partea 1

partea 2

partea 3

4.

Deschid ochii din nou. Sunt în aceeaşi cameră. Cameră nouă, străină. Cum am ajuns aici? Mă uit prin cameră, dar nu recunosc nimic. E curat, totul miroase a proaspăt, a curăţenie. Mă scol din pat şi privesc în jurul meu. Patul meu era lângă fereastră, îmi plăcea ca noaptea când mă trezeam să privesc cerul, uneori cu stele sau înnorat. Dacă vedeam luna mă simţeam bine. Aveam o prietenă care spunea ca atunci când e lună plină nu poate dormi. Sau era logodnica mea? Ca şi cum o logodnică nu poate să fie prietenă. Logodnica – un fel de trecere între prietenă şi soţie. Crezi că mai aparţii lumii de dinainte, dar de fapt lumea care o să vină deja te-a prins. Zâmbesc. Pe mine nu m-a prins. Adriana. Nu e timpul acum să mă gândesc la ea. Sunt undeva, într-o cameră pe care nu o cunosc, nu am gratii la geam, deci nu e un spital sau o închisoare. Când eram înainte, mă gândeam la ce ar trebui să fac dacă cei de lângă mine mi-ar spune că sunt nebun. Primul lucru pe care-l spune un nebun e că nu e nebun. Ca un hoţ care spune că nu e hoţ, ca un criminal care. Dar gândul ăsta nu-mi place. Pe masă un pahar cu apă. Beau şi-mi dau seama că mi-e sete. Poate au pus ceva în apă. S-o iau totuşi încet. Ce am făcut? Ultima oară eram beat într-o berărie. Nu. Asta a fost mai demult. Mai de curând ce am făcut? Încerc să-mi amintesc. În mod sigur mi-au pus ceva în apă. Sau în mâncare. Ceva care mă face să nu-mi amintesc ce am făcut în ultimile zile. Dar de ce? Mi s-a şters totul din minte din momentul în care m-am certat cu. Nu ştiu nici măcar numele. Ca un om trezit pe o plajă pustie, singur şi nu ştie cine este. Dar s-ar părea că cei de lângă mine ştiu bine cine sunt. Ceva îmi amintesc. Uneori când mă plimbam pe stradă mă gândeam cum ar fi dacă, stând pe o bancă, m-aş trezi confundat cu altcineva şi o femeie (frumoasă, bineînţeles) ar veni la mine şi mi-ar spune că m-a căutat, că îi pare bine că m-a găsit. Sau poate acele jocuri de când eram la liceu şi spuneam că am descoperit că într-un birou al tatălui meu un act prin care aflasem că fusesem înfiat. Că părinţii mei erau de fapt nişte oameni căutaţi de poliţie, şi vorbiseră cu părinţii mei adoptivi ca să-mi creeze o altă identitate, ca să pot să mă realizez în viaţă. Dacă stau bine să mă uit la tine, într-adevăr nu prea semeni cu ei, mi-a zis Maria. Maria. Cum arăta Maria? Probabil că destul de bine pentru că o vroiam. O oglindă. Acolo sunt eu. Acolo sunt eu? Un bătrân, faţa plină de riduri, părul alb. Poate am avut o comă, şi acum m-am trezit din ea. Aveam 40 de ani, iar acum cred că arăt ca unul de 60 de ani. Deşi la cât mă pricep eu la estimări, aş putea avea şi 70 de ani. Abia o cunoscusem pe Adriana, eram cu ea pe bancă şi ea m-a întrebat, câţi ani crezi că am? 23? Eşti drăguţ, ştii cum să faci o femeie să se simtă bine, mi-a zis şi m-a sărutat pe obraz. Eu mirat, lasă glumele, mi-a zis, doar se vede pe mine că am peste 30. Nu ştiam care ar fi diferenţa dintre 20, 25 sau 30 aşa cum nu ştiam să spun dacă o femeie are picioare frumoase. Deobicei mă uitam la modul în care o femeie ştie să zâmbească. M-am întors spre pat. Normal ar fi să fac patul dacă m-am ridicat din el. În timp ce făceam patul, aranjam perna, puneam pătura frumos peste pernă, în minte îmi venea cuvântul maniacal. Ceva maniacal. A, nu, nu din nou. Ce era lângă maniacal? Din nou e ceva care nu e nici măcar pe limbă, e atârnat de buză şi nu vrea să vină. Despre mine ceva maniacal. Ca o melodie din care nu-ţi aminteşti decât refrenul. Te porţi maniacal. Ai o poartă maniacală. Nu, nu sună bine. Care era refrenul? Patul e frumos aranjat. Mai beau nişte apă, oricum dacă era să fie ceva în apă, până acum sigur şi-a facut efectul, dar cel puţin nu o să-mi fie sete. Mă uit din nou în. Maniacal. E lipsa-cuvânt-maniacal. Degetul meu atinge obrazul şi-l mângâie uşor. Fac ochii mici şi reuşesc să-mi amintesc. Maria. Ea mă iubea şi-i mă mângâia uşor pe obraz, ca o adiere, ca un sărut uşor pe obraz. Atunci nu aveam riduri. Douăzeci de ani au trecut şi Maria nu m-a mai aşteptat. Aş fi vrut s-o mai văd odată, probabil e măritată, poate are şi copii, dar eu aş vrea s-o mai văd odată. Ar trebui să nu las gândurile acestea să mă cuprindă. Deocamdată am o problemă mai grea de rezolvat. Mai grea? Nu. Mai importantă. Mă mir că nu mi s-a şters din minte şi cuvântul ăsta. Uşa. Desigur e închisă. Dacă e deschisă, sigur mă aşteaptă pe hol sau poate în curte. Poate vor să vadă ce am de gând. Să vadă dacă au reuşit să mă păcălească. Acest scenariu al lor, am ieşit dintr-o comă, şi ei au avut grijă de mine, de casa mea, de banii mei. Apăs pe clanţa uşii şi uşa se deschide. Speriat o închid repede la loc, aşteptând ca cineva să încerce s-o deschidă. Simt inima cum îmi bate tare. De ce mi-e frică? Undeva în mintea mea poate a rămas o amintire, poate m-au bătut. Nu aveam urme pe faţă sau pe mâini. Normal. Nu riscă. Aş putea să mă uit mai atent în oglindă, să-mi dau jos haina de pijama. Sau se spune bluză? Şi dacă vor intra în cameră? Îşi vor da seama că ştiu. Mă uit la uşă, dar nu văd nici o cheie. Dacă aş fi avut o cheie aş fi închis uşa. Dar dacă cheia se află pe partea cealaltă? Deschid repede uşa, nu e nimeni pe hol, mă uit, nu e nici o cheie şi închid repede uşa. Mă uit prin cameră. Noptiera. E uşoară, o pot muta uşor. O pun în dreptul uşii. Acum nu vor putea deschide uşor uşa. Dau jos partea de sus a pijamalei şi mă privesc în oglindă. Nu are importanţă că nu ştiu cum se numeşte partea de sus a pijamalei. Mă uit cu atenţie.Undeva trebuie să mai am ceva urme. Desigur. Le-au făcut pe spate ca să nu le văd. Mă întorc şi mă uit peste umăr. Pe spate nu e nimic. Dar pe picioare?

- Ce faci, tată?

Cum a deschis uşa?

- De ce te-ai dezbrăcat?

Ştii bine de ce, dar eu tot mă voi uita să văd. Urmele. Bărbatul mă acoperă repede cu un halat. Ca să nu văd urmele. Deci s-ar putea să fie.

- Ce-a păţit bunicul?

Fata frumoasă, care era aşa bună cu mine. Vreau să dau la parte halatul să-i arăt, dar bărbatul îmi prinde mâna.

- Ce faci, tată? E ruşine.

Deci el ştie şi vrea ca fata să nu afle. Deocamdată am să-l las să creadă că a învins.

- Mihaela, lasă-ne singuri un pic.

Fata iese şi eu rămân cu el. O să se răzbune şi o să mă lovească. Cu atât mai bine. Voi vedea cum o face şi voi şti când va trebui să arăt. E încruntat, dar parcă e trist aşa pentru el. Nu pare supărat pe mine. Deci nu o să mă lovească. Îl las să-mi pună pantalonii, apoi partea de sus.

- De ce-mi faci asta tată?

E trist şi mi-e milă de el. Îl mângâi uşor pe cap şi el se uită la mine zâmbind prin supărarea de pe faţa lui.

Vizualizări: 83

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Cât de apăsător să fie, să fi golit de viaţa intelectuală şi să simţi că trăieşti. Cumplită boală!

Foarte interesant ai descris, literar, simţurile unui ins, cu revenirile lui, puţine, la amintirile pe care altă dată nici nu le lua în seamă. Interesant este faptul că te agăţi întotdeauna de un părinte... sau acel părinte chiar există. În acest întuneric nu şti ce mai este lumină şi adevăr.

Am citit cu plăcere şi curiozitate, Sofy!

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

Zile de naştere

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Utilizatorului Viorel Grădinariu îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 32 minute în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog rapsodie de Martie a utilizatorului Floare Arbore
cu 1 oră în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Haide a utilizatorului Răduță If. Toader
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului bolache alexandru îi place postarea pe blog Haide a lui Răduță If. Toader
cu 1 oră în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 1 oră în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 1 oră în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 1 oră în urmă
BOTICI GABRIELA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 3 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 6 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 6 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 6 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose şi petrut dan sunt acum prieteni
cu 6 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 7 ore în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 8 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 8 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 8 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 8 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua prieteniei vă spun: Bună seara! a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 8 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 8 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mijesc albastre flori a utilizatorului gabriel cristea
cu 8 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor