5. Tata Niţu (fragment)

[ELENA AGIU-NEACSU]

A doua zi Niţu plecă de cu zorile la atelier ştiind că are mult de lucru. Dar nici nu apucă să descuie bine şi să-şi scoată sculele, că Mărin ţâganu’ apăru în prag:
- Să trăieşti, nea Niţule!
- Neaţa! Da’ să ştii că nu e gata!
- Nici n-avea când! Că abia ţ-am adus-o! Altceva vreau să te-ntreb!
- Zâ-i!
- Ce părere-ţi faci, să merită să cumpăr chioşcu’ lu’ Relu?
- Ştiu eu!? E ca dreacu’! îi răspunse Niţu. Că sânt atâtea magazâne-n sat şi bani, ioc! Vând unii pe caiet şi primesc banii la pensie sau la Paştele cailor! Poţi avea surpriza să nu ai clienţi sau să vinzi pe datorie! Îţi asumi riscu’ ăsta? Cât cere?
- Aia e, că cere cam mult! Nu face atâta, da’...
- Cât?
- Cinci milioane!
- Păi vez’ că nu să merită!? Să zicem că dai banii ăştia. În cât timp crez’ că-i amortizezi, ţinând cont de concurenţă?
- Eu nu mă pricep! Fiu-meu vrea să cumpere! La o adică, îl poate muta unde vrea!
- Treaba voastră! Eu ţ-am spus părerea mea! Făceţ’ cum credeţ’!
- S’trăiţi, am înţăles!
- Noroc bun! îi ură tata Niţu.
Nici nu plecă bine Mărin, că în prag se iţi Fane-a lu’ Rentea cu
nelipsita-i pălărie pe-o ureche.
- Neaţa! Ce măi vrea şi Mărin acuma? El crede că o roată se face cât ai
bate din palme!?
- Nu, nu de-aia veni! Da’ stai tu aci , că acu’ e gata coada de topor! Aia
să face mai uşor!
- Aşa mă gândii şi eu, zise Fane. De-aia mă şi abătui din drum. Mă duc
la cazan să mă interesez că am auzit că e cu programare.
- Aşa am înţeles şi eu, da’ nu mă grăbesc!
- Eu am nunta fetii!
- Aia da! Noi, întâi muncile... Cam în doauă săptămâni ne-apucăm de
cules porumbu’!
- Ştiu şi eu că s-apropie!
- Am fost ieri şi-am văzut! Cum îţi spusăi, în doauă-trei săptămâni,
dacă ţâne vremea, trebuie să-l culegem. Rupere de oase!
- Asta e! Să ne bucurăm că s-a făcut!
- Aia s-o ştii! Dacă nu ploua, o băgam pe mânecă! Numai câţi bani am
dat pe-ngrăşăminte!
- Eu am pus numai bălegar şi să ştii că sunt mulţumit!
- Mă pun eu cu tine, care ai atâtea vaci!?
- Şi mata de ce nu ţii, că ţ-ar prinde bine? Lapte, brânză, carne...
- Să ştii că mă bate şi pe mine gându’ să iau o vacă, da’ din aia de dă
lapte ca lumea ca să am din ce face brânză, să nu mai cumpăr, că vezi şi tu cum s-a scumpit!
- Sunt puţini şi de-aia ţân la preţ, da’ ia’ să fie mai mulţi, să vezi cum ar
lăsa ca să-şi vândă marfa!?
- Aici îţi dau dreptate, da’ cin’ s-o ducă la iarbă, că vezi că eu sunt la
muncă, ba pe deal, ba pe vale!? Nevasta acasă sau cu grădinile, cu via... De nepoţi, ce să mai zic, pun’te, masă, ia-te, masă!
- Alde Nelu ce fac de nu mai vin pe-acas’? Că nu trecea vară să nu
vină!?
- Eu ştiu că să zic!? O avea şi el năcazurile lui! Nu pot să-l oblig! Vine
când poate şi, mai ales, când are bani! Ce crezi că pe-acolo umblă câinii cu covrigi în coadă!? Criza care ne-a lovit pe noi, a lovit şi-n ei, ba chiar mai rău decât aici! Noi ce să pierdem? Prafu’ de pe tobă? Da’ gândeşte-te că au intrat în faliment fabrici mari, uzine, lanţuri de magazine. Au rămas mii de oameni fără locuri de muncă!
- Am auzit că a lu’ Mazilu stă şomer, da-i convine, că şomaju’ acolo
este de 100 de ori mai mare ca aici!
- Da, da’ şi cheltuielile sunt pe măsură! Ce să ştim noi de-aici? Ce urlă
radio-şanţu’!? Crez’ că de drag au venit mulţi acas’?
- Ei, las’ că unii au făcut şi treabă!
- Fiecare dupe cât l-a dus mintea şi norocu’! Că poţi să ai tu bănet, dacă
n-ai minte şi-un dram de noroc, degeaba!
- Aici îţi dau dreptate! zise Niţu. Nu mai mult decât ai lu’ frati-meu!
Mişu şi-a cumpărat casă şi pământ, Ninel am înţăles că este încă bine, a apucat pe mâna unui patron bun, dar Sebi, pe cum ştii, a venit cu mâinile-n pozânar!
- Păi vez’ că vii la vorba mea!?
- Bună zâua şi bun lucru! le ură Gicu peste capul lui Fane, care se dădu
în lături pentru a-i face loc.
- Bună să-ţi fie inima! îi răspunse tata Niţu. Ia’ să văd eu ce vrei mata,
că de flori de măr nu venişi!?
- Ce n-aş da eu să mă plimb fără nicio grijă!?
- Să vedem care e năcazu’!
- Că bine zâsăşi, năcaz! Pune-mi şi mie o pană la topor că se mişcă din
coadă! Încercai eu, da’ degeaba!
- Dă-l încoa’, să vedem care e treaba!
- Atunci, trec mai târziu! Mă reped pân’ la cumnatu-meu!
- Stăi să vedem! I-auz’, pană!? Nu vez’ că e plesnită coada!?
- Hai, mă, şi nu fii cioran!? Eu crezui că...
- Bine zis, crezuşi! Să nu măi crezi! Te pui cu meseria!? Mă bag eu să-
ţi tăbăcesc pieile!?
- Aia da! Nu te bagi! Nici n-ai avea cum...
- Păi atunci? Despre ce vorbim aici? Fiecare meserie cu tainele ei! Vino
mâine după-masă!
- Bine, atunci spor la treabă!
- Aşteaptă-mă, Gicule! Poate ne oprim la una mică! zise Fane.
- Te aştept, cum nu!?
- E gata, nea Fane! Ai scăpat repede! Şi ieftin!
- Să trăieşti! Nu, zău, cât face?
- Un pol, o găină şi două’j’ de ouă!
- Te ţâi de cioace, ca de obicei! zice Fane şi îi lasă o hârtie de zece lei
pe tejghea.
După ce plecă Gicu şi Fane, Niţu se pomeni în prag iarăşi cu
Mărin. De astă dată îl luă la rost:
- Acuma ce măi e!? N-oi fi freun spion!?...
- Şpion, pe dreacu’! Mă odihni o ţâră pe lemne, da’ multă răbdare
trebuie să ai să explici la fiecare ba una, ba alta! Eu n-aş rezista aici!
- Fiecare cu meseria lui! Ce, eu mă bag la fiarele tele! ?
- Ai dreptate! Da’ eu nu mă apuc să dau explicaţii, tată! Le convine, nu, nu le convine, adio, neică, şi-un praz verde!
- Ce nu pricepi tu, şi nu numai tu, ba chiar majoritatea, este că nu sunt singurul meseriaş. Clientul nostru - stăpânul nostru. Dacă nu mă port frumos cu clientul, are unde să se ducă.. Avantajul tău este că eşti singurul fierar din comună! Ia’ să mai fie freo trei-patru, să vezi cum te-ai purta cu mănuşi ca să-ţi păstrezi clienţii!?
- Înţăleg!
- Păi vezi!? Ăsa e capitalismu’! Nu te adaptezi din mers, eşti călcat în picioare de concurenţă!
- Da’ cine-a ştiut ce e ăla capitalism!? Că dacă ştiam, stam, dreacu’, la locu’ nostu!
- Noi suntem prea mici pentru un război aşa de mare! Alte interese mult mai mari sunt la mijloc! Nenorocirea este că le vom pricepe, dar pentru noi va fi deja prea târziu, zise Niţu.
- Mă duc să văd ce fac cu Relu!
- Păi nu fusăşi!? Că doar aşa zisăşi azi-dimineaţă!?
- Nu-l găsâi acasă! Erea plecat dupe marfă! Zisă nevastă-sa să vin dupe masă.
- Să treci pi la mine să-mi spui ce-ai făcut!
- Cum, nu!? Doar ăsta mi-e drumu’! îi răspunse Mărin şi plecă.
După o vreme, când încă nu terminase de finisat coada de topor începută, se ivi în prag Mărin, bucuros nevoie-mare. Cum îl văzu, tata Niţu îl întrebă curios:
- Ei, cum e?
- Patru milioane! Gata! Am bătut palma, nea Niţule! Până la urmă a
lăsat şnapanu’ din preţ!
- Acu’ mai vii de-acas’! Da’ parcă tot mi să pare scump!
- Îţi dai sama că nu mai pot da înapoi acuma! Am bătut palma, gata!
Da’ vez’ ce cutră!? Orientat, omu’! A cerut marea cu sarea ca să aibă de un’ să lase!
- Apoi dacă nici eu nu mi ţî l-oi cunoaşte!? Ăsta e cel mai hârşit din toţi
comercianţii ăştia de două parale! Gândeşte-te că a fost primul care a avut magazin în comună! Măi întâi a vândut miez de nucă achiziţionat din sat la preţ de nimic, apoi roşii la poartă, şi tot aşa. Ridicară ei casă, magazin şi bar!? Oamenii dreacu’!
- Poate vrei să spui că oamini deştepţi! zâse oţărât Mărin. Noi cu ce ne-
am ales dacă am stat agăţaţi de un CAP care, pe cum vezi, s-a dus pe copcă!? Cu praful de pe tobă! Cine s-a mişcat repede atunci a făcut treabă! Oamenii au fost bucuroşi că li s-au dat pământurile, au devenit propitari, cine dreacu’ mai e ca ei! Da’ au ei tractor, semănătoare, prăşitoare, grapă, treierătoare?
- Le-au vândut ţâganii tăi la fier vechi! nu-l iertă tata Niţu.
- Să fim serioşi! Noi am fost decât o rotiţă într-un angrenaj... Dacă nu
se voia, nu s-ar fi dat undă verde la furat şi la vândut, da!? Asta s-a vrut! Cu hârtia în mână propitarii se uită la pământ cu jale! Bruma de maşini ce mai rămăsese a ajuns, pe cum spui, la fier vechi ca şi ţevăraia de la irigaţii. Şi aici în câmp dacă nu irigi, dacă nu ai apă, eşti un om mort! Nu scoţi nici cât ai băgat. Eu chiar vă apreciez curajul să semănaţi în fiecare primăvară!
- Anul ăsta am avut noroc că a plouat, da’ ai văzut în ’93 ce prăpăd a
fost! Dacă nu ne gospodăream, prau’ s-alegea! Că ştim bine un lucru! Nimeni nu are bănet ca să bage-n maşini, să ia pământul în arendă şi să scoată şi profit! Dar mai ales nu este interes! Interesul e să devenim piaţă de desfacere pentru Europa! Am ajuns mai săraci decât înainte de ’89, când nu aveam decât braţele de muncă! Măcar atunci era un cap care coordona activitatea. Acuma avem atâtea capete şi câte capete, atâtea idei, încât am ajuns de miru’ lumii! încheie Niţu profetic. Da’ hai să măi mergem şi-acasă!
- S’ trăiţi!
- Sara bună!

[Corina Militaru]

Are șarm textul! Am citit cu plăcere! :)