea enorm şi i-am spus fetei din troleu, să o previn; că sunt student şi constănţean, am câştigat la loz în plic o maşină şi ea… în loc să-mi răspundă cu sinceritate m-a dus cu zăhărelul! Aveam întrevedere la 6… am stat lipit de stâlpul din colţ… de la fără un sfert până la 6.45 de mi s-au lungit urechile uitându-mă în sus şi-n jos, în troleibuze, tramvaie şi-n toate autobuzele… de pe ambele sensuri! 

     - Dar ai vorbit cu ea serios? I-ai spus că eşti foarte ocupat cu proiectele de viitor la organe de maşini şi nu ai timp de pierdut? Oare ai aşteptat destul şi… la stâlpul care trebuie? Nu cumva l-ai confundat? Voi aranja cu băieţii să stea la alţi stâlpi... să îl lase pe-al tău în pace!

     Dialogul se ducea de câteva ori pe zi şi, eu, îl încurajam întruna să aducă plasele la cămin… să ne dea şi nouă!

     Tot fâţâindu-se, sus-jos vine cu o scrisoare… îl aştepta la poartă. Tocmai luase o plasă de o oră şi era îngheţat bocnă… nici nu mai vedea în faţă, se uita numai în spate să nu-l urmărească vreo femeie! Era poştăriţa care îi aduse-se o epistolă de culoare roz-bombon, parfumată abundent şi strident… cred că ţipa!

     O mai mirosi demonstrativ odată trecându-şi nasul de-a lungul scrisorii, să ne facă în ciudă şi citi încântat din ea, cu voce tare!

,,Scumpul meu iubit,  stau tristă, singură şi bineînţeles goală în jurul mesei. Te visez în închipuire numai pe tine; fulgi de nea dansează în jurul meu zglobii dar eu, sunt mâhnită că nu eşti lângă mine, să mă ţii în braţe, să ne sărutăm, buzele tale calde…,, şi aşa mai departe.

Nicu, un brunet, mustăcios, înalt şi solid hohotea,

     - Probabil băuse prea mult parfum şi scăpase pe gât ultima înghiţitură mai zdravănă! E vreo stripteoză* de la Continentalul dărâmat! Stă singură în jurul mesei cu toţi din jur admirând-o şi băgându-i bani pe unde încap!

Edy, ne ţinând seama de noi, invidioşii, s-a pregătit minuţios şi a plecat din nou. După un timp apare dezamăgit… îmi  dau seama,

      - Nu se poate! N-a venit nici ea?

     - Desigur... şi îmi plăcea nespus! Zilnic, 5-6 gagici cel puţin, îmi dau plase că nu mai am ce face cu ele!

Îmi împrumutase vocabularul! I-am sugerat,

     - Aşa ghinion nu s-a mai văzut la alt băiat! Poţi să-ţi deschizi la vară un chioşc pe litoral, având punct de lucru o tonetă cu distribuţie, desfacere şi vânzare en gros şi en detail, să dai câte o plasă pe gratis… la cine nu vrea altfel! Dacă mergi în ritmul ăsta o să monopolizezi toate sacoşele de pe bătrânul continent.

      Doru îşi pregătea mărunţişul, atent, concentrat, aerat… îşi zise c-a uitat să controleze buzunarul de la ceas!

După ce îşi percheziţionă îndelung toate buzunarele uitate, dezamăgit, se apucă să-şi calce furios pantalonii; dunga  lucea! S-a îmbrăcat şi a plecat grăbit,

     - Vin repede înapoi! Am ultimele idei în buzunar! Trebuie să scap de ele!

S-a întors victorios, cu o plasă grea, consistentă. Avea două sticle de vin alb şi roşu, pântecoase, burduhănoase, la două kilograme. Eu preferam vinul roşu… era mai ieftin cu doi cenţi, Doru nu consuma decât alb; mie mi-era indiferent de predilecţiile lor, dulce să fie. După ce a savurat câteva gâturi lungi, direct din sticlă, mi-a spus,

     - Hai la un film!

Am coborât în stradă… frigul ne învăluise.

     Am intrat tremurând în bodega din colţ. Când am ieşit se întunecase, era cald şi eu bine dispus!

     Ca orice colţ de stradă, dintre cele patru colţuri, două erau importante! Unul cu bodega Semănătorul şi celălalt cu telefonul public!

     Doru nu-şi mai  vedea capul de treburi… vroia să dea câteva apeluri de la telefonul aşezat strategic în celălalt colţ important; acolo aveam cont gratuit, vorbeam cu toată ţara deşi telefonul era local… fără restricţii de timp şi oră cu un singur cent.

Tot eu îl descoperisem şi le-am făcut cartele la toţi cunoscuţii şi puţină publicitate. Scotchul şi aţa de papiotă tocmai se scumpiseră!

Acum se vorbea continuu, cablurile nervoase şi încinse la roşu din cauza solicitărilor, dădeau semne de slăbiciune. Se aştepta la coadă dar noi aveam prioritate… ne lăsau băieţii în semn de respect, altfel le confiscam cartela! Se dusese zvonul că lucram la telefonie cu multe fire!

     Doru, după ce s-a chinuit dând vreo 5 telefoane degeaba, a început în sfârşit să vorbească… îi răspunsese o amică! Se măritase dacă Doru nu i-a mai dat nici un semn de doi ani! Îşi făcuse curaj fata, însă mâine sau altă dată dorea să se întâlnească… sigur! Acum nu se putea, îşi aştepta bărbatul.

     N-a încă o lovitură... aşa sunt femeile! Credincioase până la un capăt! Nu se ştie care!  Doru în schimb era serios de arţăgos... nu glumea, nu schiţa nici un zâmbet, nici un muşchi nu-i tresărea pe faţă.  Arăta ca întotdeauna concentrat, preocupat, disperat chiar aerian, gândea în perspectivă… de unde mai bem ceva!

     - Hai la poştă! Poate mi-au venit banii!

     - Imposibil! Am afirmat sigur pe mine doar, ce consultasem lista de mandate… dar, să mergem totuşi să ne convingem!

Trebuia să fim isteţi însă şi norocul ne juca feste!

     La coadă nu era nici un cunoscut. Dacă ar fi fost, îl ajutam imediat să-şi transporte banii. Îl convingeam noi… i-am fi epuizat în prima tavernă de lux!

     Am plecat mai departe dezamăgiţi dar sperând că data viitoare şansa va fi de partea noastră. Optimismul, refluxul* şi indiferenţa ne caracterizau.

     Am luat troleul, evitând două supra controale; îi cunoşteam şi ne cunoşteau ca pe nişte cai brezi şi verzi. Am coborât la Universitate şi ne-am îndreptat siguri pe noi, unde am văzut cu ochii… la primul cinematograf întâlnit în cale, rula un film de succes, era bătaie la bilete. Bineînţeles am dat peste nişte colegi care ne-au introdus înăuntru… aveam un cămin foarte mobil.

    Făcusem într-o zi o experienţă care m-a edificat. Am mers, la matineu într-un cartier depărtat, rău famat şi deocheat cu amfitrioana cartierului. Ne-am zis că aici vom fi sigur… singuri! Aiurea, şi aici am dat peste un căminist!

     Acum Doru, nici nu a stat să se termine spectacolul; tot ieşea şi intra în sală de ameţiseră plasatorii. Neliniştit, că-l pierd sau se rătăceşte pe undeva, nu am mai urmărit filmul; afară se terminase balamucul, era ultimul spectacol.

     Am luat-o nehotărâţi pe bulevardul Magheru. Setea ne chinuia!  În ferestrele mari ale restaurantelor ceaţa se reflecta obosită odată cu noi… două siluete subţiri, pirpirii şi singuratice. Pâcla groasă se scurgea pe pereţi, prin burlane, direct în capul nostru, ne măcina, ne învăluia şi frământa, ne intra prin încheieturi şi umbla pe lângă buzunare… nu mai vedeam decât înainte câţiva paşi. Previziunile erau sumbre şi nemiloase! Ochii lui Doru, căprui, iscoditori îşi pierduseră însufleţirea. Acum erau neliniştiţi şi amărâţi, când îi priveam le plângeam de milă.

     Printr-o mişcare agilă ca un scamator profesionist ieşit la pensie, am apelat la ultimele resurse! Dintr-un buzunăraş camuflat şi secret, am scos penultima bancnotă uitată intenţionat pe care o păstram în caz de avarie majoră. Nu m-a lăsat inima, aş fi avut coşmaruri… nu mă gândeam acum că este vărul Giuliei ci prietenul meu; nu puteam să îl văd în halul ăsta! Totdeauna am fost un milos.

     Fără un cuvânt am intrat în primul expres întâlnit în cale. Am luat bere la discreţie cu fise. Acum Doru era fericit, ochii îi erau veseli, străluceau; incredibil… se transformase în alt om! Nu-mi venea să cred! Era transfigurat, din nou lumea întreagă ne aparţinea. S-a săturat de bere repede după ce am golit masa. Iar căzuse în melancolie! Pe drum am cumpărat două sticle minuscule de juma de kil de coniac obişnuit, Vrancea, de al nostru. L-am lăsat pe el să facă gargară mai mult… le-a terminat până la cămin!

     Portarul ne cunoştea… s-a prefăcut că doarme. Nouă nu ne nota numele niciodată pe lista întârziaţilor, şi aşa le scria degeaba. Nu ne-ar fi găsit nimeni, fusesem vigilenţi… aveam domiciliul stabil pe nicăieri iar cel flotant nu îl divulgasem nimănui!  

    Am mers fiecare în camerele noastre. Mi-am dat seama că Giulia nu răspundea în faţa lui Doru, era independentă iar Mimi, grijulie îmi strecurase telefonul în buzunar, într-un moment de neatenţie!

     Nici nu trebuia să deschid discuţia, m-aş fi făcut de râs şi în plus aureola mea faţă de căminişti… că n-aveam treabă cu fetele dar nici ele cu mine, ar fi fost sfărâmată!

Oricum pe mine şi amicii mei… fetele nu ne interesau decât strict, dacă aveau bani de un cocârţ* şi pentru încurcarea unor necesităţi fiziologice, chiar tehnologice stringente, comune, temporare şi mai ales atemporale!  Cu Giulia era altă poveste… nu reuşeam s-o uit, eram obsedat sau mai degrabă debusolat!

     Am adormit imediat şi m-am trezit dimineaţă ca de obicei primul! Am urlat,

     - Sculaţi-vă puturoşilor! Plecaţi la şcoală! Dar încet… să nu mă treziţi!

Mi-am tras nişte haine ponosite peste pijamale şi am coborât spre cantină. Am fost servit la ‘’tava cu cleşti’’. Apelasem la bonotecă. Întors în cameră am aţipit imediat în liniştea dinaintea furtunii obişnuite, de zi cu zi!

     Când m-am trezit era 11. M-am spălat pe ochi şi am plecat în incursiune prin cămin. La Doru în cameră era linişte... dormeau bineînţeles toţi cu saltelele şi soarele-n cap, cu o excepţie! Edy se îmbrăca în linişte, avea întâlniri!

   L-am trezit pe Doru delicat, încetişor... vânturându-i pe la nas o butelcă goală găsită în cale:

     - O umplem? A deschis la colţ! 

Ochii lui mici… s-au făcut şi mai mici!

 

                                                          - poate va urma -

 

*stripteoză – damă care face striptis 

*refluxul   -  revolta

*cocârţ       - ceva tare de băut

*bonotecă  – colecţia mea imensă de bonuri de masă

Vizualizări: 84

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Savuros text! Amintiri, aventuri ale studenției. Întâmplări comice ale tinereții scrise cu patosul cunoscătorului, al celui care a trecut prin ele. De remarcat este spiritul vesel rămas, spiritul peste care au trecut ani și s-a putut transpune în acel timp. Și desigur talentul scriitoricesc.

Am citit cu deosebită plăcere!

Sofy

Nu ar fi rău să mai treci peste text. Sunt unele erori, cum ar fi: un n-a eronat, un odată în loc de o dată și niște cuvinte cu negația în față scrise dezlegat.

Relaxantă lectură! Am citit cu plăcere :)

Virgula ca semn de punctuaţie poate fi imperativă (se pune obligatoriu), prohibitivă (nu se pune deloc) sau facultativă (la latitudinea celui care scrie). Practic și elementar: când înșiruim aceleași părți de vorbire ele trebuie despărțite prin virgule! Trebuie să ştim că înainte de conjuncţiile dar, iar, ci, deci se pune obligatoriu virgulă. Conjuncţia însă nu se pune niciodată între virgule când este în interiorul propoziţiei. („Recomandările noastre nu au avut însă niciun rezultat“ şi nu „Recomandările noastre nu au avut, însă, niciun rezultat“).

Fără îndoială, o scriere vivace, seducătoare.

da Coza

Nu, Aurel, dar mă bucur că un constănțean scrie atât de bine. :) Patriotism local! :))

Stanescu Aurel Avram a spus :

Mă bucur Corina... sper că nu mâ citeşti doar că sunt constănţean.

Corina Militaru a spus :

Relaxantă lectură! Am citit cu plăcere :)

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

 Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de Lidia Pervu
cu 30 minute în urmă
Postare de log efectuată de Gabriel Cristea
cu 40 minute în urmă
Iancu Tudor a lăsat un comentariu pentru Mihaela Suciu
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Lidia Pervu îi place postarea pe blog cântec în culori a lui gina zaharia
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Lidia Pervu îi place postarea pe blog Eminescu a lui Darie Giurgiu
cu 1 oră în urmă
Lidia Pervu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Eminescu a utilizatorului Darie Giurgiu
cu 1 oră în urmă
Iancu Tudor şi Mihaela Suciu sunt acum prieteni
cu 1 oră în urmă
Lidia Pervu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Urme a utilizatorului Lidia Pervu
cu 1 oră în urmă
Lidia Pervu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Om-lumânare a utilizatorului Lidia Pervu
cu 2 ore în urmă
Lidia Pervu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Om-lumânare a utilizatorului Lidia Pervu
cu 2 ore în urmă
Gabriel Cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog oameni-robot a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 2 ore în urmă
gina zaharia a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog cântec în culori a utilizatorului gina zaharia
cu 2 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cât să ne iubim isteric a utilizatorului Rădița Răpeanu
cu 3 ore în urmă
Valeria Merca i-a dăruit un cadou utilizatorului Elena Mirca
cu 3 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog cântec în culori a utilizatorului gina zaharia
cu 3 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Gestul a utilizatorului Blăjan Ovidiu
cu 3 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog sura1 a utilizatorului Djamal mahmoud
cu 3 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Pactul eului a utilizatorului Costel Zăgan
cu 3 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Om-lumânare a utilizatorului Lidia Pervu
cu 4 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam era roșu ca un măr a utilizatorului Costel Zăgan
cu 4 ore în urmă

© 2019   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor