Toate discuţiile etichetate „versificaţie” - ÎNSEMNE CULTURALE2024-03-29T15:21:48Zhttps://insemneculturale.ning.com/forum/topic/listForTag?groupUrl=spune-ti-parerea-dezbateri&tag=versifica%C5%A3ie&feed=yes&xn_auth=noNoţiuni de versificaţietag:insemneculturale.ning.com,2016-11-14:6515444:Topic:8708462016-11-14T17:32:43.703ZIon Lazăr da Cozahttps://insemneculturale.ning.com/profile/2cakfpv3gk0me
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p align="center"><span class="font-size-5"><b>Noţiuni de versificaţie</b></span></p>
<p align="center"><span class="font-size-3">(scurtă incursiune)</span></p>
<p align="center"><span class="font-size-3"><b> </b></span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3"> Versificaţia sau prozodia (gr. prosodia = intonare, accentuare) este o ştiinţă. Ea studiază cantitatea sau durata vocalelor şi a silabelor, în diferite…</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p align="center"><span class="font-size-5"><b>Noţiuni de versificaţie</b></span></p>
<p align="center"><span class="font-size-3">(scurtă incursiune)</span></p>
<p align="center"><span class="font-size-3"><b> </b></span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3"> Versificaţia sau prozodia (gr. prosodia = intonare, accentuare) este o ştiinţă. Ea studiază cantitatea sau durata vocalelor şi a silabelor, în diferite părţi constructive ale cuvântului (în limite care utilizează o metrică calitativă). În general, prin versificaţie se înţelege ansamblul de tehnici pe care îl presupune scrierea versurilor şi rima. Versificaţia, spre deosebire de proză, încântă pe cititor. Deci, prin prozodie sau versificaţie, se înţelege ansamblul de reguli, pe care, în timp, poeţii le-au statuat în scrierea poeziilor.</span></p>
<p><span class="font-size-3"><b> 1.</b> <b>Versul</b> este de trei feluri:</span></p>
<p><span class="font-size-3"> a) <i>Versul clasic</i> este un rând dintr-o poezie, în care sunt respectate regulile referitoare la ritm, rimă şi măsură;</span></p>
<p><span class="font-size-3"> b) <i>Versul alb</i> are toate atributele versului clasic, însă fără rimă;</span></p>
<p><span class="font-size-3"> a) <i>Versul liber</i> este un rând dintr-o poezie, în care regulile enunţate mai sus sunt aplicate/eludate după cum doreşte poetul, neţinând cont de unele dintre acestea…</span></p>
<p><span class="font-size-3"><b> 2.</b> <b>Strofa</b> apare în versificaţia modernă şi numeşte o grupare de versuri delimitate grafic printr-un spaţiu alb. Numărul versurilor dintr-o strofă diferă, începând cu strofe formate dintr-un singur vers şi ajungând până la o strofa cu 12 versuri.</span></p>
<p><span class="font-size-3"> După numărul de versuri din care sunt alcătuite strofele, pot fi: monovers (un vers), distih (două versuri), terţet (trei versuri), catren (patru versuri), cvinarie (cinci versuri), sextina (şase versuri), septet (şapte versuri), octavă (strofă alcătuită din opt versuri endecasilabice, dintre care primele şase cu rimă încrucişată, iar ultimele două cu rimă împerecheată, folosită, mai ales în poezia italiană, spaniolă şi portugheză; în formă simplă, se foloseşte în baladă), nona (noua versuri), decima (zece versuri). Stanţă este tot o strofa în care versurile sunt legate prin înţeles şi printr-o anumită rimă. Specifică Renaşterii italiene, o stanţă poate avea un număr de versuri variind între trei şi douăzeci.</span></p>
<p><span class="font-size-3"><b> 3. Măsura</b> este numărul silabelor dintr-un vers. Măsura poate fi de la patru silabe, până la 15-16 silabe, şi chiar mai multe. Măsura şi ritmul sunt atribute importante ale versificaţiei. De regulă, într-o poezie, versurile au aceeaşi măsură. Există, totuşi, şi versuri cu o măsură diferită, mai ales în fabule.</span></p>
<p><span class="font-size-3"><b> 4. Rima</b> constă în a face să coincidă silabele de la sfârşitul a două sau mai multe versuri. Aceasta potrivire începe cu ultima vocală accentuată. Când rima este imperfectă, ea poartă numele de asonantă. În această situaţie, se potrivesc ultimele vocale ale versurilor şi, aproximativ, consoanele. Considerată, în literatura cultă, drept o licenţă poetică, în poezia populară, asonanta este foarte des întâlnită.</span></p>
<p><span class="font-size-3"> După felul cum rimează versurile, există mai multe tipuri de rimă:</span></p>
<p><span class="font-size-3"> - <i>Monorima</i> constă într-o rimă ce apare succesiv la mai multe versuri şi este specifică poeziei populare;</span></p>
<p><span class="font-size-3"> - <i>Împerecheată</i> sau <i>succesivă</i> apare atunci când versurile rimează două câte două - primul cu al doilea, al treilea cu al patrulea (a-a, b-b, c-c ş.a.m.d.);</span></p>
<p><span class="font-size-3"> - <i>Încrucişată</i> sau <i>alternativă</i> apare atunci când primul vers al unui catren rimează cu al treilea, iar al doilea rimează cu al patrulea (a-b-a-b);</span></p>
<p><span class="font-size-3"> - <i>Îmbrăţişată</i> atunci când rimează primul vers cu al patrulea şi al doilea cu al treilea. Este un tip de rimă mai rar folosit de poeţi (a-b-b-a);</span></p>
<p><span class="font-size-3"> - <i>Variată</i> sau <i>amestecată</i> apare, deseori, în fabule, unde poeţii recurg la îmbinarea diverselor tipuri de rimă, nerespectându-se o anumită ordine a acestora.</span></p>
<p><span class="font-size-3"> Pentru mulţi, rima este sinonimă cu poezia, fiindcă rima, combinată cu ritmul, este cea care dă muzicalitate poeziei. Rima este cea care grupează versurile în strofe, indicând şi sfârşitul versurilor. De cele mai multe ori, cuvântul-rimă este şi cel mai important din versul respectiv.</span></p>
<p><span class="font-size-3"> După silaba accentuată din rimă, aceasta poate fi simplă sau complexă. Rima simplă poate fi masculină, atunci când accentul cade pe ultima silabă, sau feminină, atunci când accentul pică pe penultima silabă.</span></p>
<p><span class="font-size-3"><b> 5. Ritmul</b> este mişcarea regulată şi măsurată, care se defineşte ca fiind succesiunea regulată a unor silabe neaccentuate, dar şi a pauzelor dintr-un vers.</span></p>
<p><span class="font-size-3"> Unitatea metrică este un grup de silabe accentuate (/) şi neaccentuate (U), şi care se repetă la intervale regulate într-un vers. Cel mai adesea, în limba româneasca se folosesc unităţile metrice numite troheu, iamb şi amfibrah, iar ritmul corespunzător este trohaic, iambic şi amfibrahic.</span></p>
<p><span class="font-size-3"> Formele ritmului sunt binare:</span></p>
<p><span class="font-size-3"><i> Trohaic</i> - atunci când unitatea metrică este troheul (/U). Ritmul trohaic este specific poeziei populare, pentru că este coborâtor şi vioi, dar apare şi în poezia cultă;</span></p>
<p><span class="font-size-3"><i> Iambic</i> - atunci când unitatea metrică este iambul (U/). Iambul este un ritm suitor, care, prin nota lui gravă, este potrivit pentru acele specii ale poeziei culte în care poeţii dau glas unor sentimente puternice şi tulburătoare, precum în elegie sau meditaţie…</span></p>
<p><span class="font-size-3"> Formele ritmului mai pot fi ternare:</span></p>
<p><span class="font-size-3"><i> Dactilic</i> sau <i>picior trisilabic</i> (/UU);</span></p>
<p><span class="font-size-3"><i> Anapestic</i> (UU/);</span></p>
<p><span class="font-size-3"><i> Amfibrahic</i> (U/U). Ritmul amfibrahic presupune o succesiune de picioare trisilabice, în care a doua silabă, accentuată, este încadrată de două silabe neaccentuate.</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3"> <i>Surse: Internet, DEX etc.</i></span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>