El observase stinghereala fetei, însă făcând abstracție de aceasta s-a rezemat comod pe stânca de alături netulburat.
Pentru un timp amândoi s-au prefăcut absorbiți să profite de binefacătoarele raze ale soarelui de dimineață. Tânăra simțea cum în mod ciudat atmosfera de destindere și calm de mai înainte se încărca de o tensiune  ce parcă se strângea în jurul său ca un corset de energii și fluxuri dominatoare. Prezența lui Victor care pentru ea era un necunoscut , exercita asupra sa o reacție greu de descris pe care nu o mai trăise niciodată. Cunoscuse mai mulți tineri, ieșiseră împreună, câteva luni avusese  chiar un iubit de care se despărțise repede, însă senzația aceasta care punea stăpânire pe sine fără consimțământu-i, o speria de-a binelea și nu o mai trăise niciodată în apropierea vreunui om în cei 23 de ani ai vieții sale. Era ceva care îi paraliza simțurile și o ținea pe loc, când instinctul ei țipa din răsputeri:,,Fugi, fugi repede cât mai departe de acest bărbat! E un pericol!”
În schimb corpul ei, picioarele, voința făceau exact contrariu, parcă o parte din sine era sub hipnoză. Era stupefiant! Măcar dacă el ar fi făcut vreun gest amenințător, ceva! Nimic însă! Se întinsese pe stânca aceea la soare complet relaxat asemeni unui animal de pradă puternic și sigur de puterile sale asupra ei, care se simțea ca un biet șoricel între labele unui motan sătul ce nu se sinchisea de frământarea ei, sigur , că ea nu-i poate scăpa dinte labe. În cele din urmă ea urmă impulsului interior și se ridică să plece degrabă. Își adună prosopul galben în jurul trupului cu linii sinuos conturate pe care se prelingeau încă stropii sărați de apă și vru să se îndepărteze fără o vorbă.

El atunci, cu mișcări de panteră sări în picioare și dintr-un salt îi fu aproape, țintuind-o de stânca de pe care coborâse, ca într-o cușcă strâmtă, cu brațele și trupul său masiv, cu mușchi sculptați ce o împiedicau să se miște deși abia dacă o atingea. Cu ochii aceia de onix în care ardeau un foc mocnit, străpungând-o cu priviri săgetătoare în inimă, îi amplifică și mai mult senzația că încăpuse între labele unui prădător de temut . Avea un fel de a o privi  care o paraliza în mod inexplicabil.
EI îi șopti  cu voce ușor răgușită, ce o făcu să simtă, că deja începuse să se topească la picioarele lui:
- Unde fugi Miranda așa fără o vorbă? Nu simți oare fetițo că eu mă topesc de dragul ochilor ăștia ai tăi de jad? Mi-ai răpit inima și acum încerci să dispari cu tot cu viața mea? Nu te îndepărta de mine așa fără un cuvânt! Ai bunătatea și dăruiește-mi un zâmbet dulce care cu siguranță mi-ar alina puțin focul ce mă mistuie de dragul tău. Ești o mică vrăjitoare răutăcioasă care te joci astfel cu pasiunea mea, sau o ingenuă desăvârșită, așa cum îmi lași impresia?
- Domnule Victor, lasă-mă te rog în pace! Eu nu te-am provocat în nici un fel și nu am ieșit pe plajă cu altă dorință decât să mă bucur de puțină liniște, pe care tu tocmai mi-ai tulburat-o insinuându-te în preajma mea asemeni unui hoț. Nu ne cunoaștem și nu mă simt deloc bine în apropierea ta, când te holbezi astfel la  mine. Pari un vânător de inimi, un Barbă Albastră afurisit care încerci să mă hipnotizezi și să-mi furi mințile dar să știi că n-o să-ți meargă! Mă voi apăra cu toate forțele mele de vrăjelile tale. Abia ai venit aproape de mine și ți-am priceput jocul. Ești un șarpe periculos, un reptilian!
În timp ce-i șuiera aceste cuvinte printre dinți Miranda simțea cum își recâștigă curajul și moleșeala ce o simțise puțin mai devreme dispărea, transformându-se treptat în furie și indignare clocotitoare iar la rându-i cu privirea sa verde, înflăcărată îl fulgera pe adversarul ei.
- Pe dracu! O clipă mă lăsai păcălit crezând că ești o ingenuă, când tu de fapt ești o vrăjitoare superbă, fetițo! Mi-ai luat mințile complet și ești capabilă să mă transformi într-un cățeluș al tău preasupus. Ar trebui să fii mândră prințeso, că mă ai deja la picioarele tale. Dacă eu sunt un reptilian tu ești crăiasa șerpilor cu ochii de jad,- Miranda iubirea vieții mele! Merită oricum să lupt cu tine și să-ți topesc inima ta împietrită!
Zicând aceasta, o țintui cu mâinile cu care ea deja încerca să-i scoată ochii, de stânca din spatele ei și îi amuți țipătul furios înainte să iasă din gât, cu un sărut arzător ce o făcu inițial să se zbată cu o furie sălbatică, dar în cele din urmă se agăță de umerii aceia ca două stânci și începu să-l muște și ea cu patimă, lăsându-se amândoi purtați de focul acelei pasiuni mistuitoare asemenea unui vulcan devastator ce mătura cu energiile-i descătușate orice urmă de împotrivire din partea fetei.
Când pentru o clipă el i-a eliberat buzele rănite de sărutul devastator, ea s-a scuturat de tulburarea covârșitoare care i-o provocase și cu ultimele urme de energie rămase, s-a smuls din brațele lui și a început să alerge împleticindu-se cu răsuflarea tăiată către cortul său, unde spera nebunește, să afle adăpost în fața acelei devastatoare pasiuni ce o copleșea în așa măsură că nu mai era stăpână pe voința sa. Victor la rândul său nu era mai puțin tulburat și fiind conștient că reacționase nebunește în apropierea Mirandei, lăsându-se copleșit de forța pasiunii pentru ea, care îl făcuse pentru o clipă să-și iasă din minți, o speriase și risca să o piardă din prostia lui.

 Se îndrăgostise nebunește de ea la prima vedere și în loc să încerce să o cucerească așa cum își pusese în minte inițial, se lăsase dominat de impulsivitate și de pasiune.  Se simțea frustrat și se lăsă să alunece la piciorul stâncii, privind-o pierdut cum alerga împleticindu-se.  Ar fi dorit să-i strige că nu trebuia să fugă și să se teamă de el, că el o iubea cu toată ființa lui și nu dorea nimic altceva decât s-o ocrotească și să o facă fericită, că nu mai iubise pe nimeni astfel până la ea.
 Cu mișcări de somnambul se îndreptă către țărm, intră în apă lăsându-se îmbrățișat de în valurile frământate de neliniștita briză,iar ele îi învăluiră în răcoarea lor, trupul fierbinte și încordarea dureroasă, într-o îmbrățișare mătăsoasă, binefăcătoare. Astfel simți cum încet i se îndepărta de pe creier acel văl de tulburare ce-i întunecase puțin mai devreme rațiunea și începu să gândească mai clar. Sângele care alerga amețitor fluviu de lavă fierbinte în venele sale, provocându-i senzații dureroase în tâmple și în trup, începu să se mai răcorească și să-și domolească un pic clocotul pasional. Își pierduse capul de tot mai devreme, săgetat în inimă de Cupidon în apropierea acelei sirene vrăjitoare de care se îndrăgostise iremediabil.
După vreo jumătate de oră de înot părea că devenise stăpân pe sine, mintea i se limpezise și dispăruse bubuitul acela clocotitor de mai devreme  din tâmple, iar sângele în venele sale își reluase ritmul normal. Se simțea fericit și dornic să-și înfrunte destinul și să-și cucerească fericirea. Deja plănuia cum să abordeze frumoasa făptură care îi stăpânea inima și mintea fără  ca ea încă să-și seama de puterea ce o căpătase asupra inimii lui. Un lucru era clar pentru el, Victor Poenaru: nu putea să mai conceapă să trăiască multă vreme departe de Miranda. O iubea cu patimă și o dorea în viața lui cu orice preț.
   Miranda ajunse la intrarea cortului său de pe plajă cu respirația tăiată, simțind în tâmple sângele pulsându-i cu furie, provocându-i o stare de amețeală și confuzie amestecată cu o stare de fericire detestabilă și de neconceput, pentru partea rațională a minții sale . Continua să simtă că își pierduse controlul propriilor sentimente și că mintea nu mai o asculta deloc. Își tot repeta înciudată strângând pumnii convulsiv:
,,Oh! Cum e oare posibil ca în loc să-mi doresc să-l ucid pe șarpele acela care a îndrăznit să mă sărute fără pic de rușine și fără să îi permit eu, să mă simt atât de prostește de fericită și să-mi vină să zbor? Cred că m-am trezit deja scrântită la cap în dimineața aceasta, altfel nu-mi explic deloc ceea ce mi se întâmplă. Mintea mea a luat-o razna de tot! Nu mai reușesc să-mi coordonez dorințele cu simțurile și asta numai datorită reptilianului acela ticălos, care cu siguranță m-a vrăjit. De asta mintea îmi fuge tot timpul la ochii aceia ai lui de vultur prădător cu reflexe de onix. Ce mă fac acum? Am căzut în mrejele acelui Barbă Albastră și m-am îndrăgostit ca o nebună, în ciuda faptului că rațiunea îmi strigă din răsputeri, că e un pericol pentru planurile mele de viitor, omul acela. Eu mi-am propus de mult să-mi fac o carieră să mă realizez profesional și să nu mă îndrăgostesc sau și mai rău, să mă mărit. Nu doresc să trec și eu prin ce a trecut mama mea, cu tata. L-a iubit toată viața  ei, iar el și-a bătut joc de iubirea ei cu cinism. Nu i-a mai păsat de faptul că o ucidea încetul cu încetul și că ne provoca în același timp și nouă copiilor lui multe suferințe. El a trăit o viață dublă, mințind-o cu nerușinare pe mama, chinuind-o și maltratând-o în fața noastră până ce a murit sărmana tânără și bolnavă iar eu și frățiorul meu am rămas în voia sorții, că ne-au crescut bunicii cum au putut în timp ce el continuă să-și trăiască aventurile fără să-i pese nici acum prea mult de noi. Ferește-mă Doamne! Știu ce am de făcut. Chiar azi îmi cumpăr bilet de tren și plec acasă fără să mai dau ochii a doua oară, cu ticălosul acela, altfel sunt pierdută. Diseară cel târziu, plec.”
Zis și făcut. Odată ce luă această decizie Miranda începu să se simtă mai sigură pe sine și se însenină, având senzația că-și luase o piatră de pe suflet. Se opri la intrarea în cort privind visătoare la Giorgina care abia deschisese ochii și se întindea ca o mâță leneșă și somnoroasă.
- Bună dimineața Miranda! Ai făcut deja înviorarea din câte-mi dau seama! Se vede că ești în formă, că azi noapte dormeai ca o valiză-n gară, când am sosit eu.
- Bună dimineața Giorgy! Nici tu nu te poți plânge că n-ai dormit. E deja soarele de două sulițe pe cer dragă, mai e un pic și vine prânzul.
Giorgina iese în fața cortului și se așează pe scăunelul pliant căutând termosul cu cafea în compartimentul cu alimente al unui sac frigorific.
Îl descoperă și își toarnă o porție generoasă în capacul de plastic al recipientului sorbind cu nesaț licoarea neagră cu miros îmbietor.
-Vezi, că a mai rămas de azi dimineață ouă cu cașcaval, dacă ți-e foame!
- Mersi Miranda!
- Eu trebuie să plec neapărat azi acasă Giorgina! Merg să-mi iau bilet chiar acum. S-a ivit ceva neprevăzut ce mă obligă să-mi închei neîntârziat vacanța.
- Îmi scapă mie ceva oare? Ce te-a apucat? Doar plănuiserăm să mai rămânem o săptămână. Ce se întâmplă cu tine Miranda? Te comporți cam ciudat, ești misterioasă și ai aerul unei căprioare hăituite, că privești cu un aer neliniștit în toate părțile de când sosiși de pe plajă. Cine te urmărește? Hai, fă-mă să înțeleg ce ți se întâmplă că nu-i în firea ta să te lipsești de această vacanță îndelung așteptată, la două zile de la sosire. Amintește-ți că ai insistat atâta să venim împreună la mare și nu-mi pot explica plecarea asta precipitată. Știi doar că fără tine nu voi rămâne aici singură.
- Oh Giorgy! Ești îndreptățită să gândești că sunt o ingrată, însă crede-mă că am motive serioase dacă am luat această decizie.
- Atunci, îmi vei povesti aceste motive pe drum, căci te însoțesc la gară. Cred că ai înțeles deja că nu rămân singură aici cu cortul. M-ași simți  stingheră față de ceilalți prieteni, ei fiind  mai toți în cupluri. Nu-mi arde nici să mă cuplez cu Nicu care-mi tot face curte, doar pentru că aș rămâne singură, așa că prefer să vin cu tine.
Zicând acestea ea îți trase în grabă blugii peste slip și un tricou galben cu floricele albastre, își strânse părul lung negru într-un elastic și era gata de drum. Miranda oftă în timp e se îmbrăca și ea în grabă și îi răspunse:
- Să știi că dacă nu plec imediat de aici, există pericolul să mi se ducă pe apa Sâmbetei toate proiectele mele de viitor, îndelung gândite și plănuite. Risc să ajung o nenorocită de sclavă a iubirii pe veci pentru un om pe care nici măcar nu-l cunosc bine și are asupra minții mele un ascendent nemaipomenit. În două cuvinte sunt pe cale să devin un boț de plastilină în pumnii lui și să mă transforme în ceea ce ar dori, acel ticălos. Sunt distrusă Giorgina dragă! Nu aș fi conceput înainte, că sunt o pradă așa ușoară pentru un bărbat, chiar de ar fi el de șapte palme în frunte și uite-mă că de aseară până azi m-am trezit îndrăgostită în ultimul hal de reîncarnarea lui Barbă Albastră!
- Extraordinar! Vrei să spui că motivul pentru care ne cărăm așa în graba mare, abandonând o vacanță minunată, e acela că tu te-ai îndrăgostit de un tip șic?
- Care tip șic? Dacă ar fi doar atât, nu m-aș mișca de aici! Acela e un vrăjitor periculos și cred că are darul de a mă hipnotiza. Ajunge să-l privești și-ți dai seama imediat. Eu nu mai sunt capabilă să gândesc, sau să mai schițez vreun gest cât de slab de a mă împotrivi când se apropie el iar acest lucru doresc eu, să-l împiedic. Ție ți-ar plăcea să mă vezi cum devin cățelușul unui astfel de om pe care nici măcar nu-l cunosc?
- Nu! Dar cum de l-ai întâlni, că eu te-am lăsat dormind și te-am găsit  tot dormind? Când ai avut tu vreme de aventuri? Ești un fenomen!
- Nu l-am găsit eu, m-a găsit el: dormeam azi noapte în cortul meu după ce băusem două aspirine, când m-am trezit în cort peste mine, cu unul beat ce credea că acela e cortul lui. M-am speriat de moarte și cred că am început să țip din răsputeri iar atunci a sosit acest Victor, ce părea om cumsecade și m-a scăpat de turmentatul ce intrase peste mine și care s-a nimerit a fi prietenul lui, un oarecare Ion. Ion ăsta, se pare că atunci când bea nu mai știe pe ce lume este și rătăcește fără țintă nemaiștiind unde e cortul lui. Așa l-am cunoscut pe Victor și s-a purtat ireproșabil aseară, nimic de zis. Și-a cerut și scuze pentru Ion și apoi au plecat . El înainte să se îndepărteze, mă invitase să mă scoată azi la un bar, la o prăjitură și o cafea ca să spele greșeala celuilalt.
  Nimic deosebit până aici. Azi dimineață însă, m-am trezit devreme ,m-am dus să înot și să fac plajă pe stâncile alea la țărm. În timp ce stăteam întinsă la soare, iese din mare tocmai el,Victor pe care eu nici nu-i observasem prezența și vine de se întinde pe stânca de alături, mă salută, îmi face complimente și continuă să mă privească fără încetare într-un mod fără echivoc  ce pe mine mă stingherea grozav . Cum să-ți zic? Am început să nu mă simt deloc bine, sub privirile acelea de tigru înfometat și am dat să plec fără vreo vorbă, însă el s-a ridicat și m-a înhățat lipindu-mă de stânci și îmi reproșa că vreau să dispar cu inima lui și alte vrăjeli de astea. Eu mă simțeam ca naiba căci e destul de atrăgător tipul și între brațele lui mă treceau  fiori și simțeam frisoane de plăcere.

 Mi se muiaseră picioarele, mintea îmi era  învăluită într-o ceață toropitoare  și simțeam o mare tentație de a mă abandona sărutărilor sale, deși în fond îmi dorisem să mă împotrivesc . Asta până când el a încercat să mă sărute. Atunci am reacționat instantaneu, scuturându-mă de vrajă și am pornit la atac. El m-a sărutat totuși împotriva voinței mele iar eu  în loc să mă simt furioasă și să doresc s-ăl ucid, mă simțeam în al nouălea cer și mi-ar fi plăcut să mă sărute așa la nesfârșit! Mi-a furat mințile ticălosul acela , mi-a făcut vrăji sau naiba știe ce mi-a făcut că m-a zăpăcit de tot. A cum ți-e clar de ce vreau să plec? Mă tem că se întoarce după mine și nu știu ce mă fac. Nu am încredere deloc în mine, mă tem că voi ceda în fața puterii de fascinație a acelui șarpe și voi fi pierdută pe vecie. Nu doresc deloc să am soarta mamei mele, sărmana!
Scânci Miranda.
Giorgina rămăsese cu gura căscată , uluita la cât de repede poate destinul cuiva să ia întorsături neprevăzute.

Va urma.

Vizualizări: 114

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

 Sunt curioasă cum vei dezvolta povestea, dar revin cu sugestia de a corecta textul înainte de postare. Uite, am avut puțin timp și ți-am scos câteva erori: 

o speria dea binelea..., Victor la rându-l său, fără ași da încă prea bine seama..., a mai rămas de azi dimineață și niște ouă cu cașcaval dacă ți-e foame..., M-ași simți așa stingheră față de ceilalți... etc.

Ai multe repetiții. De exemplu: 

În cele din urmă ea cedă impulsului interior ce-i dădea ghes să se ridice și să plece pur și simplu, cât mai degrabă. Se ridică își adună...

viața lui departe de Miranda ar mai fi putut fi o viață fericită. O iubea cu patimă și o dorea în viața lui cu orice preț...

stare de amețeală și confuzie amestecată cu o stare de fericire detestabilă...

La fel apare în exces animal de pradă, reptilian, iar care este peste tot.

Ți-am semnalat toate acestea ca să-ți dai seama pe unde ar fi de modificat/corectat. Sper să te ajute! :)

Cu prietenie,

Mulțumesc  mult dragă Corina și apreciez în mod deosebit onoarea de a-mi citi  textele și ajutorul dv! Cu multă prietenie și prețuire Maria. Tocmai am trecut cu vederea textul și am făcut corecturi și mă voi strădui mai mult pe viitor.

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 4 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 4 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 12 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 14 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 16 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 16 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog tablou mirabil, multiform a lui Floare Arbore
cu 16 ore în urmă
Postare de log efectuată de Elisabeta Drăghici
cu 16 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA iar echinocţiu a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 16 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose a lăsat un comentariu pentru Vasilisia Lazăr
cu 16 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut profilul lui Elena Lucia Spătariu Tudose
cu 16 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut discuţia Pietre (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 16 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA culori în iarbă a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 17 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor