Toate discuţiile etichetate „Grădinariu” - ÎNSEMNE CULTURALE2024-03-28T09:04:47Zhttps://insemneculturale.ning.com/forum/topic/listForTag?tag=Gr%C4%83dinariu&feed=yes&xn_auth=noVendeta (roman) – IItag:insemneculturale.ning.com,2013-02-04:6515444:Topic:1823642013-02-04T00:48:01.173ZVasilisia Lazărhttps://insemneculturale.ning.com/profile/VasilisiaLazar
<p></p>
<p></p>
<p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">Căminul Cultural, de fapt clădirea unei foste școli, nu putea fi destul de încăpător pentru hora din prima zi de Paști, de aceea se hotărî ca taraful satului să fie așezat la umbra unor pomi de pe marginea terenului de sport al școlii, dând astfel posibilitate acesteia să se extindă fără a ține seama de spațiu.…</span></p>
<p></p>
<p></p>
<p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">Căminul Cultural, de fapt clădirea unei foste școli, nu putea fi destul de încăpător pentru hora din prima zi de Paști, de aceea se hotărî ca taraful satului să fie așezat la umbra unor pomi de pe marginea terenului de sport al școlii, dând astfel posibilitate acesteia să se extindă fără a ține seama de spațiu.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">Într-adevăr, hora se întindea foarte mult, ocupa cam trei sferturi din teren, în momentul în care Mihai ajunse acolo, unde aproape toată suflarea satului era concentrată. Dintr-o privire, observă că taraful era înconjurat de copii, unii mulțumindu-se doar să asculte, alții privind atent la muzicanți, de parcă ar fi vrut să fure ceva din taina acestora, iar o altă parte încercând pe furiș să atingă o clapă de acordeon sau o coardă de țambal, ori să tragă câte un pumn în pielea întinsă a vreunei tobe. În stânga tarafului, la câțiva metri, stăteau fetele, în grupuri mici, așteptând să fie invitate. În partea opusă, cam la aceeași distanță, erau flăcăii care nu se prinseră încă în joc, dar care priveau din când în când către grupul de fete sau în mijlocul horei, ca și când ar fi urmărit pe cineva anume. De jur-împrejurul acestora vedeai femei, majoritatea mame a celor ieșiți la horă, care urmăreau tăcute întreaga mișcare, dar care deveneau destul de vorbărețe atunci când odraslele dansau cu cine le era lor pe plac. Mai retrași, bărbații, în grupuri mici, însoțindu-se de gesturi, uneori largi, alteori reținute, discutau fel de fel de probleme, neluând în seamă vioiciunea molipsitoare a celor tineri și nici bârfele guralivelor neveste.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">Mihai se hotărî să se apropie de grupul de flăcăi care nu dansau:</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Hristos a înviat! spuse acesta, după cum se obișnuia în acele zile de sărbătoare, onorându-i pe toți cu o privire.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Adevărat c-a înviat! răspunseră câțiva.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Ce, mă, nu mai cunoști lumea? Sau te-ai liberat și de-acu’ ți-ai luat nasu’ la purtare…</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Ba, măi Vasilică, o cunosc și află că v-am salutat, dar tu erai furat de cântec sau poate de peisaj și n-ai auzit.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Mda, da’ să dai noroc cu lumea, așa…</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Bine, mă, bine, uite, vin să dau noroc „cu lumea”!...</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">Și Mihai făcu câțiva pași, dădu mâna cu Vasile, apoi se retrase la locul lui de unde începu să privească mai atent hora.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">Era la mijlocul lui aprilie și soarele, mai mult decât priitor, se întrecea în strălucire cu mândrele costume populare – viu-colorate pentru fete și ceva mai sobre pentru femeile măritate – accentuându-le nota de eleganță, dar și feminitatea. Tulpanele, majoritatea cu flori roșii, completau fericit frumoasele straie. Mihai se gândi un moment ce bine ar fi fost dacă și flăcăii ar mai fi păstrat cât de cât portul popular. Muzica continuă în același ritm alert, ritm care te chema, te împingea parcă la joc. Fetele, cu fețele îmbujorate, flăcăii, cu broboane de transpirație pe frunte, prin dansul lor plin de vervă, parcă îți porunceau să li te alături.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">Mihai își plimbă privirile roată pentru a-și da seama ce fete au mai ieșit la horă. Descoperi destule noutăți, apoi, uitându-se la grupul celor care nu dansau, puse ochii pe o fetișoară care i se păru mai deosebită și hotărî să o invite, numai că atunci când făcu primul pas, văzu cum aceasta se desprinde de celelalte, îndreptându-se spre flăcăul care o chemase înaintea lui. Se retrase puțin stingherit și, privind în stânga, îl descoperi pe băiatul vecinilor, Aurel, căruia îi făcu semn să se apropie:</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Bem ceva? propuse Mihai.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Faci cinste? întrebă Aurel, zâmbind.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Fac, că nu mă doare gura, răspunse primul.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">Bufetul era instalat în casa gestionarului. Cei doi găsiră o masă liberă, într-un colț, lângă fereastră. Mihai se așeză, iar, după scurt timp, Aurel aduse două sticle de bere, le puse pe masă, apoi înapoie restul lui Mihai și luă loc lângă acesta. Băură destul de repede.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Mai luăm câte una! Propunerea veni, de astă dată, din partea lui Aurel care, fără a mai aștepta vreun răspuns, se sculă de la masă și porni cu pas sprinten spre cârciumar. Băură și de data aceasta cu aceeași iuțeală, fără să-și spună nici de data asta prea multe vorbe. După încă un rând, răcoriți, dar în același timp și puțin încălziți, porniră cu pași molcomi înapoi spre horă. Pe drum, întâlniră multe grupuri de flăcăi ce se duceau să-și potolească și ei setea, precum și nenumărate grupuri de fete care se plimbau alene, semn că, în acele momente, lăutarii se odihneau. Ajunși iarăși pe marginea terenului de sport, băieții fură întâmpinați de Ioana, mama lui Mihai:</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Unde ați fost? întrebă aceasta, privind când spre unul, când spre celălalt.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– La o bere, răspunse Mihai. A venit și tataia? </span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Da, e pe aici pe undeva…</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Tu, Aurele, când te însori? întrebă ea, râzând.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Eu? Întâi băiatul matale, le’ Ioana, c-a făcut armata, răspunse acesta disculpându-se fără motiv.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Dar să nu jucați că vă ia lumea la ochi și fetele de rău! glumi ea.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">Între timp, muzica reîncepu. Rând pe rând, flăcăii se prinseră în joc.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Mamă, dacă vrei să mă vezi dansând, du-te mai bine la femeile matale!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Mă duc, dar nu prea cred eu că o să văd asta curând… zise Ioana depărtându-se.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Auzi, Mihai, tu chiar nu ai de gând să joci? întrebă Aurel după ce rămaseră din nou singuri.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Ba da, o să jucăm.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Să jucăm?! În niciun caz! răspunse acesta puțin neliniștit.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Uite, ne prindem între Grigore și Ghiță. Tu înainte!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Nu! zise hotărât Aurel.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Ba da, ba da, răspunse cu blândețe Mihai. Hai, ia-o înainte!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">Aurel ezita. Mihai îl prinse de braț și-l conduse cu fermitate spre horă. După câțiva pași, novicele intenționă să se oprească brusc, zicând hotărât:</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Eu mă retrag! Toată lumea se uită la mine, nu vezi?</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Așa mi se părea și mie când am dansat prima oară. Dă-i înainte!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">Aurel se supuse fără a mai scoate o vorbă. Primul ocol parcă îi desferecă picioarele dându-i atâta curaj cât să continue. În scurt timp, aveau să treacă prin fața fetelor neinvitate:</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Acum să te văd pe care o alegi!? zise Mihai, înghiontindu-l.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Ce să aleg?</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Fata! spuse scurt acesta.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– În niciun caz!... Mi-ajunge pe anul ăsta!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Uite, eu mă opresc la Georgeta, iar tu invit-o pe Irina!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">Și fără a mai avea răgaz să se împotrivească, Aurel o privi în ochi pe Irina și o pofti lângă el, în sârbă, printr-un gest discret. Mihai o luă pe Georgeta. Muzica mai continuă o vreme, apoi încetă, după care cele două perechi se apropiară una de cealaltă:</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Le mulțumim fetelor că ne-au acordat acest dans, zise Mihai.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Eu am primit mulțumiri cu puțin timp în urmă, zise Irina, privindu-și partenerul cu oarecare complicitate.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Aaa, deci, Aurel al nostru nu e chiar atât de sfios pe cât l-am crezut eu!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">La vorbele lui Mihai, Aurel scoase pieptul înainte, ca și cum ar fi vrut să zică: „Păi ce mi-s eu?”</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Da, vedem, vedem! îi aprobă celălalt gestul.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">Fetele sloboziră un râset înfundat.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Dar mi-e o sete de lup, zise Mihai, după care, schimbându-și puțin inflexiunile vocii, continuă: nu știu dacă lupul e setos…</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Bine, am înțeles ce-ai vrut să spui până aici, îi tăie cuvântul Georgeta. Și mie mi-e sete. Fântâna de la poarta popii are o apă foarte bună.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">Cu toate că Mihai ar fi preferat berea, încadră cu ajutorul lui Aurel fetele și porniră încetişor spre fântână. Pe drum, întâlniră mai multe grupuri de tineri care se întorceau la horă, după ce își potoliseră și ei setea. În momentul în care ajunseră la poarta popii, observară câteva tinere care așteptau răbdătoare să le vină rândul pentru a bea apă. În timp ce una dintre fete se aplecă spre găleata zincată care ținea loc de ciutură, cumpăna se mișcă brusc și i-o smulse din mâini cu oarecare violență. Câțiva stropi îi udară minunata ie, ceea ce le determină pe celelalte fete să scoată un râs zgomotos. La acest mic spectacol, Mihai interveni:</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Măi, fetelor, nu e bine să râdeți de necazul altuia!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">Cu toatele se întoarseră și priviră spre Mihai.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Dar tu de ce râzi? întrebă una din ele.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Eii, dar unde mă vedeți voi râzând?</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">Apoi acesta le cercetă pe rând cu oarecare deferență, dar când ajunse la ultima, ochii i se măriră a surprindere, respirația i se opri pentru o clipă și inima o luă razna. Părul blond, puțin ondulat, fața rotundă, obrajii plini, gura micuță cu buze cărnoase, trandafirii, încremenite într-un zâmbet diafan, lăsând la vedere niște dinți albi, de o strălucire sidefie, nasul mic, ochii de un albastru senin, melancolici, având în ei un ceva anume, ceva ce nu putea încă pricepe, toate acestea laolaltă îl pironiră locului și, abia stăpânindu-și emoția, zise dregându-și glasul:</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Aurele, nu le dai o mână de ajutor?</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– O! ba da, ba da… răspunse celălalt, arătându-se excesiv de amabil și, prinzând găleata, o aplecă ușor pentru ca și ultima dintre fete să poată bea.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">După ce mulțumiră, acestea își văzură de drum. Aurel, însă, continua să țină găleata aplecată:</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Bine, măi flăcău, nouă ne dai apă scoasă de o săptămână? se stropși vizibil deranjată, Irina.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– A! imediat, imediat, răspunse el, tresărind.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">Pe drum, Mihai devenise foarte tăcut. La întrebarea Georgetei: „Te-a cam furat peisajul la fântână?!” el se fâstici și îngăimă un „Ăăă… nu!...”. În schimb, Aurel devenise foarte volubil, povestea ceva cu o viperă, ba pomenise chiar și despre niște urși. După ce ajunseră la horă, fetele se despărțiră de cei doi și se amestecară printre celelalte, iar băieții își căutară și ei locul de dinainte:</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Măi Aurele, ar fi bine să nu mai înflorești pățaniile tale! îl apostrofă Mihai.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Dar când le-am înflorit? își arătă Aurel nedumerirea.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Măi, vipera e scurtă și groasă, tot ce-ai zis tu despre ea e toată ziua șarpe de casă; cât despre urși, ce să mai vorbim… Dar Mihai nu apucă să-și ducă observațiile la bun sfârșit fiindcă lângă ei răsări pe neașteptate mama lui Aurel:</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Dar unde mi-ați fost, frumoșilor?</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Am băut niște apă, răspunse fiu-su.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Bine că am ajuns ziua în care băiatul mi-a ieșit la horă! rosti ea, nemaiîncăpându-și în piele de bucurie.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Cred că m-am făcut de rușine și numai tu ești de vină, Mihai, răspunse Aurel, privindu-și mustrător prietenul.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Ei, cum să te faci, mamă, de rușine? Nici nu știam că știi să joci, interveni din nou maică-sa.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Păi nici eu nu știam…</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Ai văzut ce fată și-a ales? zise Mihai, zâmbind pe sub mustață.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Eii, până o termina Aurel al meu armata, fata se mărită…</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Ia mai lăsați-mă-n pace, o făcu băiatul pe indignatul, apoi, adresându-se maică-sii: mamaie, ar cam fi cazul să ne lași, că prea apărem de mucoși cu mamele lângă noi!...</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Hai că vă las, vă las…</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">În scurt timp, muzica reîncepu. Rămași singuri, Mihai îi zise lui Aurel:</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Asta-i „Hora studenților”. Ne prindem?</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Nu, chiar mi-ajunge pe azi, răspunse celălalt cu fermitate.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Atunci, sper să nu te superi că te las singur.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">Mihai invită o fată și intră cu ea în horă. În timp ce dansa, aruncă o privire spre grupul celor care stăteau pe margine și surprinse, ațintită asupra lui, privirea ochilor albaștri întâlniți la fântână. Zâmbi și-și spuse în sine: „Aaa, deci nu-i sunt indiferent”. Muzicanții trecură de la o melodie de joc la alta. Contrar obiceiului celorlalți flăcăi, el schimba partenera la fiecare dans, parteneră care zâmbea când era chemată, dar care nu mai părea la fel de încântată atunci când, după doar un singur joc, era condusă la loc. În tot acest timp, frumoasa fată cu ochi albaștri aștepta cu oarecare înfrigurare următorul dans, dar, de fiecare dată, Mihai constata că nu avea suficient curaj pentru a se opri în fața ei. Nemulțumit, renunță și se îndreptă către grupul în care se afla Aurel. De acolo, scrută cu privirea mulțimea pentru a o putea localiza pe tânăra cu ochi misterioși. O descoperi ușor, discuta cu alte fete și era așezată în așa fel încât îi venea ușor s-o examineze. Simțindu-se urmărită cu o anume insistență, aceasta își schimbă poziția, dar continuă și ea să-l fure din când în când cu privirea.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">La un moment dat, atenția lui Mihai fu atrasă de niște flăcăi care râdeau în hohote. Profitând de situație, frumoasa fată găsi prilejul să-l cerceteze mai în amănunt. Dar când ochii li se întâlniră din nou, ea își mută cu iuțeală capul spre dreapta, ca și când, din acea parte, ar fi strigat-o cineva. Cumpănind într-o clipă situația, reveni, gata fiind să înfrunte oricât și orice privire. Mihai îi admiră hotărârea și ca semn de considerație se înclină discret. Cu o noblețe demnă de admirat, încântătoarea fată plecă ușor capul în semn de salut, oferind și un zâmbet aproape imperceptibil, un zâmbet victorios care era umbrit de teama că victoria din acel moment e, cu siguranță, efemeră. Mihai nu descifră taina surâsului ei și se mulțumi să se întrebe: „Cine să fie?” Și încercă să-și dea răspuns: „O fată din alt sat nu poate fi, că nu ar fi venit de una singură la horă… Aaa, am găsit!” dar varianta respectivă nu-i fu pe plac, deși, pe moment, o găsi cea mai plauzibilă: „Totuși va trebui să aflu.” Deodată, se trezi întrebând cu glas tare:</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Cine e fata aceea în civil?</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Care „civil”? răspunse Aurel, singurul care auzise întrebarea.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Cea fără ie.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Aaa, nu știu. Și eu mă tot întreb. Dar e drăguță… Să mor eu dacă nu e drăguță…</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Vezi să n-o deochi!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Ce-ar fi să o inviți la dans?</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">– Da, ideea e bună, dar… Fie ce-o fi! își luă Mihai inima în dinți.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">Cei doi se prinseră în joc. În momentul în care ajunseră în fața fetelor, Aurel luă mâna de pe umărul prietenului său și o invită pe Irina. Surprins de curajul acestuia, Mihai uită pentru o clipă de fata cu ochi albaștri, clipă care se dovedi mult prea lungă, fiindcă depăși cu câțiva pași locul de unde trebuia să se desprindă de umărul flăcăului din fața lui pentru a-și alege partenera. Enervat pentru secunda de neatenție, acesta își propuse să-și repare greșeala când va trece din nou prin fața ei. Cu această dorință în suflet, hora îl purtă mult prea domol și până când să ajungă din nou în locul unde trebuia să facă invitația, misterioasa tânără dispăruse. Deznădăjduit, aruncă o privire pe drum pentru a vedea dacă nu cumva gândul ce-i fulgeră prin minte putea fi adevărat. Nu o zări, însă, după un timp, o văzu în horă lângă un flăcău, ceea ce-l făcu să-și zică printre dinți: „Ah, ciumetele ăsta nu o să-i dea drumul până când n-o să se termine muzica! S-a dus naibii pe ziua de azi!”</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3">Mihai mai dansă un timp, însă fără chef, apoi se retrase. Ar fi vrut să plece acasă, că oricum soarele era la chindie, dar nu voia să lase o impresie proastă prin această plecare neașteptată. Astfel găsi de cuviință să rămână până când muzica se va opri. Între timp, urmări cu discreție felul de a dansa al enigmaticei fete și își dădu seama că ritmul popular nu îi e chiar la îndemână, ceea ce-i întări bănuiala că aceasta n-ar fi din sat.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3"> </span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><em><span class="font-size-3">(va urma)</span></em></p> Gheorghe A. Stroia despre poezia Vasilisiei Lazărtag:insemneculturale.ning.com,2013-01-20:6515444:Topic:1723312013-01-20T14:13:02.768ZVasilisia Lazărhttps://insemneculturale.ning.com/profile/VasilisiaLazar
<p><span class="font-size-3" style="font-family: andale mono,times;"> „Poezia <em><strong>Vasilisiei Lazăr</strong></em> are o expresivitate aparte, manifestând sensibilitate, delicatețe, ritm interior, și măsură în construirea fagurelui de vers. Deși aparent simplă, dezbrăcată de pseudo-retorici ori de sâmburii cvasi-filozofici prezenți în „lirica modernă”, poezia Vasilisiei are o curgere lină, aproape mimetică, împrumutând culorile sufletului căruia i se adresează. O spovedanie…</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: andale mono,times;"> „Poezia <em><strong>Vasilisiei Lazăr</strong></em> are o expresivitate aparte, manifestând sensibilitate, delicatețe, ritm interior, și măsură în construirea fagurelui de vers. Deși aparent simplă, dezbrăcată de pseudo-retorici ori de sâmburii cvasi-filozofici prezenți în „lirica modernă”, poezia Vasilisiei are o curgere lină, aproape mimetică, împrumutând culorile sufletului căruia i se adresează. O spovedanie aproape ritualică, rostită din sacrul confesional numit: POESIS. O astfel de lirică este valoroasă în și prin sine, oferind lectorului suficiente motive de dependență: liniște, împăcare cu sine, frumusețe interioară, crâmpeie dintr-un vis universal-valabil. Un glas poetic diafan, precum o rază de soare, dublat de o inteligență și de un rafinament special. Nici nu ai bănui efervescența aflată la debut, ci mai degrabă ai intui maturitatea și abilitatea compozițională a unei consacrări.”</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: andale mono,times;"> </span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: andale mono,times;"> <em><strong>Gheorghe A. Stroia</strong></em></span></p>
<p></p>
<p></p> Exoteric și ezoteric în poezia Vasilisiei Lazăr – prof. Valeriu Angheltag:insemneculturale.ning.com,2013-01-20:6515444:Topic:1723282013-01-20T14:10:55.670ZVasilisia Lazărhttps://insemneculturale.ning.com/profile/VasilisiaLazar
<p></p>
<p></p>
<p align="center"><span class="font-size-4" style="font-family: 'andale mono', times;"><b>Exoteric și ezoteric</b></span></p>
<p align="center"><span class="font-size-4" style="font-family: 'andale mono', times;"><b>în poezia Vasilisiei Lazăr</b></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: 'andale mono', times;"><b> </b></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: 'andale mono', times;"><b> …</b></span></p>
<p></p>
<p></p>
<p></p>
<p align="center"><span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-4"><b>Exoteric și ezoteric</b></span></p>
<p align="center"><span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-4"><b>în poezia Vasilisiei Lazăr</b></span></p>
<p><span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-3"><b> </b></span></p>
<p><span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-3"><b> </b></span></p>
<p><span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-3"> Născută în spaţiul mioritic din Nordul Moldovei, de unde s-au înălţat spiritele lui Eminescu, Ciprian Porumbescu, Enescu, Vasilisia Lazăr s-a stabilit pe meleagurile Ţării Vrancei, unde, în adâncul veacurilor, s-a plămădit „<b><i>Mioriţa</i></b>”, balada arhetip în care strămoşii noştri au cristalizat o concepţie originală despre esenţa metafizică a fiinţei umane.</span></p>
<p><span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-3"> Îndemnul lăuntric de a rămâne lângă un prozator autentic, răsărit pe malurile Cozei, nu a fost întâmplător: Vasilisia este poetă. Îţi dai seama de harul ei înnăscut pe măsură ce o citeşti.</span></p>
<p><span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-3"> O carte de poezii este însă ca o oglindă: dacă se priveşte în ea un insensibil, n-are cum să vadă un gânditor. Mai ales că, pentru a vedea bine, trebuie să deschizi ochii, apoi să-i închizi. Poeţii sunt sculptori ai tăcerilor din ei şi numai ascultându-le cu ochii închişi pot visa şi face din poezie un leac de întremare atunci când se zbat între sacru şi profan.</span></p>
<p><span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-3"> La prima vedere, versurile Vasilisiei Lazăr par a avea un caracter <b><i>exoteric</i></b>, mesajul lor fiind destinat tuturor într-un ritual uşor de înţeles chiar şi de neiniţiaţi: <b><i>„eu sunt un ţărm, tu eşti o mare/ eu un răspuns, tu o-ntrebare/ tu eşti sămânţă, eu ogor/ tu o speranţă, eu un dor”</i></b> sau <b><i>„mi-e frig și mi se face dor de vară/ hai să păşim pe-aceleaşi calde căi/ te-aştern pe visul meu în strop de seară/ şi verde mă-nvelesc cu ochii tăi”</i></b>. De aceea Gina Zaharia, o <b><i>forumistă</i></b> respirând metaforă, surprinde, cu o deosebită fineţe, transfigurarea poetică a unor stări altfel comune, banale chiar: <b><i>„Dacă un pustnic ar aduna silabele prinse într-un zbor argintiu, ar simţi că singurătatea e haina pe care o poţi purta pe orice anotimp trecut prin sufletul poetei”.</i></b> Cu aceste <b><i>cuvinte de suflet</i></b> ne pregăteşte intrarea într-o altă realitate în care numai o fiinţă cu capacităţi extrasenzoriale se poate linişti: <b><i>„Te simt mereu alături, în urma din cuvinte/ Ştiu c-ai trecut pe-acolo şi dorul mă apasă,/ Păşesc furiş în suflet la tine şi îndată,/ Mă liniştesc la gândul că am ajuns acasă”.</i></b></span></p>
<p><span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-3"> Sub acest aspect, poeta trece uşor de la pictural la spiritualizarea peisajului, conceptualizând iubirea ca stare sublimă de zbatere între chemarea telurică, pasională şi cea eterică, purificatoare: <b><i>„de-o fi să plec/ tu, dragul meu/ păstrează-mi zâmbetul frumos/ eu voi privi spre cerul/ pe care l-am adunat împreună/ şi muguri noi/ îmi vor reda/ un alt surâs”</i></b>.</span></p>
<p><span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-3"> De aici intrăm în ezoteric, plan al existenţei noastre înţeles doar de iniţiaţi, nu şi de cei care consideră noţiunile de suflet şi spirit sinonime, deşi dicţionarele consemnează că sufletul este substanţă spirituală de sine stătătoare, independentă de trup, de origine divină, care dă omului viaţă, individualitate şi personalitate, în timp ce spiritul este alt factor ideal al existenţei, imaterial, concretizat în intelect, raţiune, imaginaţie. Cuvântul <b><i>suflet</i></b> este folosit de poetă în construcţii metaforice dintre cele mai plastice: <b><i>„bucăţi de suflet”, „păstrez în suflet talismanul versului meu”, „sunt o carte agăţată de catargul sufletului”,</i></b> Paler ne-a învăţat <b><i>„să plantăm trandafiri în suflet”, „femei cu cicatrici pe suflet”, „sămânţa în care sufletul orfan şi-a aflat casă”, „sufletele-au început să prindă rugină” </i></b>etc.</span></p>
<p><span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-3"> Legată, ca şi Paler, de pământul străbun, <b>„<i>pentru că omul are o singură patrie, restul sunt ţări”</i></b>, sufletul Vasilisiei Lazăr e moştenit din adâncul veacurilor, căci iată ce îi spunea un medic trac lui Socrate, conform unei consemnări a lui Platon: <b><i>„Zamolxis, regele nostru, care este un zeu, ne spune că (…) trebuie să îi dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul şi iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli, pentru că ei nu cunosc întregul pe care îl au de îngrijit. Acest întreg este bolnav, chiar dacă o parte poate fi sănătoasă, pentru că toate lucrurile bune şi rele vin de la suflet şi de acolo curg ca dintr-un izvor în corp. Iar</i></b> <b><i>sufletul se vindecă cu vorbe frumoase, care să nască în el înţelepciune”.</i></b></span></p>
<p><span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-3"> Nu am idee dacă Vasilisia Lazăr ştie că, în termeni de antropologie fundamentală, <b><i>sufletul</i></b> este plasat la nivelul inimii, exprimând sentimente, trăiri ori comportamente despre care spunem că sunt <b><i>din inimă</i></b>, cum ar fi dorinţele, iubirea, regretul etc., spre deosebire de <b><i>spirit</i></b>, care este plasat, în aceeaşi logică, la nivelul creierului, unde se formează inteligenţa şi cuprinde manifestările intelectual-spirituale specifice conştiinţei.</span></p>
<p><span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-3"> De aceea, în multe tradiţii, conceptul de <b><i>spirit</i></b> este specific <b><i>lumii de dincolo</i></b>, unde entităţile imateriale pot trece prin ziduri şi nu sunt nici <b><i>corpuri</i></b>, nici <b><i>suflete</i></b>, ci <b><i>spirite</i></b>…</span></p>
<p><span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-3"><a href="http://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2869295341?profile=original" target="_self"><img src="http://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2869295341?profile=original" width="163" class="align-left"/></a>O schemă a acestor viziuni, contrară părerii unanime a biologilor, chimiştilor şi fizicienilor, ne-o propune Georges Osorio, citată într-un tratat de cosmogonie şi antropologie: <b><i>copilăria</i></b> este o etapă de formare fizică şi de educare spirituală, în care corpul se întăreşte, iar sufletul începe să-l lege de spirit; <b><i>maturitatea</i></b> este apogeul dezvoltării şi al performanţelor fizice, sufleteşti şi de conştiinţă, iar <b><i>bătrâneţea</i></b> – un declin fiziologic şi o „preeliberare” a spiritului în vederea integrării lui în Univers.</span></p>
<p><span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-3"> Lăsându-se prins în vârtejul cotidian al goanei pentru o bunăstare materială, care îi sufocă orice năzuinţă de interiorizare, omul modern are mai puţin timp şi aplecare spre izoteric. Este ştiut că izoterismul nu este nici ştiinţă, nici religie, nici filozofie, nici practică, nici ritual, ci câte ceva din toate acestea într-un cadru general în care omul se construieşte pe el însuşi.</span></p>
<p><span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-3"> Desfăşurându-se în perimetrul triunghiului <b><i>credinţă – ştiinţă – conştiinţă</i></b>, ezoterismul propune modalităţi de ridicare deasupra limitelor condiţiei umane, considerate uneori insurmontabile.</span></p>
<p><span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-3"> Dacă ştiinţa este raţională, iar credinţa iraţională, conştiinţa este o formă de trăire netransmisibilă prin limbajul obişnuit, o convingere intimă nedemonstrabilă fizic, dar simţită metaforic.</span></p>
<p><span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-3"> Dezvoltarea ştiinţei în ultimele decenii a deformat însă triunghiul amintit în dauna metafizicii. Imaginaţia poetei încearcă să refacă echilibrul triunghiului apelând la <b><i>învăţătura creştin-ortodoxă</i></b>.</span></p>
<p><span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-3"> Dumnezeul Scripturii coboară pe firul energiilor necreate, în întâmpinarea omului, pentru a-l smulge din indiferenţa sau rătăcirea lui religioasă, înălţându-l spre comuniunea cu Sine. Dumnezeu s-a făcut om pentru ca omul să se îndumnezeiască. Unirea dintre om şi Dumnezeu începe încă din timpul zămislirii, dar se aprofundează progresiv, după cum am văzut mai înainte, în timpul vieţii sale pământeşti şi se desăvârşeşte la înviere, la a doua venire a lui Iisus.</span></p>
<p><span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-3"> După moarte, corpul se integrează în pământul din care s-a născut cu o parte din suflet (când dau de pomană, ţăranii spun „să fie de sufletul morţilor!”), iar spiritul şi o parte a sufletului urcă </span>la Cer<span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-3">, contopindu-se cu Marele Spirit din Cosmos.</span></p>
<p><span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-3"> Morţii devin însă pământ încet. Noi trăim cu toţi morţii noştri întreaga viaţă, din moment ce îi pomenim, timp în care ei continuă să trăiască prin noi. Când murim şi noi, morţii noştri mor încă o dată, apoi încă o dată cu nepoţii, şi tot aşa, până se fac una cu pământul.</span></p>
<p><span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-3"> Partea de suflet care îl veghează pe om după înmormântarea acestuia nu se risipeşte însă odată cu dezintegrarea trupului, fiind suflarea Creatorului, şi la înviere se uneşte cu partea care a însoţit sufletul în Ceruri, redevenind conştiinţă de sine. Astfel spiritualizat, omul trăieşte veşnic în alte condiţii.</span></p>
<p><span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-3"> Cele expuse mai sus se întâlnesc în poezia Vasilisiei cum rar ni s-a întâmplat să constatăm la alţii. Când vrea să stea de vorbă cu tatăl ei, plecat în aşteptarea învierii, poeta îi caută mai întâi <b><i>urmele de tălpi crăpate</i></b> lăsate de acesta <b><i>pe uliţa copilăriei</i></b> şi abia apoi se îndreaptă spre locul unde <b><i>se odihneşte</i></b>, ca să-i spună ceea ce nu i-a putut spune în viaţă.</span></p>
<p><span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-3"> Cu Octavian Paler, <b><i>mutat într-o stea</i></b> să se întâlnească cu Dumnezeu, nu poate vorbi, dar îi trimite o scrisoare, dimensiunea spirituală a celui care ne-a învăţat <b><i>să plantăm trandafiri în suflete</i></b> fiind poate prea mare pentru <b><i>cei ce frigem mititei pe orice Golgotă</i></b>. Condiţia umană a celor care <b><i>ne naştem dincolo</i></b> şi nu vrem <b><i>să urzim la nesfârşit acelaşi poem al tăcerii întreaga noapte</i></b> este deci alta, şi anume realizarea unei armonii perfecte între trup şi spirit prin suflet.</span></p>
<p><span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-3"> Poezia prin care Vasilisia Lazăr iese în lume ca poetă chiar dacă n-ar mai fi scris şi altele este <b><i>„Clipa”</i></b> – o capodoperă după mine, asupra căreia vrem să zăbovim puţin mai mult în acest final. <b><i>Şipotele</i></b> din spuma cărora s-a plămădit Vasilisia sunt, pe o hartă la scara de 1:500 000, la un lat de palmă de Ipoteştii lui Eminescu, cel care în <b><i>„Scrisoarea I”</i></b> a dat o reprezentare poetică a naşterii Universului cu mult deasupra mitologiilor antice din care s-a inspirat şi cu aproape şapte decenii înaintea ştiinţei moderne: <b><i>Dar deodat-un punct se mişcă… cel întâi şi singur. Iată-l/ Cum din chaos face mumă, iar el devine Tatăl!/ Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,/ E stăpânul fără margini peste marginile lumii…”</i></b></span></p>
<p><span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-3"> Despre cuplul uman, <b><i>Biblia</i></b> vorbeşte încă din primele versete ale Genezei: <b><i>„Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului”</i></b>, dar şi-a dat seama că <b><i>„nu este bine ca omul să fie singur”</i></b> şi dintr-o coastă a lui a făcut femeia; pe urmă l-a <b><i>„lipit de soţia sa”</i></b>, bărbatul și femeia devenind astfel <b><i>„un singur trup”</i></b>. Îmbrăţişarea totală a unui cuplu, repetată de Brâncuşi pe stâlpii <b><i>Porţii Sărutului</i></b> de </span>la Tg. Jiu<span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-3">, o sinteză specifică porţilor sacre indiene, exprimă metafizic atingerea sui-generis dintre Divinitate şi Lume din timpurile primordiale ale omenirii – ne încredinţează indianistul Fl. Agafiţei din Focşani. <b><i>„Continuitatea acestei arte simbolice,</i></b> mai spune el, <b><i>a fost detectată de Brâncuşi acolo unde</i></b> <b><i>ea supravieţuise timpului şi spaţiului istoric, adică în India. Dacă ar fi avut posibilitatea cunoaşterii ample a spiritualităţii chineze, ar fi văzut că şi acolo se întâmplase acelaşi lucru”</i></b></span></p>
<p><span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-3"> Vechii chinezi sunt întemeietorii <b><i>teoriei energetice</i></b> privind crearea Universului în urma fuzionării a două energii contrare: Yin şi Yang. Cercul Yin-Yang este simbolul primar al religiei taoiste fondată de Lao Zi în secolul VI î.Chr.</span></p>
<p><span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-3"><a href="http://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2869298406?profile=original" target="_self"><img width="150" src="http://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2869298406?profile=RESIZE_180x180" width="150" class="align-left"/></a>Yin este forţa feminină în repaus, întunecată şi pară, iar Yang – o energie de tip masculin, activă şi luminoasă. Yin vine întotdeauna înaintea Yangului, deoarece reprezintă întunericul preistoric de dinaintea genezei. Armonia în macrocosmos şi microcosmos poate fi atinsă numai când cele două forţe se găsesc într-un echilibru perfect şi complementar. Suprafeţele egale ale Yinului şi Yangului sunt despărţite de o linie sigmoidală ce reprezintă dinamismul, fiecare având însă şi câte un cerc mic de culoare opusă, semnificând sămânţa celuilalt. Spirala care pleacă de aici şi conturează apoi Yinul şi Yangul reprezintă viaţa fizică şi spirituală care, din simbol al vechii ordini, se ramifică într-o nouă sferă, reprezentând astfel schimbarea şi dezvoltarea. Forma spiralei se aseamănă cu vârtejul de vânt, considerat o parte a suflului vieţii. Fiecare fiinţă îşi poate combina Yangul cu Yinul altei fiinţe, deoarece aceste două elemente se alătură fără să se întrepătrundă, stabilind astfel un echilibru armonios. Forţa de atracţie a celor două elemente este iubirea. Plecarea unui element într-o altă combinaţie lasă în urmă un spaţiu gol, bântuit, cel puţin o vreme, de dor şi regrete. De aceea versurile unui poet sau ale unei poete pot reflecta varii universuri artistice, armonia cuplului constituindu-se şi reconstituindu-se în timp de entităţi diferite.</span></p>
<p><span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-3"> Poezia „<b><i>Clipa”</i></b>, despre care se pot scrie zeci de pagini de felul celor de mai sus, este ecoul modern al Big Bang-ului de formare a cuplului, impecabil surprins literar de Vasilisia Lazăr. Aprecieri la acelaşi nivel se pot face şi despre <b><i>„Icoană”</i></b>, un minipoem cu reverberaţii simfonice dedicat clipelor de dinaintea trecerii mamei într-o altă dimensiune a existenţei, despre atmosfera bacoviană a unui octombrie din „<b><i>Pustiu</i></b>”, când <b><i>văzduhul hohoteşte de plâns, miroase a ger/ şi tu îţi cânţi pustiul deasupra umbrei mele”</i></b> sau despre <b><i>„Regret”</i></b>, unde timpul şi spaţiul învăluie cuplul cu nemărginirea lor: <b><i>„Tu, floarea unei clipe şi fructul unui timp/ M-adăposteşti cu grijă când ploi în mine ning”.</i></b> Superb!...</span></p>
<p><span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-3"> Am insistat asupra acestor simboluri pentru că multe din poeziile Vasilisiei Lazăr sunt transfigurări „iconice” ale unor foarte intense trăiri, unduind pe rând sau toate împreună într-o lumină care te răcoreşte chiar şi atunci când te arde.</span></p>
<p><span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-3"> </span></p>
<p><span style="font-family: 'andale mono', times;" class="font-size-3"><b><i> Valeriu Anghel</i></b></span></p>
<p></p>
<p></p> Vendeta (roman) – Itag:insemneculturale.ning.com,2013-01-13:6515444:Topic:1674432013-01-13T23:42:58.375ZVasilisia Lazărhttps://insemneculturale.ning.com/profile/VasilisiaLazar
<p></p>
<p></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Mă duc eu cu taică-tu la plug.…</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"></p>
<p></p>
<p></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Mă duc eu cu taică-tu la plug.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Asta-i bună! Mamă, văd că mă consideri încă un copil.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Păi…</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Nu! îi reteză băiatul vorba.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Cum nu?!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Nu mai sunt mic, mamă!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> Maică-sa îl privi cu o duioșie pe care nu și-o putea ascunde. Mihai, ca să evite prelungirea acestor clipe de tandrețe, zise:</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Am plecat, mamă! Cred că tata a aranjat totul. Ne aștepți cu masa deseară.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> După aceste cuvinte, băiatul ieși din bucătărie, Maică-sa rămase o clipă nemișcată, ascultând pașii îndepărtându-se și privind locul unde stătuse cu câteva clipe în urmă, acesta.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;">Într-adevăr, fiul ei crescuse, terminase armata acum câteva luni, se maturizase, era acum bărbat în toată firea. Doar ea nu-l vedea, nu voia să-l vadă așa, deși știa că de foarte mult timp acesta se desprinse de poala ei, ieșise de sub aripa acelei iubiri sufocante, specifică mamelor. A cerut să fie independent, să aibă „personalitatea” lui, lucru care a durut-o mult la început. Avea senzația că-l va pierde definitiv și nu putea nici în ruptul capului să accepte asta. Cu timpul a început să înțeleagă că temerile ei sunt fără temei. Mihai a reușit să se detașeze, dar fără a o vitregi de dragostea lui fiască; nu prin răceală sau ceartă, ci prin acea blândețe și siguranță, care întotdeauna se impun.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> În curtea mare, Grigore, tatăl lui, înhăma calul. Mai avea de încheiat doar câteva curele. În căruță, plugul cu o roată aștepta impasibil.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Crezi că terminăm de arat astăzi? întrebă Mihai.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Da, deseară suntem devreme acasă.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Deschid?</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> La încuviințarea lui taică-su, băiatul se îndreptă spre poartă. În locul lui apăru maică-sa, care, făcându-și de lucru pe la căruță, zise:</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Grigore, să nu-l lași numai pe Mihăiță la coarnele plugului!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Lasă, n-avea tu grijă, nu vezi că e mai vânjos ca mine?</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Eeei, da!... E mai vânjos ca tine… îi răspunse lui bărbatu-său cam iritată, Ioana.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> Băiatul, bănuind ce se discută, zise:</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Tată, mergem?</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Mergem! Apăi, noi plecăm! mai zise către nevastă-sa, urcând.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Spor la treabă!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> Calul, la primul „hai” al stăpânului, urni căruța, trăgând-o după el în drum, unde se opri un pic.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Lasă, Mihăiță, că închid eu poarta. Urcă-te și tu!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Gata, am închis-o eu! zise Mihai și sări sprinten pe grapa de nuiele, lângă taică-su.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Aveți grijă de traista cu mâncare!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> Aceștia o liniștiră, dând afirmativ din cap. De dimineață, după lungi discuții purtate în bucătărie, Mihai reuși să o convingă pe maică-sa că nu are niciun rost să vină cu mâncare caldă, la prânz, tocmai unde aveau ei de arat.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> Totul era gata de drum. La un „dii”, puțin mai răstit, calul o luă din loc la trap ușor, urmând drumul care însoțea apa ce trecea prin mijlocul satului.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – E timp bun pentru arat.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> Băiatul se mulțumi să dea afirmativ din cap.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Astăzi terminăm de plug pe anul ăsta.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> Și de data aceasta, Mihai aprobă, doar dând din cap. Nu, nu era supărat, numai că se simțea mai aproape de taică-su atunci când nu-și vorbeau, asta nu însemna că nu îl asculta. Ori de câte ori, acesta îi dădea o învățătură ori îi explica ceva, băiatul îl asculta atent și Grigore știa lucrul acesta și mai știa că asupra aceleeași probleme nu avea de ce să mai revină vreodată.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> După tentativa de a lega un dialog, taică-su tăcu și doar din când în când scotea câte un „aaa” prelung pentru a atrage parcă atenția calului că stăpânii lui sunt încă acolo. Mihai își spionă de câteva ori tatăl cu coada ochiului și îl surprinse cu privirea ațintită înainte, cu biciul într-o mână și hățurile în cealaltă, ducând uneori mâna la pălărie pentru a saluta sau a răspunde la salutul concetățenilor cu care se întâlneau, îi admiră fruntea înaltă, spatele drept, precum și noblețea pe care o emana întreaga lui făptură. </span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> După un timp, ajunseră la o răscruce de drumuri, unde încetiniră pentru a vira la dreapta. Coborâră amândoi deoarece drumul începea să urce panta unui deal, devenind destul de anevoios.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> Dimineața era răcoroasă. Pomii, îmbrăcați în veșmânt alb, așteptau răbdători ca soarele să fie ceva mai generos. Primăvara venise cu o oarecare siguranță, doar niște nori, întârziați, epuizați parcă, se abătuseră peste fire, lăsându-și în urmă hachițele și adăugând peste albul primăverii un strop din ceea ce fusese iarnă.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> </span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> Soarele urcase mult. Trei sferturi din ceea ce aveau de arat, terminaseră deja. Calul își mânca porția de ovăz dintr-o găleată de plastic. Mihai și Grigore, se așezară lângă un cireș, care crescuse pe hat, și începură să mănânce de prânz. După ce terminară, băiatul aruncă resturile de pâine la botul calului, apoi scutură prosopul și îl băgă în traistă. Taică-su se întinse pe iarba crudă și, punându-și mâna sub cap, încercă să ațipească. Mihai își aduse un genunchi la piept, îl cuprinse cu ambele mâini, și începu să privească împrejurimile.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> Lotul lor sau blana, cum își numeau țăranii din partea locului bucata de pământ arabilă, era situat pe coasta unuia dintre dealurile ce înconjurau satul vecin – sat așezat ca în fundul unui vas de lut, cu majoritatea caselor amplasate pe marginile drumului principal și care tăia pe din două această imensă văgăună, continuând cu unul din capete să scapete dealul și să facă legătura cu satul de unde plecaseră de dimineață la plug. Pereții acestei depresiuni erau mozaicați cu bucăți inegale, unele așezate paralel cu zarea, altele voind parcă să plonjeze în mijlocul depresiunii, bucăți având culori diferite, de la cea a pământului reavăn, proaspăt întors de plug, la auriul miriștii de toamnă, de la cenușiul cătinii ce populează pâraiele și râpele, la verdele crud al ierbii în primăvară. Privite de sus, în miniatură, coroanele albe ale pomilor, ori casele, unele cu acoperișurile de șindrilă înnegrită de vreme, altele de țiglă roșie, dădeau peisajului culori puternic contrastante, reliefate de lumina soarelui care strălucea cu tărie pe cerul de un albastru cristalin.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> Mihai se opri din contemplare când simți că taică-su se ridică în capul oaselor, căscând ușor:</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Vezi, măi Mihăiță, zise taică-su după un timp, am putea să luăm în arendă, cu vreo sută de lei, pârloagele acestea și să le muncim, iar pe toamnă să scoatem pe ușor doi-trei saci de boabe de pe fiecare.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Ar fi o idee…</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Dar, nu. Ce-ar zice lumea din sat? „Uite, mă, la alde Tudorache, nu-i ajunge cât pământ are”. Dar pe mine nu m-ar supăra, fiindcă tot ciudoșii ar spune lucrul ăsta. Să zicem, îi dai omului o sută pe pârloagă, apoi te apuci de muncă. O întorci din toamnă, duci câteva căruțe de gunoi de grajd, o ari din nou primăvara, semeni, prășești, culegi. Al doilea an, când te duci să o arendezi încă o dată – fiindcă să faci dintr-o pârloagă blană bună, nu rentează să o arendezi un singur an – te pomenești că respectivul proprietar nu ți-o mai dă la același preț, uneori îl crește atât de mult încât renunți, alteori, când proprietarul vede că ai pus blana pe picioare, nu o mai arendează deloc, încercând să profite de avantaje. Acum nu zic că nu ai găsi și oameni cu care să te învoiești pe mai mulți ani la rând, dar nu vreau. Parcă nu am pământ atât cât ne trebuie?</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> Apoi, stând un pic pe gânduri, zise:</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Poate nu chiar atât cât ne trebuie… În fine…</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> În timp ce taică-su expunea cu glas monoton, dar fără înverșunare, ci doar cu o oarecare indignare, acest aspect din satele necooperativizate de la munte, Mihai asculta dând din cap, cufundat în problema ce se discuta. Și ca și cum ar fi vrut să ajungă la apogeul discuției, taică-su mai zise:</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Uite, măi Mihăiță, zi că n-am dreptate.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> De data aceasta glasul îi era puțin aspru:</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Luăm exemplu blana noastră și a vecinului Pricop. De bine, de rău, la toamnă scoatem un tron de știuleți, plus cocenii, apoi sfeclă și fasole. Ei ce scot? Nimic sau aproape nimic, că pasc iarba cu vaca două-trei săptămâni și gata. Într-o vară întreagă, asta nu e treabă bună, hotărât lucru.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Părerea mea e că peste câțiva ani nu va mai putea să pască nici vaca.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Da, da... Cătina e dată dracului, se întinde ca râia.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> Și dând din cap a nemulțumire, continuă:</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Da’ să trecem la ale noastre…</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> După ce adăpă calul la un smârc din apropiere, Mihai îl duse la plug și îl înhămă. Plugul, încremenit în brazdă, se urni la primul pas al calului. Pentru moment, Mihai se mulțumi să-l poarte de căpăstru și să-l lase pe taică-su să meargă la coarnele plugului, până are să obosească. Privindu-l din nou cu coada ochiului, băiatul observă că trăsăturile țăranului-filozof, care privea, pe de o parte indignat, pe de alta, nepăsător la ceea ce făceau alții, dispăruseră definitiv. Acum el redevenise țăranul-țăran. Mâinile lui puternice stăpâneau plugul cu aceeași siguranță cu care ar fi tăiat o felie de pâine, mersul puțin precipitat era în permanență în căutarea punctului ideal de sprijin, fie și numai pentru o clipă, fruntea încruntată, presărată cu broboane mici de transpirație, ochii urmărind cu încruntare cum plugul despică și răstoarnă bucata de pământ, respirația accelerată, toate acestea emanau din dragostea pentru pământ, din acel „pune suflet, că pământul simte” și nu dintr-un sentiment al posesiunii.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> </span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> </span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> În restul acelei săptămâni, Mihai o ajută pe maică-sa să facă curățenie generală în toată casa. De fapt, la toate gospodăriile din sat vedeai pe garduri covoare, covorașe, cuverturi, păretare, pături și chiar lenjerii de pat sau de corp, spălate și întinse la uscat ca și cum o epidemie ar fi bântuit satul și scăparea ar fi fost numai prin acea primenire. Spre sfârșitul săptămânii, această agitație scăzu treptat și mirosul rufelor proaspăt spălate a fost încet-încet înlocuit cu mirosul specific de cozonac aburind, frumos rumenit, gata scos din cuptor, ca și când întregul sat ar fi fost bucătăria unui împărat care își măritase fata și poruncise bucate alese pentru ospăț, ospăț de la care nu aveau voie să lipsească mieii fragezi și ouăle vopsite în roșu. Toată această forfotă dispăru de tot sâmbătă seara, când bărbații și femeile mai în vârstă se pregăteau să meargă la Înviere.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> Mihai refuză respectuos invitația maică-si de a merge „toți trei” la biserică, în noaptea aceea.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> Duminică dimineață, din obișnuință, acesta rămase mai mult timp în așternut. Soarele trimitea, printre ramurile înflorite ale pomilor, raze jucăușe în camera lui. Pe hol se auziră pașii ușori ai maică-sii, apoi glasul acesteia:</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Mihăiță, vino, mamă, în bucătărie!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Vin! răspunse el, întinzându-se.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Întâi pască și după aceea vin! se auzi de dincolo de ușă glasul bine-dispus a lui taică-su.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> Mihai nu întârzie să-i răspundă:</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> – Întâi să mă spăl și apoi pasca și vinul.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> Dar replica nu fusese receptată în întregime, fiindcă pașii lui taică-su se auzeau coborând cele câteva trepte ale scărilor de piatră.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3" style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-weight: bold; mso-bidi-font-style: italic;"> Spălatul în dimineața aceea urma să fie făcut cu apă dintr-o ulcea de lut în care se aflau un ou roșu și un bănuț de argint, al douăzeci și doilea pe care l-ar fi adunat Mihai.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-top-alt: auto; mso-margin-bottom-alt: auto; text-align: justify;"><span class="font-size-3"><span class="font-size-2"><b><i><span style="font-size: 14.0pt;">va urma</span></i></b></span></span></p>